*  *  *
Începând dela intrarea ei spre ţărmurile muntoase ale ţării noastre, cursul leneş al Dunării lasă să se formeze imediat mai jos de Baziaş insula nelocuită Kisilievo, ce aparţine lugoslaviei. Ceva mai departe îţi apare în faţă localitatea sârbească Grădiştea, unde se află ruinele unui castel roman ridicat de legiunea VIII Claudia.
În dreptul comunei Moldova-Veche Dunărea se desface în două braţe ce strâng între ele insula Moldova, lungă şi lată de mai mulţi kilometri.
Din dreptul comunei Coronini, unde braţele Dunării se împreună din nou, cursul fluviului trece prin nişte lanţuri de stânci calcaroase, care îi pun în faţă la fiecare pas piedici greu surmontabile.
Pe o porţiune de cca 2 km, lăţimea albiei se strâmtează în formă de pâlnie, ajungând până la 400 m.
Colţul de stâncă Babacai din josul insulei Moldova, ce iese afară din apă cu aproximativ 6 m, tormează aşa zisa graniţă superioară a cataractelor sau, cum i se mai zice, cheia asupra albiei Dunării de jos.
Începând din această regiune, găsim pe ambele ţărmuri ale marelui fluviu diferite urme de lucrări şi castre romane, asupra cărora rezerv o descriere separată.
Asemenea din timpul războaielor cu Turcii mai găsim ruinele cetăţilor S/. Ladislau pe malul stâng şi Golubaţ pe malul drept, de unde începe să se vadă şi drumul lui Traian.
Inima muntelui Golubaţ este sfredelită de o mare peşteră neexplorată încă, fiind inundată de apă, precum şi alte numeroase peşteri mai mici.
De aci iese otrăvitoarea muscă columbacă, ce năvăleşte atât în lugoslavia, cât şi la noi în Banat, de obiceiu în lunile Aprilie şi Mai.
După o legendă bănăţeană, în gura peşterii Golubaţ ar fi aruncat Sf. Gheorghe capul balaurului infernal învins de el.
Baza muntelui Golubaţ mai este de altfel străbătută şi de un tunel ce servă de şosea.
Mai departe albia împreunată a Dunării intră majestos printre munţi cu o lăţime de cca 400 m şi o adâncime de 20—25 m, ce se menţine până la punctul Alibeg. De aci munţii depărtându-se de ţărm, albia începe iarăşi să recapete o lăţime până la 1.100 m şi o adâncime până la 7 m.
In dreptul muntelui Stânca, unde numeroase stânci prăpăstioase de granit îi pun în faţă piedici serioase, se formează prima cataractă, ce prezintă un risc mai mic pentru navigaţie, Aci albia fluviului se reduce la cca 900 m, iar la suprafaţa apelor mici apar numeroase colţuri de stânci, ce ies afară din apă ca nişte braţe uriaşe, care turbură cursul liber al apei.
Pentru înlăturarea acestor piedici de navigaţie s'a amenajat pe fundul albiei un canal cu o adâncime de 2 m şi o lăţime de 60 m, pe o lungime de 1.900 m, înlăturându-se în total 18.000 m3 de stânci.
Lucrarea s'a executat în intervalul dela 17 Sept, 1893 la 25 Oct. 1925 de către Statul austro-ungar, potrivit acordului încheiat cu Comisiunea internaţională de navigaţie pe Dunăre, cum de altfel s'a procedat şi cu celelalte lucrări de pe Dunăre ce le voiu descrie la rândul lor. 
După ce părăseşti cataracta Stânca, albia Dunării se lăţeşte spre malul stâng, unde piciorul muntelui se retrage, dând loc să se desfăşoare o verdeaţă proaspătă, ce se prelungeşte spre Valea Liubcovei, în care confluează pârâurile Cameniţa şi Oraviţa. Această regiune este cunoscută pentru minereurile sale de aramă şi fier exploatate înainte vreme.
Prundişul depus aci de Cameniţa strâmtează albia Dunării, reducând-o la o lăţime de cca 500 m.
La o depărtare de cca 4 km mai în jos pe malul stâng se întinde ca un covor valea pitorească Berzasca, cu comuna şi râul cu acelaşi nume.
Dela Drencova începe cataracta numită Cozla, formată de un banc de stânci de ardezie şi calcar ce se văd cu ochiul liber.
De departe auzi sgomotul apei ce bolboroseşte mânioasă şi cade spumegând din lupta ce o duce cu stâncile ce-i stau în cale pas cu pas. Peste porţiunile adânci se fac ochiuri ce se învârtesc în loc.
Pe prima porţiune lăţimea albiei creşte dela 400 m la 900 m.
Mai departe, din cauza malurilor stâncoase ce cad aproape vertical şi a bancurilor de stânci dela Doica, lăţimea albiei se reduce la cca 300 m, iar cursul apei se îndreaptă deodată aproape în unghiu drept spre ţărmul sârbesc, unde găseşte nişte pereţi de stâncă prăpăstioşi, care-i strâmtează din nou albia până la 380 m.
În regiunea muntoasă dela Cozla, precum şi pe ţărmul iugoslav din faţă, se găsesc câteva exploatări de cărbuni.
O cale ferată industrială leagă debarcaderul Drencova cu localitatea minieră Cozla.
Între Cozla şi Doica, pe malul stâng, se varsă în Dunăre râul Sirina, care aduce atâta prundiş încât se sporesc mai mult piedicile navigaţiei.
În jos de Doica albia se mai lăţeşte ceva, iar colţurile de stâncă ce se mai ivesc pe cca 2—3 km nu formează o piedică de neînvins pentru navigaţie.
Pe toată lăţimea ei Dunărea este un sbucium de valuri ce urlă şi fac clăbuci.
La aproximativ 2 km de Doica pe ţărmul stâng apare, asemenea unei limbi ascuţite, stânca numită „Piatra Lungă", iar mai jos, la cca 3,5 km, iese afară din apă perechea de stânci „Bivoli".
În jos de gura râului Jeleseva, albia fluviului începe să se strâmteze, iar malul stâng cu stâncile prăpăstioase ale muntelui Trescovaţ ne oferă un admirabil peisaj.
În ce priveşte înlesnirea navigaţiei pe porţiunea Cozla-Doica, cu adâncimea insuficientă la ape mici, s'a săpat pe fundul albiei o cunetă lungă de 3.500 m, de 2 m adâncime şi 60 m lăţime, scoţându-se 85.000 m3 de stâncă. Lucrările de dragaj s'au făcut în 1893/96.
După o distanţă de 6,5 km dela Doica în aval, Dunărea soseşte înaintea cataractei Izlaz, cu o lăţime de albie de 400 m.
Din cauza bancurilor de stânci ce întâlneşte în cale la Izlaz, Tahtalia-Mare şi Tahtalia-Mică şi pe care cursul apei nu poate să le învingă, Dunărea este silită să-şi lăţească albia, ocolind astfel acei colţi de stâncă periculoşi, unii vizibili, fiind la suprafaţă, iar alţii ascunşi sub apă.
În dreptul muntelui Greben, lăţimea albiei se reduce din nou la 420 m din cauza stâncilor calcaroase de pe mal ce se întind în albie.
Pentru amenajarea unei căi navigabile pe această cataractă, cu extraordinare căderi de apă, ce vine în al doilea rând după Porţile de Fer, s'a săpat şi aci un canal de talpă, pe o lungime de 2.000 m, cu adâncimea de 2 m şi lăţimea de 60 m şi pe încă 1.900 m de aceeaşi lăţime s'au curăţat colţurile de stânci de pe fund.
Lucrările s'au executat în 1893/97. În faţa muntelui Greben spre aval ne apare bancul de stânci Vrani, care strâmtează albia până la 220 m, pentru ca imediat mai în jos apa umflată a Dunării să cadă în cascadă şi să-şi lărgească deodată albia până la 2 km, întinzându-se pe un platou stâncos cu numeroase bancuri când mai mari, când mai mici, Fluviul se găseşte aci eliberat din cercurile de fier cu care a fost strâns măi sus, arătându-se mândru şi dornic de libertate.
Cascada dela Greben formează un vârtej periculos cu o bolboroseală continuu înfuriată şi gălăgioasă, în adâncime de cca 30 m, care, ca şi într'un iad, ameninţa înainte vreme cu scufundarea oricevas care se încumeta să treacă pe aci.
Muntele Greben, cu roci frumos stratificate şi variate, în care abundă mai ales amonita roşie, îţi oferă întradevăr un tablou pitoresc şi impresionant, martor al luptei titanice dintre apă şi stâncă, 2 elemente ce-şi dispută veşnic supremaţia.
La piciorul muntelui Greben se găsesc urmele unei case de păzitor de pe vremea Romanilor.
Dacă trecem de Greben, pe o porţiune de 2 km, adâncimea apei variază între 3,5 şi 9 m.
Pe malul stâng ne apare apoi comuna Sviniţa şi mai departe „Trikule", ce sunt ruinele a 3 case de păzitori turci ridicate în secolul al XVII-lea.
Pe malul drept, între km 80 şi 81 măsuraţi dela Baziaş, se află oraşul sârbesc Milanovaţ.
Un funicular aduce în acest port bogatele minereuri de aramă şi fer dela Maidanpek, ce se îmbarca în bună parte şi pentru uzinele din Reşiţa.
Pentru amenajarea unei căi navigabile pe porţiunea Greben- Milanovaţ s'a construit un dig de oprirea apei, aşa ca să nu mai curgă spre malul drept, ci, din contră, apa să fie împinsă şi să i se obţină o adâncime suficientă spre malul stâng rezervat navigaţiei.
Se păstrează astfel o lăţime navigabilă la Greben de 430 m, la Sviniţa de 380 m, iar la capătul din avale al digului o lăţime de 700 m faţă de malul stâng şi 40 m faţă de cel drept, pentru a se avea acces în jurul portului sârbesc Milanovaţ,
Porţiunea de Dunăre moartă, închisă între dig şi malul drept, este legată de acest mal prin 2 diguri transversale ce trec prin 2 ostroave, împărţind astfel întreaga porţiune moartă în 3 bazine cu apă de rezervă.
Digul longitudinal are o lungime de 5.800 m, cu o lăţime la coroană de 4,5—10 m şi o înălţime deasupra apelor scăzute de 1,5—2.8 m.
Digul transversal de sus are o lungime de 700 m, cu o lăţime la
coroană de 5—6,5 m şi o înălţime deasupra apelor scăzute de 2,7—
3,4 m, afară de porţiunea dintre ostroave, unde lăţimea coroanei este
numai de 2 m şi înălţimea din contră mai mare.
Digul transversal de jos are o lungime de 800 m, cu o lăţime la coroană de 4,2—5,3 m şi o înălţime de 1,6—1,9 m.
La tăierea piciorului Greben s'a lăsat o înălţime de +2,8 m, pe o lăţime de 150 m, aşa că în cazul venirii unei ape mari să se poată scurge şi pe porţiunea aceasta până la 2.800 m/sec. apă.
Lucrările de ridicarea digurilor au consumat în total cca 460,000 m3 de piatră şi au durat dela 1891 la 1895.
După terminarea digului Greben-Milanovaţ, constatându-se că în dreptul Sviniţei nu se obţine o adâncime suficientă de apă, s'a făcut un canal lung de 1,500 m, cu o lăţime de 60 m şi o adâncime de 2 m, dobândit prin radierea stâncilor de pe fundul albiei.
Lucrările au necesitat ruperea a 13,236 m3 de stânci şi au durat dela 1895 la 1898.
Mai departe la cca 11,5 km de Greben ne apare un banc de stânci aşezate în zig-zag de-a-curmezişul albiei şi care formează periculoasa cataractă luţi, denumită astfel după pârâul cu acelaşi nume ce se varsă pe malul stâng.
Pentru înlesnirea navigaţiei s'a construit un dig de oprire, începând de pe ţărmul drept mai sus de vărsarea pârâului Porecica şi terminându-se în jos de insula ce-i urmează; lucrarea a necesitat peste 100.000 m3 de piatră.
Pe de altă parte, pentru a se obţine o adâncime navigabilă, s'a construit în amonte de dig o cunetă lungă de 1.340 m, cu 60 m lăţime şi 2 m adâncime, înlăturându-se 29.963 m3 de stâncă. 
Lucrările acestea au fost făcute în anii 1890/97.
Mai departe Dunărea se îndreaptă spre N.-E, şi-şi păstrează uniform cursul printr'o albie plină de bancuri nisipoase, cu o adâncime scăzută de 6—8 m, iar lăţimea între 600—1.200 m.
Pe porţiunea dintre luţi şi Cazan, lungă de cca 14 km, fluviul trece pe lângă 3 comune, ce ţi se prezintă la rând astfel; pe malul drept Columbinie, iar pe cel stâng Tişoviţa, cu o cale ferată spre minele Eibental şi mai departe Plavişeviţa.
Până aci malul stâng este format dintr'un lanţ de stânci în serpentină ca şi la luţi, apoi pe o lungime de 1 km cu şişturi cristaline şi mai departe straturi de lem până la pasul Cazan, unde încep din nou stânci calcaroase.
Privind cursul Dunării în avale, avem o perspectivă în care apa pare că se îngustează treptat, treptat, pierzându-se printre pereţii prăpăstioşi de pe maluri, ca un uriaş balaur argintiu ce se târâşte către vreo peşteră.
Ajuns la acea porţiune unde Dunărea se stranguleaza până la o lăţime de 170 m, ambele maluri îţi apar într'un relief sălbatec, cu pereţi de stânci înalte ce se înfig în bolta albastră a cerului. Singurul semn de vieaţă îl dau numai neobosiţii vulturi ce planează lin, făcând rotocoale, sau se ridică aproape vertical, despicând cu aripile lor imensitatea imaterială a aerului.
Îţi vine să îngenunchi cu religiozitate înaintea acestei opere dumnezeeşti, incomparabilă prin grandoare, cea măi demnă de admirat din tot parcursul Dunării; rămâi profund emeţionat gândind atât la formaţia ei geologică din infinitul timpurilor, cât şi la lupta ce o duce continuu apa Dunării cu aceste uriaşe stând prin care şi-a croit drumul său triumfător. 
Cu pereţii stâncoşi şi înalţi până la 780 m, albia de aci poate fi numită cu drept cuvânt ca o a doua Poartă de Fer.
Din cauza contiguraţiunii sale naturale, pasul Cazan a servit de inulte ori ca arenă de lupte sângeroase între diferite armate, cum de ex. a fost pe timpul Romanilor şi mai târziu al Turcilor.
Nu departe de intrarea în pasul Cazan, în rocile muntoase de pe ţărmul stâng, se află vestita peşteră Punicova, căreia i-am rezervat mai departe o descriere separată.
La cca 100 m de această peşteră se află ruinele unei redute, precum şi peştera Veterani, numită aşa dela generalul austriac care în 1692 voise să oprească aci, numai cu o mână de oameni, pătrunderea pe Dunăre în sus a unei mari armate turceşti.
Grota Veterani are o lungime de 28,5 m, o lăţime de 34,1 m şi o înălţime de 3,8 m, iar deasupra o fereastră naturală cu un diametru de 50 cm.
Se zice că pe timpul Dacilor această peşteră a servit drept templu al zeului Zamolxis.
Pe malul drept al Dunării în faţâ se arată vârful cel mai înalt al munţilor stâncoşi Strebeţ.
În pasul Cazane, albia Dunării variază între 170 şi 300 m, iar adâncimea dela 20 la 50 m.
După o lungime de cca 4 km, lanţul de munţi de pe malul stâng începe să se retragă, făcând loc unei pajişti de un verde vioi ce cuprinde întreaga vale Dubova şi care se întinde pe o lungime de cca 1,5 km, în timp ce albia fluviului se lăţeşte deodată până la 1.000 m, micşorându-şi însă adâncimea până la 10 m.
După vreo 2 km în aval iarăşi îţi apar în faţă pereţi prăpăstioşi de stâncă şi albia fluviului din nou se strâmtează la 180—300 m, crescând însă în adâncime între 30 şi 54 m.
După cca 9 km de drum peste vechea şi noua Ogradenă, Dunărea părăseşte complet regiunea aceasta de defileu, demnă de remarcat prin grandioasele sale privelişti.
Prin tot pasul Cazane navigaţia este favorabilă, apa având o adâncime suficientă.
În dreptul localităţilor Ogradena lăţimea Dunării creşte până la 600 m, formându-se o insulă cu acelaşi nume, împădurită cu salcii şi plopi.
Urmează apoi — pe malul stâng — comuna leşelniţa, iar pe malul sârbesc, la cca 4 km mai în aval, comuna Tekija, în faţa căreia se află Orşova.
După alţi 4 km ţi se desfăşoară înaintea ochilor romantica insulă Ada-Kaleh.
Pentru Ada-Kaleh am rezervat mai departe o descriere separată.
În jos de insula Ada-Kaleh se varsă în Dunăre pârîul Vodiţa, ce forma înainte vreme graniţa dintre România şi Ungaria.
Ceva mai la vale, pe malul stâng, îţi apare Vârciorova, din dreptul căreia poţi auzi mugetul apei ce se loveşte de nesfârşitul banc de stânci ce-i stau în cale. Acestea fac parte de altfel dintr'un întreg lanţ de roci presărate pe talpa albiei, ce începe cu 6 km mai în amonte, dar care aci ies la suprafaţă, înălţându-se între 0,50 şi 5,58 m, după cum variază şi nivelul apei.
La 2 km în aval de Vârciorova începe cataracta numită simbolic Porţile de Fer, având o lungime de cca 3 km, care formează cea mai periculoasă piedică pentru navigaţie.
Numeroase stânci ce ies afară din apă îi împiedică cursul, formând mari şi variate căderi de apă în mai toate direcţiile, precum şi vârteje foarte periculoase pentru navigaţie.
În general, panta de scurgere a apei este aci de 3 m pe km, iar vitesa de 4—5 m/sec.
Pentru înlăturarea piedicilor provocate de bancul de stânci pe porţiunea propriu zisă a cataractei Porţilor de Fier, inclusiv stâncile dela Prigrada, a fost necesar să se construiască un canal între 2 diguri, având o lăţime de 73 m şi o adâncime de 3 m.
Înălţimea digurilor deasupra celor mai mari ape este de 60 cm, lăţimea la coroană de 4 m pentru digul stâng şi de 6 m pentru digul drept, acesta prelungindu-se în amonte şi în aval până la mal.
Lungimea canalului însumează 1,800 m.
Întreaga lucrare a durat dela 1890 la 1896 şi a costat singură 4.500.000 florini.
A mai fost însă necesar să se cureţe în urmă şi stâncile ce nu se vedeau din apă, pe porţiunea din amonte, până la Orşova, în lungime de cca 7 km, formându-se aci o cunetă cu o lăţime de 60 m şi o adâncime de 3 m. Cu această ocazie s'a înlăturat o cantitate de 92.485 m3 de piatră. Lucrarea a fost executată în anii 1894/98.
Trecut de cataracta Porţile de Fer, cursul Dunării întâlneşte în calea sa numeroase stânci şi bancuri de nisip — mai ales în locul numit Micile Porţi de Fer —, iar după un drum mai departe de cca 6 km, fluviul îşi croieşte alene drumul său nestingherit până la mare.
Curăţirea stâncilor pe porţiunea Micile Porţi-de-Fer s'a făcut tot sub forma de cunetă, cu o adâncime de 3 m, necesitând spargerea cu dinamita a cca 16.000 m3 de stâncă.
Lucrarea s'a executat în anii 1895/98.
* * *
În total, porţiunea propriu zisă a cataractelor Dunării, între Baziaş şi Turnul-Severin, însumează o lungime importantă de 145 km, pe care plutirea bastimentelor nu este permisă astăzi fără pilot oficial în cazul că înălţimea apei dela scara Orşova este sub 1,60 m; iar în cazul că apa trece de această lunită, pilotajul este obligator numai pe porţiunea Drencova-Turnul-Severin.
Adăogând şi porţiunea din susul cataractelor, până la punctul de unde izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, precum şi porţiunea din jos până la Marea Neagră, cursul Dunării însumează în total o lungime de 2.860 km şi serveşte drept cea mai importantă cale europeană de comunicaţie pe apă. Pe toată întinderea sa, Dunărea udă cu valurile sale deoparte şi de alta regiuni variate şi bogate în frumuseţi naturale şi monumente istorice, dar cele mai interesante sunt, de sigur, pe porţiunea cataractelor pe care am descris-o mai sus.
O călătorie cu vaporul prin aceste cataracte îţi umple ochii de desfătare, ca într'un film cinematografic, cu imagini colorate.
Ţi se desfăşoară în faţă minunate tablouri pline de mişcare şi de contraste, formate din piatră goală sau păduri şi şesuri pline de verdeaţă.
Din cauza profilelor albiei, cu înclinaţie şi lăţimi neuniforme, apele Dunării ţi se prezintă când line ca o oglindă, când gălăgioase şi strangulate între uriaşele maxilare stâncoase ale celor 2 maluri ale sale.
În general, valoarea peisajelor constă într'o imensă varietate de linii şi aspecte pline de farmec.

Peşterile: Punicova, Pietre din Picături şi Liliecilor
Apariţia peşterii este semnalată printr'un mic pod peste pârâul Punicova, în dreptul unde acesta iese din peşteră şi traversează şoseaua ce trece de-a-lungul Dunării.
Intrarea propriu zisă a peşterii are forma unui triunghiu oblic.
Simţi imediat că te pătrunde prin tot corpul un frig umed. La început trebue să te căţari peste o mare stâncă, apoi peste altele mai mici, până la o curbă de unde lumina palidă, pătrunsă pe la intrare, dispare cu totul şi trebue să faci uz de o lampă de buzunar.
Mai departe treci printr’un vad al pârâului Punicova şi după alte câteva minute, însumând în total un parcurs de o oră, îţi apare în faţă o lumină palidă ce intră pe la celălalt capăt mult mai larg al peşterii, Ajuns aci ţi se prezintă înaintea ochilor peisajul pitoresc al întregii văi Dubova, cu perspective din ce în ce mai depărtate, iar la dreapta, pe costiş în sus, un teren stâncos, foarte greu accesibil.
Dacă te încumeţi să-l urci, oboseala depusă îţi va fi imediat cu prisosinţă răsplătită. Întradevăr, pătrunzi într'o nouă peşteră plină de stalactite şi stalagmite foarte interesante, unele chiar împreunându-se în frumoase colonade care par că susţin toată greutatea din bolţile negre ale peşterii.
De sus picură din când în când apă ce conţine calciu. Această peşteră anexă Punicovei este zisă şi peştera cu Pietre din Picături.
Lumina ce se proiectează în interior pe la intrare îţi descoperă bine diferite tablouri ciudate care excită fantezia şi produc interes privitorului.
Paralel cu Punicova, dar mai sus ca aceasta cu cca 15 m şi ceva abătut într'o parte, se află o altă peşteră, denumită peştera Liliecilor. Lungimea ei este, ca şi a Punicovei, de cca 3 km.
Legătura acestor 2 peşteri se face la interior printr'un coridor transversal, pe care se află aşezată o scară de stejar pusă de un vechiu club sportiv. Spre deosebire de Punicova, peştera Liliecilor este mult mai largă, neîntunecată şi uşor de străbătut.
O semilumină ruptă din razele solare, ce intră undeva printr'o fereastră, se întinde până la marginea de Sud ce este închisă.
Talpa galeriei are un pământ moale, humos, produs din gunoiul liliecilor ce sboară pe aci nestingheriţi.
În partea de Nord este ieşirea, de unde ţi se prezintă aceeaşi vedere cunoscută a văii Punicovei, cu singura deosebire că te afli cu 20 m mai sus.
De aci, căţărându-te pe coasta de Vest cu ajutorul unei funii, poţi ajunge până la creştetul muntelui ce-ţi apare acoperit de un admirabil covor de păşune.
Ca să te dai jos, treci printr'un defileu de stânci până la malul Dunării, În drum ţi se prezintă înaintea ochilor privelişti măreţe, de neuitat.“