Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Striga - Tyto alba

Striga este cuvântul latinesc pentru „vrăjitoare" aşa cum acelaşi a dat, după Mircea Eliade, zicerea, în româneşte, de strigoi. De altfel, toate bufnitele sunt farmazoance dacă este să le definim după termenul generic latin. Dintre toate însă ciurezul-de-casă, deci tot striga, aduce cel mai mult la înfățişare cu năluca lumilor de dincolo, magice.

Statornică locului, specia este prezentă distinct în regiunile de şes cu păduri luminoase dar mai cu seamă în preajma aşezărilor omeneşti, când se aține pe lângă hambare ori silozuri cu scopul prinderii de şoareci; cuibăreşte cu precumpănire în turnurile de biserici, podurile clădirilor vechi sau şarpantele acestora. Penajul este ocru-gălbui şi punctat pe partea superioară, coloritul ventral variind între ocru şi alb. Forma de inimă şi coloritul deschis al penelor feţei o fac uşor de recunoscut. Ochii sunt negri. Când stă drept, picioarele înalte ieşind şi mai mult în evidenţă ca dimensiune, îşi pendulează capul aplecat într- un mod caracteristic, antrenându-1 spre înainte şi înapoi.

Se hrăneşte aproape exclusiv cu rozătoare dar mai prinde şi insecte mari.

Zboară numai noaptea fiind greu de observat însă uşor de auzit: strigătul este ascuţit, ascendent şi tremurat ori în altă ipostază, la cuib, aduce a sforăit.

O găsim în Timişoara prin cartierele mărginaşe, frecvent în podurile neumblate.

 

Foto: Ioan Duma

 

Sursa: Timişoara şi păsările ei“ – Dan Stănescu – Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008

 

 

Imagine aleatoare

Timisoara - Palatul Dauerbach, 1943

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank