„… automobilele de persoane şi motocicletele se pot mâna cu o viteză maximă de 25 km şi camioanele cu 15 km pe oră”
„Organele tehnice au terminat proiectul pentru construirea unei autostrăzi pe distanţa Timişoara - Arad - Oradea - Satu Mare, care este una dintre cele mai proaste şosele naţionale în prezent. Lucrările ar urma să înceapă la primăvară”. Nu, nu este o ştire recentă, cum s-ar putea gândi unii. Ea a fost publicată, ţineţi-vă bine!, acum mai bine de 70 de ani, în toamna anului 1937.
Presa interbelică timişoreană publica, la fel ca şi cea actuală, descrierea unor mari proiecte de investiţii, unele care nu s-au mai realizat niciodată. Aşa cum nu lipseau invenţiile năstruşnice - „O informaţie sosită din Paris arată că ultima modă lansată în Capitala lumii este inelul de divorţ. În clipa în care divorţul a devenit definitiv, cei doi «parteneri» îşi scot verighetele, înlocuindu-le cu inele de divorţ, care sunt din platină subţire şi se poartă pe degetul mic de la mîna dreaptă” (1937) - ştirile despre bizarerii de la noi şi de aiurea - „O uzină din împrejurimile Muenchenului utilizează sângele ca materie primă. Sângele acesta este mai întâiu «defibrinizat», pentru a se împiedeca coagularea lui. După ce e uscat, e transformat într’un fel de praf care, presat şi făcut compact, poate fi mulat după formele cele mai diverse. Se obţin astfel nasturi, piepteni, mânere, umbrele şi chiar receptoare de telefon” (1937), recorduri de viteză sau „iuţeala” maximă a maşinilor, leacuri miraculoase - „Vioi vei fi şi bine te vei simţi dacă pui în baie o tabletă de molift efervescentă Velosa” (1933). Senzaţia după parcurgerea unor astfel de informaţii este că nimic nu este nou sub soare, jurnaliştii relatând mereu astfel de întâmplări de la rubrica fapt divers. Am ales spre exemplificare articole din cotidianul „Vestul”, din perioada anilor 1930-1940.
Presa interbelică timişoreană publica, la fel ca şi cea actuală, descrierea unor mari proiecte de investiţii, unele care nu s-au mai realizat niciodată. Aşa cum nu lipseau invenţiile năstruşnice - „O informaţie sosită din Paris arată că ultima modă lansată în Capitala lumii este inelul de divorţ. În clipa în care divorţul a devenit definitiv, cei doi «parteneri» îşi scot verighetele, înlocuindu-le cu inele de divorţ, care sunt din platină subţire şi se poartă pe degetul mic de la mîna dreaptă” (1937) - ştirile despre bizarerii de la noi şi de aiurea - „O uzină din împrejurimile Muenchenului utilizează sângele ca materie primă. Sângele acesta este mai întâiu «defibrinizat», pentru a se împiedeca coagularea lui. După ce e uscat, e transformat într’un fel de praf care, presat şi făcut compact, poate fi mulat după formele cele mai diverse. Se obţin astfel nasturi, piepteni, mânere, umbrele şi chiar receptoare de telefon” (1937), recorduri de viteză sau „iuţeala” maximă a maşinilor, leacuri miraculoase - „Vioi vei fi şi bine te vei simţi dacă pui în baie o tabletă de molift efervescentă Velosa” (1933). Senzaţia după parcurgerea unor astfel de informaţii este că nimic nu este nou sub soare, jurnaliştii relatând mereu astfel de întâmplări de la rubrica fapt divers. Am ales spre exemplificare articole din cotidianul „Vestul”, din perioada anilor 1930-1940.
Trenuri aerodinamice
„În continuarea programului său de activitate şi ca o nouă realizare, ce merită subliniată, direcţiunea generală C.F.R. a hotărât ca începând dela 1 Noiembrie a.c. să pună în circulaţie pe liniile Bucureşti - Timişoara şi Bucureşti - Oradea Mare câte o garnitură cu corespondenţa respectivă de trenuri aerodinamice. Prin aceasta, distanţele de astăzi vor fi simţitor scurtate aducând imense servicii publicului şi în special oamenilor de afaceri, cari în lipsa unor mijloace rapide de locomoţie se serveau adesea de avioanele companiilor aeriene. Distanţa Timişoara - Bucureşti şi invers va putea fi străbătută în 8 ore, realizându-se o economie de timp de 2 ore faţă de trenurile rapide şi de aproape 4 ore faţă de trenurile accelerate actuale”. (octombrie 1938)
De remarcat şi următoarea ştire, publicată cu un an mai devreme: „Trenuri aerodinamice pe linia Bucureşti - Constanţa. Direcţia Generală C.F.R. a hotărât să pună în circulaţie pe linia Bucureşti - Constanţa trenuri automotoare aerodinamice care vor străbate distanţa aceasta în maximum două ore şi 15 minute”.
„În continuarea programului său de activitate şi ca o nouă realizare, ce merită subliniată, direcţiunea generală C.F.R. a hotărât ca începând dela 1 Noiembrie a.c. să pună în circulaţie pe liniile Bucureşti - Timişoara şi Bucureşti - Oradea Mare câte o garnitură cu corespondenţa respectivă de trenuri aerodinamice. Prin aceasta, distanţele de astăzi vor fi simţitor scurtate aducând imense servicii publicului şi în special oamenilor de afaceri, cari în lipsa unor mijloace rapide de locomoţie se serveau adesea de avioanele companiilor aeriene. Distanţa Timişoara - Bucureşti şi invers va putea fi străbătută în 8 ore, realizându-se o economie de timp de 2 ore faţă de trenurile rapide şi de aproape 4 ore faţă de trenurile accelerate actuale”. (octombrie 1938)
De remarcat şi următoarea ştire, publicată cu un an mai devreme: „Trenuri aerodinamice pe linia Bucureşti - Constanţa. Direcţia Generală C.F.R. a hotărât să pună în circulaţie pe linia Bucureşti - Constanţa trenuri automotoare aerodinamice care vor străbate distanţa aceasta în maximum două ore şi 15 minute”.
Viteze maxime
„În conformitate cu art. 28 din Regulamentul Legii Circulaţiei pe drumurile publice, automobilele de persoane şi motocicletele se pot mâna cu o viteză maximă de 25 km şi camioanele cu 15 km pe oră. La încrucişări sau în cazul în care se ivesc piedeci, viteza trebuie încetinită sau la nevoie vehiculul trebuie oprit. Contravenienţii vor fi imediat conduşi la poliţie şi aspru pedepsiţi”, preciza chestorul de poliţie Ovidiu Gritta în urmă cu 75 de ani.
„În conformitate cu art. 28 din Regulamentul Legii Circulaţiei pe drumurile publice, automobilele de persoane şi motocicletele se pot mâna cu o viteză maximă de 25 km şi camioanele cu 15 km pe oră. La încrucişări sau în cazul în care se ivesc piedeci, viteza trebuie încetinită sau la nevoie vehiculul trebuie oprit. Contravenienţii vor fi imediat conduşi la poliţie şi aspru pedepsiţi”, preciza chestorul de poliţie Ovidiu Gritta în urmă cu 75 de ani.
Paraşută adaptată la apă
„La Ştrandul Comunal din localitate s-a făcut Duminică dimineaţă o foarte interesantă demonstraţie cu centura de salvare Tabu, o senzaţională invenţie a unui bănăţean, anume Alexe Maliţa, originar din Banatul Jugoslav.
Această interesantă invenţie constă dintr’o pereche de bretele cu cari de obiceiu se susţin pantalonii la costumul bărbătesc, bretele pe cari înotătorul le îmbracă, fără ca să-l deranjeze în vreun fel. Peste umăr bretelele sunt duble şi cum sunt confecţionate din cauciuc formează două camere pneumatice hermetice. În momentul în care se află în apă şi simte că a obosit sau se află în pericol declanşează printr’o mişcare foarte simplă a patroanelor (un tub de zece centimetri şi doi centimetri diametru) plin cu acid carbonic lichefiat. În momentul declanşării cele două camere pneumatice se umflă cu acidul carbonic, care în momentul când scapă din presiunea la care este supus se transformă din lichid în gaz.
Înarmat cu această adevărată paraşută adaptată la apă, omul este cu totul în afara pericolului de înec.
Demonstraţia făcută chiar cu neînotători a dat rezultate admirabile. Afundat în apă la doi metri adâncime, omul a fost scos la suprafaţă imediat ce a declanşat patroana cu acid carbonic”. (august 1938)
„La Ştrandul Comunal din localitate s-a făcut Duminică dimineaţă o foarte interesantă demonstraţie cu centura de salvare Tabu, o senzaţională invenţie a unui bănăţean, anume Alexe Maliţa, originar din Banatul Jugoslav.
Această interesantă invenţie constă dintr’o pereche de bretele cu cari de obiceiu se susţin pantalonii la costumul bărbătesc, bretele pe cari înotătorul le îmbracă, fără ca să-l deranjeze în vreun fel. Peste umăr bretelele sunt duble şi cum sunt confecţionate din cauciuc formează două camere pneumatice hermetice. În momentul în care se află în apă şi simte că a obosit sau se află în pericol declanşează printr’o mişcare foarte simplă a patroanelor (un tub de zece centimetri şi doi centimetri diametru) plin cu acid carbonic lichefiat. În momentul declanşării cele două camere pneumatice se umflă cu acidul carbonic, care în momentul când scapă din presiunea la care este supus se transformă din lichid în gaz.
Înarmat cu această adevărată paraşută adaptată la apă, omul este cu totul în afara pericolului de înec.
Demonstraţia făcută chiar cu neînotători a dat rezultate admirabile. Afundat în apă la doi metri adâncime, omul a fost scos la suprafaţă imediat ce a declanşat patroana cu acid carbonic”. (august 1938)
Forum Roman în centrul Timişoarei
„Conducerea municipiului Timişoara se ocupă cu întocmirea unui grandios plan pentru desvoltarea urbană a oraşului, precum şi pentru ridicarea unui mare număr de construcţiuni moderne în metropola Banatului. În primul punct al programului se prevede cumpărarea cazarmei transilvane, care se află pe un teren de 17 jugăre în plin centrul oraşului, proprietate a ministerului armatei.
Pe acest teren ar urma să se construiască un Forum Roman cu tribune de beton pentru public şi un pavilion pentru autorităţi. Acest Forum va servi pentru desfăşurarea marilor serbări naţionale.
În cadrul proiectului mai intră: zidirea unei noui primării, un palat al Justiţiei, numeroase localuri pentru diferitele servicii ale autorităţilor, un Palat Rezidenţial, un local pentru comandamentul Diviziei etc. Piaţa Unirii va fi înzestrată cu un parc, iar portul va fi asfaltat. Se va construi, de asemenea, o hală modernă a cărei lipsă se simte atât de mult.
Majoritatea planurilor sunt întocmite, iar realizarea acestui proiect nu va fi mult întârziată”. (noiembrie 1938)
„Conducerea municipiului Timişoara se ocupă cu întocmirea unui grandios plan pentru desvoltarea urbană a oraşului, precum şi pentru ridicarea unui mare număr de construcţiuni moderne în metropola Banatului. În primul punct al programului se prevede cumpărarea cazarmei transilvane, care se află pe un teren de 17 jugăre în plin centrul oraşului, proprietate a ministerului armatei.
Pe acest teren ar urma să se construiască un Forum Roman cu tribune de beton pentru public şi un pavilion pentru autorităţi. Acest Forum va servi pentru desfăşurarea marilor serbări naţionale.
În cadrul proiectului mai intră: zidirea unei noui primării, un palat al Justiţiei, numeroase localuri pentru diferitele servicii ale autorităţilor, un Palat Rezidenţial, un local pentru comandamentul Diviziei etc. Piaţa Unirii va fi înzestrată cu un parc, iar portul va fi asfaltat. Se va construi, de asemenea, o hală modernă a cărei lipsă se simte atât de mult.
Majoritatea planurilor sunt întocmite, iar realizarea acestui proiect nu va fi mult întârziată”. (noiembrie 1938)
Coloane corinthyene
„S-a căzut de acord în privinţa terenului pe care Primăria municipiului Timişoara îl donează pentru ca postul de radio să fie construit pe locul se găsesc vechile clădiri ale Conservatorului şi Bibliotecii comunale. Aceste edificii urmează să fie demolate imediat, iar construcţia studio-ului va începe peste două luni. Se crede că el va fi terminat până’n toamna acestui an. Stilul în care se construieşte studio-ul este cel clasic grecesc, cu coloane corinthyene. Conform dorinţei M.S. Regelui, pentru postul de radio-emisie Timişoara s’a votat o sumă de 50 milioane lei”. (1939)
„S-a căzut de acord în privinţa terenului pe care Primăria municipiului Timişoara îl donează pentru ca postul de radio să fie construit pe locul se găsesc vechile clădiri ale Conservatorului şi Bibliotecii comunale. Aceste edificii urmează să fie demolate imediat, iar construcţia studio-ului va începe peste două luni. Se crede că el va fi terminat până’n toamna acestui an. Stilul în care se construieşte studio-ul este cel clasic grecesc, cu coloane corinthyene. Conform dorinţei M.S. Regelui, pentru postul de radio-emisie Timişoara s’a votat o sumă de 50 milioane lei”. (1939)
Bătătorul de coasă Bălan
„Săteanul Simion Balica din Răcăşdia, judeţul Caraş, a inventat un autosemănător care a fost certificat de către Academia de înalte studii agronomice din Bucureşti, ca cea mai bună şi ingenioasă maşină. Autosemănătorul său a fost premiat şi la expoziţia de la Paris.
Mai recent, un tânăr plugar, mânuitor de coasă din comuna Ticvaniu Mic, numit Ion Bălan, numai absolvent al şcoalei primare din sat, a născocit o maşină de bătut coasa. Probele făcute la Institutul de cercetări agronomice din Bucureşti au dat rezultate foarte bune.
Bătătorul de coasă Bălan este un aparat simplu şi practic. El poate fi mânuit cu uşurinţă de oricine, fără o prealabilă iniţiere. Prezintă un dublu avantaj, înlocuind munca ostenitoare a braţelor şi face economie de timp”. (aprilie 1938)
„Săteanul Simion Balica din Răcăşdia, judeţul Caraş, a inventat un autosemănător care a fost certificat de către Academia de înalte studii agronomice din Bucureşti, ca cea mai bună şi ingenioasă maşină. Autosemănătorul său a fost premiat şi la expoziţia de la Paris.
Mai recent, un tânăr plugar, mânuitor de coasă din comuna Ticvaniu Mic, numit Ion Bălan, numai absolvent al şcoalei primare din sat, a născocit o maşină de bătut coasa. Probele făcute la Institutul de cercetări agronomice din Bucureşti au dat rezultate foarte bune.
Bătătorul de coasă Bălan este un aparat simplu şi practic. El poate fi mânuit cu uşurinţă de oricine, fără o prealabilă iniţiere. Prezintă un dublu avantaj, înlocuind munca ostenitoare a braţelor şi face economie de timp”. (aprilie 1938)
Leşia de tutun
„Învăţătura zilei: Oaia râioasă umple toată turma. Pentru vindecarea vitelor de râie şi pentru a le feri de boli şi insecte, întrebuinţaţi LEŞIA DE TUTUN. De vânzare în toate depozitele CAM în bidoane de 1 kgr. Lei 35 şi în bidoane de 2 kgr. Lei 70. În bidoane mari a 20 kgr. Preţul este de Lei 25 kgr. În bidoanele cumpărătorilor loco manufactură, preţul este de Lei 18 kgr. Se pot comanda şi prin orice debit de tutun” - aşa suna o reclamă din anul 1939.
„Învăţătura zilei: Oaia râioasă umple toată turma. Pentru vindecarea vitelor de râie şi pentru a le feri de boli şi insecte, întrebuinţaţi LEŞIA DE TUTUN. De vânzare în toate depozitele CAM în bidoane de 1 kgr. Lei 35 şi în bidoane de 2 kgr. Lei 70. În bidoane mari a 20 kgr. Preţul este de Lei 25 kgr. În bidoanele cumpărătorilor loco manufactură, preţul este de Lei 18 kgr. Se pot comanda şi prin orice debit de tutun” - aşa suna o reclamă din anul 1939.
Cel mai mare avion
„Cel mai mare avion de pasageri s’a pus în circulaţie pe linia Arad - Timişoara - Bucureşti. Azi dimineaţă a sosit la Timişoara, venind de la Bucureşti, pentru prima oară, avionul de pasageri «România» al societăţii L.A.R.E.S. Splendida şi solida construcţie, avionul tip Junkers, cu trei motoare, va face, cu începere de azi, cursa Arad - Timişoara - Bucureşti şi înapoi. Bordul este înzestrat şi cu aparat de radio telegrafie, având 12 locuri - fotolii comode - pentru pasageri, o cabină pentru toaletă, cuvetă etc. Aerisirea este perfectă”. În acelaşi articol din august 1937, ing. Emil Dâmboiu, comandantul aeroportului, explica: „Traficul era prea intens pentru a putea satisface total exigenţele cu un avion cu 7 locuri pentru pasageri. Avionul de 12 locuri va înlătura acest neajuns”. (august 1937)
„Cel mai mare avion de pasageri s’a pus în circulaţie pe linia Arad - Timişoara - Bucureşti. Azi dimineaţă a sosit la Timişoara, venind de la Bucureşti, pentru prima oară, avionul de pasageri «România» al societăţii L.A.R.E.S. Splendida şi solida construcţie, avionul tip Junkers, cu trei motoare, va face, cu începere de azi, cursa Arad - Timişoara - Bucureşti şi înapoi. Bordul este înzestrat şi cu aparat de radio telegrafie, având 12 locuri - fotolii comode - pentru pasageri, o cabină pentru toaletă, cuvetă etc. Aerisirea este perfectă”. În acelaşi articol din august 1937, ing. Emil Dâmboiu, comandantul aeroportului, explica: „Traficul era prea intens pentru a putea satisface total exigenţele cu un avion cu 7 locuri pentru pasageri. Avionul de 12 locuri va înlătura acest neajuns”. (august 1937)
Maşina sburătoare cu 100 de locuri
„O fabrică din America anunţă că a reuşit să construiască un avion în care vor putea să încapă 100 persoane. Aripile avionului, una lângă cealaltă, vor avea 65 metri, înălţimea aparatului va fi 12 metri, iar lungimea 33 metri. Pentru conducerea maşinei sburătoare vor trebui să lucreze 16 oameni”. (august 1938)
Peste un an, în iunie 1939, apărea o altă notă despre o invenţie: „O ştire de necrezut spune că americanii au descoperit o ciudată maşină de război. E vorba de o maşină electrică cu care se pot atrage jos avioanele duşmane. Această maşină, se spune că în caz de războiu Statele Unite o vor da Angliei şi Franţei spre a o întrebuinţa”.
Iată şi o noutate din Italia, tot din 1939: „În portul Triest s’a experimentat nu de mult, un avion care se mişcă şi în sens invers. Bineînţeles, nu în aer. Avionul despre care e vorba e hidroavion. Experienţa a fost făcută de aviatorul italian Mario Stoppani. Printr’un simplu contact electric, elicea avionului poate fi învârtită cu 900, astfel încât hidroavionul se poate mişca pe apă invers, fără ca să fie nevoie a porni motorul”.
„O fabrică din America anunţă că a reuşit să construiască un avion în care vor putea să încapă 100 persoane. Aripile avionului, una lângă cealaltă, vor avea 65 metri, înălţimea aparatului va fi 12 metri, iar lungimea 33 metri. Pentru conducerea maşinei sburătoare vor trebui să lucreze 16 oameni”. (august 1938)
Peste un an, în iunie 1939, apărea o altă notă despre o invenţie: „O ştire de necrezut spune că americanii au descoperit o ciudată maşină de război. E vorba de o maşină electrică cu care se pot atrage jos avioanele duşmane. Această maşină, se spune că în caz de războiu Statele Unite o vor da Angliei şi Franţei spre a o întrebuinţa”.
Iată şi o noutate din Italia, tot din 1939: „În portul Triest s’a experimentat nu de mult, un avion care se mişcă şi în sens invers. Bineînţeles, nu în aer. Avionul despre care e vorba e hidroavion. Experienţa a fost făcută de aviatorul italian Mario Stoppani. Printr’un simplu contact electric, elicea avionului poate fi învârtită cu 900, astfel încât hidroavionul se poate mişca pe apă invers, fără ca să fie nevoie a porni motorul”.
Contrabandă cu zaharină
„În cursul lunei Decembrie am înregistrat descoperirea unei contrabande de zaharină. Contrabandiştii erau organizaţi în toate centrele mari ale ţării. Autorităţile fiscale au stabilit că această contrabandă are ramificaţii şi în oraşul nostru. Poliţia şi administraţia financiară locală au dat zilele trecute toate datele acestei contrabande începând cercetările pentru descoperirea complicilor”. (1938) Şi o ştire despre o altă marfă căutată în 1939: „La Sindicatul Agricol din Timişoara-Cetate, Bul. Regina Maria No. 1, etaj I, a sosit SFOARÃ DE MANILA, gheme mici şi gheme mari. Aproviziţionaţi-vă cât mai curând cu cantităţile necesare”.
„În cursul lunei Decembrie am înregistrat descoperirea unei contrabande de zaharină. Contrabandiştii erau organizaţi în toate centrele mari ale ţării. Autorităţile fiscale au stabilit că această contrabandă are ramificaţii şi în oraşul nostru. Poliţia şi administraţia financiară locală au dat zilele trecute toate datele acestei contrabande începând cercetările pentru descoperirea complicilor”. (1938) Şi o ştire despre o altă marfă căutată în 1939: „La Sindicatul Agricol din Timişoara-Cetate, Bul. Regina Maria No. 1, etaj I, a sosit SFOARÃ DE MANILA, gheme mici şi gheme mari. Aproviziţionaţi-vă cât mai curând cu cantităţile necesare”.
„Ciobanul sfânt“
„… ciobanul dela Maglavit a venit în mijlocul credincioşilor bănăţeni. Duminecă la ora 7,28 dimineaţa a sosit în gara Domniţa Elena, unde a fost aşteptat de credincioşi, oficialităţi, comitetul de iniţiativă. Dela gară Petrache Lupu a mers la Fabrica de bere, unde erau concentraţi într-o sală o mulţime de bolnavi: femei cu copii în braţe, orbi, şchiopi, surzi etc. La intrarea în sală mulţimea credincioşilor s’a aşternut la picioarele lui.
Dela Fabrica de bere convoiul, în frunte cu Petrache Lupu, a mers la biserica română din fabrică, unde a asistat la slujba religioasă oficiată de un sobor de preoţi. La amiază, sfântul, urmat de popor, s’a îndreptat spre Piaţa Unirii. În Piaţa Unirii, pe o tribună improvizată, a apărut ciobanul sfânt. Mai întâi, P.O. Protopop Dr. Ţiucra a citit în faţa mulţimei o scrisoare a Episcopului Andrei, prin care se scuza, că din pricina unei boli, nu poate lua parte la înălţătoarea manifestaţie religioasă, mărturisindu-şi totodată credinţa în ciobanul dela Maglavit, care a văzut pe Dumnezeu. Predica sfântului a fost ascultată cu mare atenţiune. (…) La sfârşit, ciobanul a stropit mulţimea cu apă sfinţită (…) O mulţime de credincioşi suferinzi aşteptau dis de dimineaţă în faţa casei dlui Mihăilescu pe ciobanul sfânt să le aducă alinare. Astăzi s-a înapoiat la Maglavit”. (2 februarie 1937) Dintr-o altă notă, aflăm că ciobanul a fost primit de patriarhul Miron Cristea.
Pe aceeaşi temă, încă o informaţie: „Pe meleagurile «Maglavitului» s’au pripăşit de câtăva vreme doi negustori din Moldova, Sternberg Ignaton şi Isac Iancovici, care au început să prepare săpun din untdelemnul strâns la locul sfânt al Buturugii, vânzându-l drept săpun miraculos”.
„… ciobanul dela Maglavit a venit în mijlocul credincioşilor bănăţeni. Duminecă la ora 7,28 dimineaţa a sosit în gara Domniţa Elena, unde a fost aşteptat de credincioşi, oficialităţi, comitetul de iniţiativă. Dela gară Petrache Lupu a mers la Fabrica de bere, unde erau concentraţi într-o sală o mulţime de bolnavi: femei cu copii în braţe, orbi, şchiopi, surzi etc. La intrarea în sală mulţimea credincioşilor s’a aşternut la picioarele lui.
Dela Fabrica de bere convoiul, în frunte cu Petrache Lupu, a mers la biserica română din fabrică, unde a asistat la slujba religioasă oficiată de un sobor de preoţi. La amiază, sfântul, urmat de popor, s’a îndreptat spre Piaţa Unirii. În Piaţa Unirii, pe o tribună improvizată, a apărut ciobanul sfânt. Mai întâi, P.O. Protopop Dr. Ţiucra a citit în faţa mulţimei o scrisoare a Episcopului Andrei, prin care se scuza, că din pricina unei boli, nu poate lua parte la înălţătoarea manifestaţie religioasă, mărturisindu-şi totodată credinţa în ciobanul dela Maglavit, care a văzut pe Dumnezeu. Predica sfântului a fost ascultată cu mare atenţiune. (…) La sfârşit, ciobanul a stropit mulţimea cu apă sfinţită (…) O mulţime de credincioşi suferinzi aşteptau dis de dimineaţă în faţa casei dlui Mihăilescu pe ciobanul sfânt să le aducă alinare. Astăzi s-a înapoiat la Maglavit”. (2 februarie 1937) Dintr-o altă notă, aflăm că ciobanul a fost primit de patriarhul Miron Cristea.
Pe aceeaşi temă, încă o informaţie: „Pe meleagurile «Maglavitului» s’au pripăşit de câtăva vreme doi negustori din Moldova, Sternberg Ignaton şi Isac Iancovici, care au început să prepare săpun din untdelemnul strâns la locul sfânt al Buturugii, vânzându-l drept săpun miraculos”.
Vali Corduneanu
Agenda nr. 43/25 octombrie 2008
Versiune pentru tipărire
