Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Vultur, Smaranda - Francezi în Banat, bănaţeni în Franţa

 

Smaranda Vultur

Francezi în Banat, bănaţeni în Franţa

Editura Marineasa, Timișoara, 2012

 

 

 

 

 

 

Despre identităţile în mişcare: francezi în Banat, bănăţeni în Franţa

„De unde sunt?
Sunt din copilăria mea.
Sunt din copilaria mea ca dintr-o ţară”
 (A. de Saint Exupery)                                                

 

            Cine sunt? De unde sunt? Sunt întrebări la care fiecare dintre noi încercăm să găsim un răspuns în încercarea de a ne autodefini. Pentru cei mai mulţi dintre noi, răspunsurile sunt multiple şi nuanţate de o multitudine de circumstanţe care nu ţin numai de universul nostru interior, ci şi de macrouniversul social din care facem parte, de evenimente exterioare care marchează, uneori brutal, destinele individuale sau ale unor întregi comunităţi sociale.

            La aceste întrebări, alături de multe altele, încearcă Smaranda Vultur să găsească răspunsuri în cartea „Francezi în Banat, bănaţeni în Franţa”, analizând în oglindă memoria şi identitatea comunităţii franceze din Banat şi a coloniştilor banăţeni din localitatea Roque-sur-Pernes, Franţa.

            Cartea pune în comparaţie surse documentare şi surse orale, fiind în acelasi timp o incursiune în istoria acestei comunităţi şi în memoria subiectivă a celor care fac parte din această comunitate. Autoarea evidenţiază astfel modul în care istoria şi memoria se întrepătrund şi se modelează reciproc în construirea unei identităţi etnice, regionale sau naţionale aflate în continuă schimbare de-a lungul timpului. Lucrarea este şi radiografia unui teren de cercetare exemplar pentru înţelegerea modului în care perspectiva etică (obiectivă, exterioară) şi cea emică (subiectivă, interioară) pot fi puse în relaţie şi nu în antiteză, atunci când se doreşte explorarea în profunzime a subiectului cercetat.

            „A căpăta o identitate înseamnă a-ţi fi stabilit un anumit loc în lume”, afirmă doi dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai teoriei sociologice constructiviste, Berger şi Luckmann (1999: 155). Sursele documentare folosite de S. Vultur analizează diversele încercări prin care coloniştilor francezi din Banat s-a încercat să li se asigure „un loc în lume” în termeni juridici şi etno-naţionali. Lucru deloc simplu, având în vedere că lumea în care această comunitate încerca să se situeze la finele celui de-Al Doilea Război Mondial era zguduită, aşa cum bine observă autoarea, de „refugieri, deportări, emigrări, repatrieri, lagăre de muncă, detenţie” (Vultur, 2012: 12), care au determinat ample mişcări de populaţie. Sunt trecute în revistă identificările succesive ale comunităţii studiate cu coloniştii francezi, loreni sau alsacieni veniţi în Banat în secolul al XVIII-lea, cu şvabii şi germanii (datorită, printre altele, şi asimilării lingvistice) sau cu bănăţenii (identificare regională prezentă şi la Roque-sur-Pernes, unde regăsim familii emigrate atât din Banatul românesc, cât şi din cel sârbesc). Documentele reunite în carte relevă eforturile unor personalităţi ca Emil Botiş sau Etienne/Ştefan Frecôt pe de-o parte, şi Jean Lamesfeld pe de altă parte, de a întări juridic identitatea franceză a membrilor acestei comunităţi şi de a le asigura reconectarea la „patria mamă”, Franţa. Sunt evidenţiate, astfel, modalităţile în care diferite ancore identitare (cum ar fi limba maternă sau descendenţa comună) au fost puse în joc în funcţie de diverse circumstanţe politice sau sociale.

            Sursele orale folosite în carte îmbogăţesc portretul identitar cu alte tipuri de ancore, poate mult mai puternic înrădăcinate în mentalul colectiv al comunităţii studiate decât cele obiective. Caiete genealogice, reproduceri după tripticul lui Jäger, practici culinare, mituri fondatoare sau locuri de memorie sunt tot atâtea modalităţi prin care francezii din Tomnatic şi bănăţenii de la Roque-sur-Pernes se autodefinesc.

            Teoria constructivistă, amintită mai sus, susţine că identitatea se formează în procesul complex de interiorizare a realităţii sociale prin interacţiunile multiple dintre individ şi mediul social, mediu reprezentat în primă instanţă de familie, apoi de şcoală şi de celelalte instituţii sociale. Piatra de temelie a procesului de formare a identităţii este, în concepţia celor doi autori, socializarea primară, în cadrul căreia copilul interiorizează lumea părinţilor săi. Chiar dacă, pe parcursul vieţii copilul, devenit adult, constată că există multe alte lumi posibile, el va purta cu sine „lumea de acasă”, lumea copilăriei, şi se va raporta la ea ori de câte ori îşi defineşte identitatea.  S. Vultur analizează această lume de acasă sub termenul generic de Heimat, parafrazându-l pe unul dintre intervievaţii săi: „Heimat-ul e locul în care, oricât de departe ai fi fost plecat şi oricât de mult ai lipsit, atunci când te întorci, simţi că eşti acasă” (Vultur, 2012: 169). Heimat-ul, ca loc de memorie, este compus pentru cei intervievaţi dintr-un puzzle de amintiri legate de locul natal (Tomnatic, pentru o parte dintre interlocutori), de reţete culinare specifice bucătăriei bănăţene (între care regăsim însă şi influenţele franceze sau şvăbeşti), de poezii româneşti învăţate la şcoală sau de o rugăciune spusă în limba franceză.

            Heimat-ul celor intervievaţi cuprinde, însă, şi moştenirea transgeneraţională a unui anumit mod de gândire şi de comportament care le-a ghidat destinul de-a lungul deceniilor de schimbări istorice şi mutaţii sociale. E vorba de „mitul bunului colonizator”, al omului care sfinţeşte locul, mit comun atât coloniştilor care, cu câteva secole în urmă, au venit în Banat, cât şi celor care au parcurs drumul în sens invers şi s-au stabilit la Roque-sur-Pernes în anii `50. Alte cercetări ale Smarandei Vultur au arătat cum acest mit al bunului colonizator a fost interiorizat şi de către ceilalţi locuitori ai Banatului şi folosit în alte momente cruciale pentru destinele bănăţenilor, cum a fost cel al deportării în Bărăgan, de exemplu.

            P. Bourdieu foloseşte conceptul de habitus pentru a defini acest set de dispoziţii sau predispoziţii afective, cognitive şi comportamentale care ghidează individul să acţioneze într-un anumit fel în practica socială. Citind interviurile reunite în cartea Smarandei Vultur, descoperim că identitatea celor intervievaţi e definită de acelaşi habitus, de aceeaşi „gramatică a vieţii”, indiferent că fac parte din comunitatea celor rămaşi la Tomnatic sau dintre cei plecaţi din Banatul românesc sau cel sârbesc pentru a începe o nouă viaţă la Roque-sur-Pernes.  E un habitus al supravieţuirii, al puterii de a o lua de la capăt şi de a merge mai departe, indiferent de câte piedici le-au fost puse în cale, în fiecare epocă istorică, celor care au avut curajul să-şi schimbe destinele.

Simona Adam

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank