Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Cetatea Vasiova

"Cale de o oră din comuna Vasiova  şi cale de un sfert de oră din Neuwerk la dreapta, partea nord-vestică, pe un deal nalt de vreo 125 m deasupra Bârzavei, stă de veacuri Cetatea din Vasiova, mai bine zis, minele ei, căci afară de colţul cetăţei [...] totul e numai mină şi surpare şi moloz. Până  azi nu se ştie precis cine a zidit-o, cine a edificat-o cetatea asta sau castelul, cred că mai degrabă, castelul. 

      După Enciclopedia marelui Diaconoviciu, vol.I pag.512, prima amintire despre această istorică zidire se face la anul 1534 când se scrie despre Castro Bokcha, iar la anul 1563 se scrie despre Castellum Turcarum Bokchija. Cine va fi fost acest Bokcha sau Bokchija, după a cărui nume cu siguranţă se trag numitele Bocşa română şi montană? Cine va fi fost acest personagiu aşa însemnat?

      Judecând după colţul acesta, încă intact şi masiv şi artistic executat, ce e în partea nordică (...) ăla care l-a zidit a fost un om foarte bogat şi avut, căci e zidit aproape numai din pietrii cioplite şi nu natural cum am văzut la atâtea cetăţi   şi  faptul că totul e numai ruină dovedeşte că asupra acestei cetăţi sau castel s-au dat lupte teribile şi crâncene şi înfricoşate. Căci mai zice Enciclopedia tot la pagina ceia:

      Iar la anul 1595, George Barbely, banul Severinului, bate castelul cu 27 de tunuri alungând pe turci de aici şi din castrul Verşeţului. La 1738 jurul e de nou ocupat şi pustiit de turci şi prin urmare şi castelul. La 1788 iarăşi şi ultima ocupare şi bătălie în jurul lui şi contra lui a fost  la 1848 între hanvezi  şi grănicerii generalului Traian Doda, zdrobind grănicerii de harvezi".

Tata Oancea      Pe dealul numit de localnici "Buza Turcului" se mai păstrează şi azi acel colţ mai deteriorat al unui castel nobiliar, cu plan poligonal a cărui atestare documentară nu face precizări cu privire la perioada de construcţie.

      În anul 1534, patru nobili, Petru, Martin şi Vasile Racoviţă (fraţi) şi nobilul Gh. Vrabie întocmesc un legământ scris (4 dec. 1534) de a stăpâni " în pace şi împreună cetatea Bocşei". Nu se vor scoate unii pe alţii din posesiunea cetăţii (ex castro Bokcha), iar cel ce va călca legătura aceasta să-şi pearză "omenia". Hârtia aceasta de înţelegere a fost întărită de bărbaţi din Lipova (scaunul cetăţii).

      În anul 1522 căpitanul împărătesc George Rakovszky, prezentând un raport Majestăţii Sale Ferdinand I aminteşte şi despre castelul de la Bocşa care se afla în stăpânirea logojenilor şi sebeşenilor aparţinând de Timişoara. În acelaşi raport Rakovsky comunică că " Bocşa ar fi potrivită pentru ca de aici să se administreze Banatul Severinului".

      Odată cu căderea Timişoarei în mâinile turcilor (1522) se presupune că şi  Bocşa a avut aceeaşi soartă fiind subordonată Timişoarei. Şi aşa în cetatea Bocşei se sălăşuieşte semiluna: "La 15 iunie 1563 Vasile Kerecsenyi face arătare regelui-împărat că haiduci pedeştrii au atacat în taină cetatea Bocşei şi au cucerit-o de la turci. Dintre haiduci, spune Kenecsenyi, partea mai mare erau ardeleni aşa că după ce au prădat castelul caii i-au dus în Ardeal donând pe cei mai frumoşi princepelui".(M. Gaşpar) 

     Turcii revin şi cuceresc  din nou cetatea Bocşei, dar luptele nu încetează "pe la cetăţile de margine". Într-o "jalbă" adresată în 1594 princepelui Sigismund Bathory, bezlerbegul Timişoarei Sinan-Safii Paşa spune că " în ţara principelui se sălăşuiesc hoţi, cari au călcat Bocşa, Făgetul şi Marginea".

     În 1595 se încheie tratatul între împăratul Rudolf de Habsburg şi Sigismund Bathory, în urma căruia Ardealul ieşea din sfera turcească ajungând în cea a Vienei. Conflictele militare între Imperiul Habsburgic şi cel Otoman continua însă.

     La 8 iulie 1595 noul ban al Severinului George Barbely atacă Bocşa "bombardând-o din 27 guri de tun" Cetatea este vândută cu 3000 florini lui Francisc Fodor, "fruntaş" din Caransebeş. 

     În 1597 Sigismund Bathory "scoate cu cartea de danie comunele Biniş şi Doclin de sub dependenţa Bocşei şi le dăruieşte lui Nicolae  Niagul un alt "fruntaş din Caransebeş". Cetatea Bocşei, împreună cu castelul îi sunt dăruite lui Andrei Barcsay, care însă nu intră în posesia lor. Ana Pubek (născută Racoviţă) căsătorită a doua oară cu Nicolae Toth din Caransebeş îşi revendică drepturile asupra castelului şi a domeniilor Ramna şi Gherteniş aparţinătoare cetăţii.

     În anul 1604 cetatea cade iarăşi sub stăpânire turcească nu însă pentru mult timp, căci  în luna august  a aceluiaşi an principele Sigimund Rakoczy dăruieşte cetatea Bocşei împreună cu satele Kadar, Isgar şi Duboz "familiarului cetăţii Logoj Ştefan Trombiţaş" care pare a o stăpâni de aici înainte.

     Nu se mai cunoaşte nici o informaţie despre cetatea Bocşei până în anul 1658 când principele Acaţiu Barcsay cedează Banatul logojean şi caransebeşan Turcilor.

     Anumite cercuri nu au fost de accord cu această hotărâre, astfel că la începutul anului 1659 cetatea Bocşei a fost aruncată în aer. Nu se cunoaşte cine şi când a reconstruit cetatea, dar în timpul războiului austro-turc din anul 1695 Bocşa ajunge din nou sub stăpânire turcească, Arnăut Paşa cucerind castelul (Banatica).

     Gheorghe Jurma a purtat o discuţie cu basul Nicolae Florei cu două luni înainte ca maestrul să împlinească 60 de ani, chiar la Bocşa. Din amintirea acelei toamne Gh. Jurma consemna: 

     "Maestrul Nicolae Florei insistă: 

     -Despre istoria acestor locuri nu se ştie mai nimic. Ştiai că Decebal a trecut pe-aici? Ştiai că pe-aici au trecut romanii? Cetatea Vasiovei de la Buza Turcului ai văzut-o? Mai sunt ziduri din care se fură cărămizi - asta-i dacică. Romanii or trecut pe aici, or trebuit s-o bată. Acum vreo 30-35 de ani am descoperit că fundaţia e dacică, am constatat că mai există urme de ziduri de piatră şi sunt dacice. Pe-atunci nimeni nu credea. Căutând, umblând prin cărţi vechi, scotocite prin anticariate am găsit sprijin. La un anticariat, drept în faţa ochilor, am dat de o carte cam aşa de lungă, atât de groasă, verde deschis - Columna Traiana se chema, a marelui arheolog D.D.Antonescu de la Iaşi, care pe la 1900 a cecetat tot, a mers după indicaţiile Columnei şi pe la Bocşa a fost. El dă o nouă interpretare: cifrele de pe coloană sunt numere de paşi de multe ori cum era scena, punctele cardinale nu erau respectate şi atunci erau indicate aşa. Astfel a controlat drumul şi prin dealurile noastre. Exact la pagina 117 au găsit scris negru pe alb: Cetatea de la Vasiova este reprezentată la capitolul 27. Iată am avut şi cea mai bună dovadă. Am stat de vorbă cu oameni care trăiau acum 25 de ani şi şi-ar fi adus aminte de perioada când acest mare arheolog şi istoric a fost pe aici. Lucrarea lui e considerată cea mai valoroasă de mari arheologi ai lumii. Am fost de-a dreptul fericit că am găsit-o şi mă confirmă, mă ajută cu idea că cetatea Vasiovei e dacică. [...]

     Mihai Viteazu a bătut cetatea. Turcii şi ei. Austriecii iar, bineînţeles.

     -V-a fascinat în copilărie? Se zice că erau tot felul de tuneluri, de legături...

     -Sunt. Există. Ştiu şi eu vreo două. Sistemul de construcţie dacică e sistemul cârtiţei, cu nenumărate ieşiri şi intrări. De aici se trage. Una dă în Neu-Werk. Sunt fântâni. [...]

     În '60 m-am întâlnit cu Daicoviciu. Tocmai m-am întors de la Geneva laureat al concursului internaţional de acolo. Aflu că la Biblioteca Universitară ţine o conferinţă  Constantin Daicoviciu[...]După ce s-a terminat mă prezint. O, bănăţeanule! S-o bucurat. Şi am stat mult de vorbă. I-am vorbit şi de cetate, că am găsit ziduri cu fundaţie dacică şi că nu-i aşa cum susţin unii. Dragule, aşa se ştie, dar se poate ca tu să ai dreptate! [...]

     -Cred că înăuntrul acestei istorii, acestei lumi pe care o  reconstruiţi cu imaginaţia istoricului artist, stă Vasiova. De ce Vasiova?

     -Păi dacă aici m-am născut. Aici e baza. De aici pleacă tot. Cele două Bocşe. Portul oamenilor de aici e din cele mai nobile. Când se îmbrăca parcă fiecare paore era un general, cu cusături, cu pieptare, cu cojoace cusute. Erau semne de nobleţe. Cred că de la geto-daci şi de la părinţii lor. Neamul ăsta românesc - mai ales din Banat - e neam nobil al geto-dacilor, numit neamul besila. O paranteză: când eram mic şi veneam în vacanţă de la Timişoara auzeam în gară sau în tren: <Unge cie duşi? La târg la Vesiova!>Fierarii zic şi azi Vesiova. Ce-i asta altceva decât Besiova, cetatea besilor. Asta-i Cetatea!" 

      Materialul reprodus în aceste pagini a fost publicat în Banatica şi Semenicul, de unde a fost selectat şi prezentat de Tiberiu Popovici


Imagine aleatoare

Bulza, sigiliul localităţii

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4169 articole

Display Pagerank