O potenţială zună recreativă, necunoscută şi nevizitată de timişoreni, neavând nici acces şi nici amenajări, est Lunca Pogănişului.
Foarte puţini au auzit de rezervaţia naturală Lunca Pogănişului, zonă în care primăvara înfloreşte o plantă rară. monumcnt al naturii: Laleaua pestriţă - Frittilaria meleagris.
Pogănişul este unul din puţinii afluenţi ai Timişului din partea sud-estică; acesta drenează o mare parte din zona colinară din sud de Buziaş. Este practic un pârâiaş, care vara aproape seacă. Cu o albie destul de bine conturată în general, în aval de localitatea Cadar şi până la Otveşti, pe o lungime de cca 8 km, el se despleteşte în mai multe braţe, distanţate între ele uneori până la 1,5 km, realizând o zonă uşor inundabilă, oricum cu exces de umiditate. Datorită inaptitudinii zonei pentru agricultură, aici s-au păstrat o mulţime de pâlcuri şi trupuri de pădure, în special din stejar, frasin, salcâm, plop,care dau zonei un aspect mozaicat, deosebit de original.
Distanţa de Timişoara, pe drum asfaltat prin Moşniţa Nouă-Sacoşu Turcesc şi până la localitatea Berini, este de 27 km. Localităţile Berini şi Blajova, între care se află partea cea mai interesantă a zonei, nu au, din păcate, un drum de legătură accesibil.
Realizarea unui drum de cca 4 km ar putea însă accesibiliza uşor zona. Suprafaţa zonei, de cca 800 ha, se pretează la amenajări recreative de excepţie. Suprafaţa mare a zonei, posibilitatea realizării unor oglinzi de apă, cu ajutorul apei freatice, peisajul mozaicat, cu trupuri de pădure, sunt atâtea argumente în sprijinul afirmaţiilor anterioare.
Zona aşteaptă oamenii de iniţiativâ şi investitorii. Capacitatea
potenţială de încărcare a zonei este apreciată la 1-2.000 vizitatori.

Din volumul „Timişoara verde" de V. Ciupa, R. Radoslav, C. Oarcea, Z. Oarcea, Editura „Marineasa", Timişoara, 2005