Trikule - Fostă cetate la Dunăre, în apropiere de localitatea Sviniţa, judeţul Mehedinţi. A fost ridicată în sec. al XV-lea de către banul Petru Petrovici pentru a stăvili expansiunea otomană spre vest. Din cele trei cule au mai rămas două şi acelea fără acces decât pe apă.
FOTO: Duşan Baiski (iunie 2007)
Imaginea de epocă a fost publicată în „Atlasul complex al Porţilor de Fier", Academia R.S.R., 1965/1966 (imagine preluată de pe http://donsmaps.com/engravings.html
...................................................................
Denumire actuală
Ansamblul Fortificat Tricule
Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal
jud.Caraş-Severin, la 4 km în aval de Şviniţa, pe malul Dunării.
Destinaţie actuală
monument
Destinaţie iniţială
fortificaţie
Datare (exactă, perioada, interval de date)
sf.sec.XIII-mijloc sec. XIV.
Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei
Ridicate din piatră, cele 3 turnuri au avut un rol militar şi vamal în evul mediu, fiind apoi părăsite. Au fost punct de observaţie grănicerească între 1716-1872. Este posibil să fi existat aici un punct militar roman de observare a circulaţiei pe Dunăre, refolosit de multe ori în evul mediu. Călătorul otoman Evlyia Celebi le-a văzut dezafectate în anii 1664. Au fost folosite şi de grănicerii bănăţeni în sec. XVIII şi XIX, până la 1872.
Descriere
Primul turn se afla azi, parţial în apă iar celelalte două pe panta dealului, la 40 m de primul şi la 20 m unul de celălalt. Ele formează un ansamblu fortificat ca un triunghi cu vârful pe Dunăre. Turnurile sunt de plan pătrat şi au fost zidite direct pe stâncă, nr.2 şi 3, respectiv pe pământul ce suprapune stâncă. Dimensiunile lor sunt de 6,70x7,50 m şi 7,20x6,30 m pentru turnurile superioare şi de 7x7,50 pentru cel inferior. Zidurile de 1,40 m grosime sunt din piatră brută mijlocie şi mortar bun. Turnurile superioare au păstrat crenelurile cu merloane şi fante de tragere. Înălţimea turnurilor superioare este de 11 m, iar a celui inferior (tăiat în 1924 de gheţurile Dunării cu 3 m, era de cca.12 m. Ele aveau un parter închis pentru provizii, cu planşeele din lemn, cu platforme de luptă deasupra, mărginite de drumuri de strajă. Construite din piatră pe trei registre, mai apare şi cărămidă romană refolosită mai ales în partea superioară a turnurilor.
Componente tehnice
Planul, materialul de construcţie identic, concepţia de dispunere a turnurilor în teren unitară, indică faptul că au fost construite în acelaşi timp.
Componente arhitecturale
Planul turnurilor aparţine tipului de turn-locuinţă frecvent în Transilvania sec. XIII-XIV.
Componente artistice
doar cele cu valoare arhitecturală specificate mai sus.
Stare de conservare
-
bună pentru turnurile superioare
-
destul de dificilă pentru turnul inferior, degradat de îngheţul anului 1924 şi de ridicarea nivelului apei lacului de acumulare Porţile de Fier.
Imagini – localizarea exactă a acestora
Alte observaţii relevante
Nu se poate identifica cetatea Zynicze din sec. XV cu ansamblul fortificat Tricule, ultimul jucând rolul unui post de pază pe malul Dunării - în dreptul cotului cel mare al fluviului-situat într-o poziţie strategică deosebită şi fară drum de acces pe uscat. Fortificaţia a fost folosită, parăsită, refolosită de mai multe ori în sec. XIII-XIX.
Vizitarea se poate face: prin parcarea auto din zonă, coborârea la baza turnurilor superioare, admirarea lor şi eventual apropierea de turnul inferior până la limita actuală a apei.
Referinţe – Bibliografie, hărţi, imagini, surse cinematografice, surse orale
Theodor N.Trapcea, Despre unele cetăţi medievale din Banat, în Studii de Istorie a Banatului, I, Timişoara,1969;
Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia
Ioan Hategan
______________
Sursă: Proiectul Dezvoltarea turismului cultural în Banat – o provocare transfrontalieră
Parteneri: Institutul Intercultural Timişoara, Parlamentul Civic din Vârşeţ (Serbia), Asociaţia 1Banat.eu, CULTOURS – Centrul de Turism Cultural, Timişoara, Mişcarea Europeană din Serbia, Zrenjanin;
Asociaţi: Primăria Municipiului Timişoara, Organizaţia de Turism din Pančevo (Serbia) Muzeul de Artă din Timişoara.
Versiune pentru tipărire
