„E o localitate foarte simpatică, aşezată într'o vale largă şi adâncă, înconjurată de toate părţile de munţi împăduriţi cu fagi şi brazi seculari, martorii tainici ai tuturor evenimentelor ce s'au petrecut altădată pe aceste locuri. Denumirea de Anina vine dela arini-anini, ce creşteau pe locul care s'a amenajat pentru uzinele de aci.
Casele sunt toate ale Societăţii Reşiţa, care le-a construit exclusiv pentru lucrătorii şi funcţionarii săi dela mine şi uzine. Aşezarea lor în ordine şi costiş ca într'un amfiteatru pe curbele de nivel ale terenului îţi produce o frumoasă şi plăcută impresie.
În fundul acestei uriaşe căldări, formată de configuraţia terenului, se află instalate acum centrala electrică şi fabrica de şuruburi.
Lateral aşezate, cam de-a-lungul căii ferate, privesc cu mândrie impozantele turnuri de extracţie şi instalaţiunile de separat şi spălat cărbunii de piatră scoşi cu atâta trudă dela adâncimi ce au depăşit 700 m.
Toate aceste instalaţiuni miniere şi metalurgice par că ar strica întru câtva splendidul pitoresc al regiunii.
Gândind la instalaţiunile de separaţie şi de pulverizare a cărbunilor, ţi se pare că ai senzaţia că praful şi fumul dela uzine plutesc pretutindeni în aer.
Coloarea deschisă a caselor desminte însă această senzaţie, ce poate fi numai o autosugestie.
În localitate societatea a construit de curând un spital modern, precum şi un cazinou cu restaurant şi sală de spectacole, servind şi ca sală de dans.
Numărul locuitorilor este aproape 10,000.
Ei trăiesc o vieaţă ideală, cu petreceri colective, specifică minerilor, ce se înfrăţesc prin pericolele comune ale muncii lor din adâncul abis al minelor.