Pasăre de pradă, mai mare decât un porumbel are în repaos ţinută aproape verticală. Zborul său este cotit, imprevizibil. Femela are talia considerabil mai mare decât a masculului, are spatele brun-cafeniu spre deosebire de mascul la care este cenuşiu-închis. Pieptul deschis la culoare este dungat transversal, striaţiune cafenie la femelă, roşcată la mascul. În zbor silueta păsării scoate în evidenţă aripile late şi coada lungă dungată de-a curmezişul, ambele caracteristici ale speciei. Cuibăreşte prin copacii din mijlocul pădurilor de la şes şi până la munte. Iarna numărul uliilor păsărari creşte întrucât populaţiei autohtone i se adaugă un număr apreciabil de exemplare venite din nordul continentului.

Pasăre exclusiv carnivoră, aretele, ulieşul, uliacul, bodâgaşul, cobăţul sau cobiţul (în Banat), uliul-vrăghiilor, ulişorul, purtător încă şi a unei alte duzini de denumiri mănâncă pradă vie, în special păsărele mici dar şi rozătoare.

Deseori se aventurează în oraş profitând de aglomeraţie pentru a surprinde păsările neatente, ocazie cu care poate fi văzut prin parcuri în zbor fulgerător printre ramuri joase sau în altă alternativă, planând la mare înălţime, zbor-plutit întrerupt rar de câteva bătăi repezi din aripi.

Foto: Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008