Atunci când a început să-şi scrie amintirile în anul 1967, Petru Talpeş (23 aprilie 1896, Cornereva - 5 septembrie 1979, Timişoara), ofiţer combatant în cele două mari conflagraţii ale secolului XX, nu intenţiona să le publice, ele fiind destinate doar membrilor familiei. Pe parcurs, avem destule motive să credem că s-a răzgândit. Memoriile copilului de ţăran din Cornereva, ajuns prim-procuror la Tribunalul Timiş Torontal din Timişoara (1942-1948) ar putea fi un scenariu de film de aventuri. Ele ne poartă prin munţii Cernei, un ţinut al comorilor ascunse de lotri, şcoala ungurească. din Orşova şi Caransebeş, frontul italian din Primul Război Mondial, lagărul de la Şipote (jud. Iaşi), oraşe din Moldova, după dureroasa retragere din toamna 1916, Basarabia începutului de an 1918, împânzită de soldaţi bolşevizaţi sau Odessa (1941). A avut şansa să cunoască mari personalităţi, dacă ar fi să pomenim doar pe: episcopul şi viitor patriarh Miron Cristea, secretarul Episcopiei de Caransebeş, Cornel Corneanu, dramaturgul Zaharia Bârsan, compozitorul Sabin Drăgoi, primul dirijor al orchestrei Radioteleviziunii Române, Ion Luca Bănăţeanu (coleg de liceu şi de bordei, la Şipote), criitorul Ionel Teodoreanu (în perioada studenţiei de la Iaşi), ministrul Grigore Iunian, viitorul prefect de Timiş-Torontal Octavian Furlugeanu,

Coriolan Băran, fost prefect al judeţului şi primar al Timişoarei, prof. Constantin Daicoviciu etc. În 15 august 1916, tânărul cadet Petru Talpeş a avut curajul să treacă de partea armatei române, refuzând să tragă împotriva fraţilor săi; părăsind lagărul, a făcut parte din Corpul voluntarilor ardeleni. bucovineni. Bucuriei Marii Uniri, eveniment de la care se împlinesc 90 de ani, i-a urmat, peste ani, refugiul din Ardealul de Nord, în toamna anului 1940, moment în care era prim-procuror la Odorhei. Cariera sa de magistrat integru de două decenii se sfârşeşte brusc în februarie 1948, refuzând să găsească vinovat, aşa cum cereau organele de partid, un acuzat. Disponibilizarea întregului complet de judecată s-a dorit un exemplu pentru toţi magistraţii. Au urmat ani grei pentru el şi membrii familiei sale: de abia în septembrie 1949 angajându-se într-un post modest la C.E.C., putând în sfârşit primi cartela de alimente.