Ocna de Fier - Localitatea Ocna de Fier  se află la 45° 19' 60'' latitudine nordică, la 21° 46' 60'' longitudine estică şi la o altitudine de 414 m deasupra nivelului mării (vezi harta). Are o suprafaţă de 10 251,73 ha, respectiv 102,5 km2 (2002). 
Este  situată între oraşul Bocşa, la 7 km, comuna Dognecea, satul Biniş, comuna Lupac şi Moniom. Este străbătută de drumul judeţean DJ 586. 
Suprafaţa totală (ha): 2 211ha. Este străbătută de pârâul Moraviţa, care izvorăşte din Culmea Mare şi se varsă la Bocşa Română în Bârzava. 
Comuna Ocna de Fier, e înconjurată de dealuri împădurite, care asigură o protecţie împotriva vânturilor, care bântuie câmpia Caraşului, asigurând zonei o climă dulce cu ierni blânde. Cel mai înalt punct al zonei este dealul Dănila, al cărui vârf la schelă are altitudinea de 597 m şi străjuieşte platoul de marmură cunoscut sub denumirea de Poiana Dănilii. 
Prin comună  trece drumul judeţean DN586, Bocşa-Ocna de Fier-Dognecea. 
În anul 1997 a luat fiinţă Asociaţia de prietenie româno-franceză Ocna de Fier - Osenbach.
 

Istorie 

- Vechile denumiri: Aisenstein, Vacso şi Moraviţa (Moravitza/Moravicza). 

Populaţie 

Localitatea Ocna de Fier are un număr de 907 locuitori din care, structura pe sexe este următoarea: masculin 439, iar feminin 468. 
Componenţa locuitorilor pe etnii este următoarea: 
- români: 872; 
- maghiari: 2; 
- germani: 15; 
- ucrainieni: 16; 
- sârbi: 2. 

Adrese utile 

Primărie: str. Vale nr 107B, tel. 0255-527 802, fax  527 929 
Consiliul Local: str. Vale nr 107B, tel. 0255-527 802 

Economie 

Principala ocupaţie a locuitorilor comunei Ocna de Fier din cele mai vechi timpuri a fost exploatarea minereului de fier, a cuprului şi chiar a aurului. De asemenea, se găsesc însemnate cantităţi de marmură. 

Învăţământ 

Şcoală generală de 8 clase 
Grădiniţă 

Cultură 

Muzeul de mineralogie estetică a fierului - Constantin Gruescu - Muzeu particular - str. Vale nr. 113, tel. 0255-527 822 
- Cămin cultural 

Religie 

- Biserică ortodoxă - cu hramul Adormirii Maicii Domnului (sfântă Măria Mare), pe 15 august. 
- Biserică penticostală 

Tradiţie 

O altă sărbătoare a comunei este Făsancul a cărei origine se pierde în trecutul milenar făcând parte din mitologia daco-romană. Această sărbătoare populară nu are o dată precisă, ea este legată de lăsatul Postului de Paşti. 
Unul dintre obiceiurile deosebite este cel din săptămâna Paştelui, în noaptea de miercuri spre Joia Mare, când se aprind focuri cu lemne de alun şi se bate toaca, la ora 24. Toaca se bate pentru a se chema morţii să se încălzească la foc. 
Un alt obicei este "Mătcălăul" sau "Însurăţitul". 
În a doua săptămână de după Paşti, marţea, copiii din comună se adună la crucile de pe fiecare stradă cu coroniţe de flori pe cap şi cu un ou roşu în mână. Se prind de mâini formând un cerc şi ocolesc crucea de trei ori cântând "Să fim surate până la moarte", după care se fac perechi şi se sărută prin coroniţe, îşi schimbă ouăle, apoi le ciocnesc, iar coroniţele le pun pe cruce. 
 

Sănătate 

- Cabinet medical 
 

Obiective turistice 

- Lacul Vârtoape 
- Lacul Dănila 
- Dealul Dănila - 597 m, care  străjuieşte platoul de marmură cunoscut sub denumirea de Poiana Dănilii. Un excelent loc pentru căţărătorii sportivi, datorită unui perete vertical de cel puţin 50 m înălţime. 
- Cariere gigant: Paulus, Terezia, Arhanghel, Stroş şi Iuliana 
- Biserica Ortodoxă - monument istoric, construită în anii 1815 - 1816 şi renovată în anul 1888 de ing. arh. Aurel Diaconovici, pictura murală fiind realizată în anul 1903. Dintre obiecle de valoare existente în acest lăcaş de credinţă se pot aminti „Evanghelia", tipărită la Viena în anul 1780, şi „Cartea Evangheliilor", tipărită la Sibiu în anul 1859. 
- Muzeul de mineralogie estetică a fierului - Constantin Gruescu - Muzeu particular 
- Localitatea a atras în ultimii 6-7 ani peste 40 de familii de timişoreni, care şi-au cumpărat aici case şi le-au transformat în case de vacanţă. 
 

Ocna de Fier se află situată la 316,49 metri faţă de nivelul Mării Adriatice, la 7 km de Bocşa Vasiova şi la 9 km de Dognecea, are 7 km lungime, 302 gospodării şi 907 locuitori (potrivit recensământului din 1992).  Cândva se numea Bănia. Aşa a fost atestată documentar în 1351. În timpul stăpânirii austro-ungare, va fi periodic denumită în actele oficiale „Aisenstein, Vacso şi Moraviţa". Din cele mai vechi timpuri, principala ocupaţie a locuitorilor a fost mineritul. În zona carierelor Terezia şi Paulus s-au găsit vetre foarte vechi de topit minereuri feroase şi neferoase, iar pe Valea Aronului, în secolul trecut, un tezaur format din mai multe seceri şi obiecte de podoabă. Celebra Ordonanţă a Guvernului nr. 22/1997 a pus capac mineritului, cel puţin până în anul de graţie 2001, majoritatea popu-laţiei intrând în şomaj. 
În 1760, în Munţii Moraviţei, lângă Bocşa, ia fiinţă colonia de miniere Ocna de Fier, locuită preponderent de români veniţi din Valahia Mică. În 1855, Camera Antică de la Viena vinde această posesiune către Societatea cezaro-crăiască privelegiată austriacă şi a căilor ferate (STEG). În 1873 va fi inaugurată calea ferată Reşiţa-Ocna de Fier, care va duce la decăderea totală a topitoriilor de fier de la Bocşa şi Dognecea. Fierarii se vor folosi de această oportunitate pentru a se aproviziona cu alimente de la Bocşa, garniturilor de tren cu ecartament mic fiindu-le ataşate şi vagoane pentru persoane. Când vorbesc de trenuri, fierarii îşi aduc aminte şi de legătura pe cale ferată subterană între Ocna de Fier şi Dognecea. După instaurarea dictaturii proletariatului, comuniştii hotărăsc desfinţarea căii ferate spre Bocşa.
Cândva, zona Ocna de Fier avea cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa. Dar de aici s-au mai scos şi argintul, plumbul, aurul şi, evident, fierul. Cunoscute sunt minele  şi carierele gigant Paulus, Terezia, Arhanghel, Simioniuda (Simion und Juda), Iuliana, Adolf, Eleonora, Franciscus, Ursoanea. Din aceasta din urmă curge o apă cu un debit apreciabil şi cu o calitate foarte bună, însă exploatarea ei pentru nevoile satului ar necesita cheltuieli mari cu aducţiunea, izvorul fiind mult sub nivelul aşezării. Galeria Adolf este, potrivit hărţilor, traversată de cel puţin două ori de şoseaua ce duce la Bocşa. 
Ocna de Fier are pe teritoriul său, împreună cu alte două localităţi, respectiv Topliţa şi Cameniţa, rezerve omologate de peste 60 de milioane de tone de granite folosite pentru construcţii şi ornamente. De asemenea, o bună parte din cele 3,5 milioane de tone de marmură, cu varietăţile cele mai frumoase şi mai pure din România, se află tot la Ocna de Fier. Localnicii spun că marmura lor, de un alb zaharoid, este mai calitativă decât cea de Carrara. Zăcământul se află în zona numită Poiana Dănilii care, datorită înălţimii (597 m) şi aşezării, ar fi un obiectiv turistic deosebit. De aici se vede o bună parte a Câmpiei de Vest. 
Aurul cert şi la vedere este cel verde, al celor aproape două mii de hectare de pădure de foioase. Din păcate, inexistenţa în comună a unor unităţi pentru prelucrarea superioară a lemnului dezavantajează oarecum bugetul local, lipsit astfel de sume considerabile care ar proveni din taxe şi impozite. 
Spre Bocşa Română se găseşte locul numit de localnici Cracul de Aur, cu rezerve de aur exploatate încă de pe vremea romanilor. 
 
 

Fărşang la Ocna de Fier
 

 Text şi foto: Duşan Baiski