Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Viorel Marineasa - Ţara asta încă-i dinamovistă...

…aşa aş fi titrat în urmă cu câteva zile. De fapt, nu schimb mare lucru, las să plutească, în plus, punctele de suspensie, nu atât dintr-o neputinţă de stil, cât din convingerea că răul pe care l-a vârât comunismul în noi se întregeşte în subsecvenţele inconştientului. Preţios zis inconştient, pentru că, de fapt, multe devin evidente abia dacă gâdili meningele. “Timişoara – ruşinea ţării”, asta afişa deunăzi galeria unor câini, pe deasupra şi roşii, totul părând o ceartă fără sens, ca atâtea altele, între suporterii aiurea înfierbântaţi ai unor echipe fără clasă internaţională. Numai că se mai află în lumea noastră şi tipi cu memorie. Ăştia, dinamoviştii, prin anii ’50, nu aveau nicio galerie; erau huiduiţi copios mai ales la Bucureşti, atunci când jucau cu echipele studenţeşti (din Timişoara, Cluj…) sau cu cele muncitoreşti (din Arad, Ploieşti…); o echipă de extracţie sovietică, emanaţie a unui organ represiv (Securitatea), favorită permanent de partid şi de guvern, dar urâtă profund de popor, care încă avea curajul să protesteze (au fost destui cei ce au pătimit pentru “Huo, Dinamo!”), chiar şi în forme naive, deviate şi ineficace, contra suferinţelor din gulagul românesc, acolo unde pierea, la comanda Moscovei, elita acestui neam. Dar, după vorbele patetice ale unui politician de pe vremuri, există şi o poveste a trădării şi a uitării la români. Mă întreb însă dimpreună cu acel bărbat de odinioară dacă nu cumva, escamotând, ascuzând rahatul, suntem nevoiţi astăzi să plătim păcate vechi de care nu ne simţim responsabili. Deci, prin metode specifice, luând cu arcanul jucători de pe tot cuprinsul patriei şi momind cu jucărele un tineret fără ştiinţa trecutului, clubul de bani gata ajuns la niscaiva performanţă. Totuşi e bine de ţinut minte că, atunci când dinamovis-a angrenat în cupele europene, adversarii, din Germania până-n Finlanda, ne-au preţăluit urgent la justa valoare: cum ajungea mingea la unu’ specializat în datul la cotoaie (şi asta o vedea şi românul la televizor, căci Ceauşescu încă nu înnebunise de tot), parcă Dinu Cornel îl chema, întreg stadionul izbucnea în huiduituri, bag seama, menite să salute iminenta noastră integrare în comunitate europeană. O fi o coincidenţă de nume, televiziunea publică poate fi bănuită că ar avea vocaţia cioclilor, însă dacă până la urmă e vorba de analistul Cornel Dinu, care nu scapă etapa, înseamnă, vorba boborului, că el centrează, el dă cu capul şi, chiar dacă nu marchează, fluieră şi zice că-i bine.

Poate că, după ’90, Dinamo s-a reformat, aşa cum s-a reformat şi Securitatea, iar noi, proştii, nu ne dăm seama. În loc să-ţi elimine un jucător, ca pe timpuri, acum îţi scot afară patru şi tot ei sunt mai buni, că trăim în democraţie, nu de aia s-au jertfit adicătelea ăia de la Timişoara? ca să prosperăm o dată cu ţărişoara, chiar dacă bulgăroii cu ceafa groasă ne mai judecă după legi bulgăreşti şi chiar dacă trădătorii de ţară s-au apucat să fredoneze Marseieza.

 

Nota. Echipa în cauză a pierdut meciuri decisive cu Levski Sofia și cu Marseille.

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank