Pentru a suplini lipsa unei publicaţii monografice dedicate acestei importante localităţi bănăţene, Sorina Crăciun a adunat între două coperţi o sumă de informaţii esenţiale despre Chevereşu Mare, vizând aspecte geografice şi, mai ales, istorice.

     Apărută la editura Waldpress din Timişoara, ISBN 978-973-7878-30-4, lucrarea beneficiază de o prefaţă semnată de Dan Leopold Ciubotaru, directorul Muzeului Banatului.

 

      Reluăm, cu permisiunea autoarei, câteva fragmente din lucrare: 

 

   După părăsirea Banatului de către administraţia şi de către trupele romane, populaţia băştinaşă rămâne pe loc. O dovedeşte ceramica grosolană de factură dacică (tipul aparţinând economiei casnice - vezi capitolul consacrat mărturiilor peste milenii), găsită împreună cu ceramica profesionistă, din pastă fină cenuşie, executată la roata rapidă, caracteristică secolelor III - IV. Începe înfiltrarea sarmaţilor iazigi, care până atunci ocupau "punga iazigă" situată la vest de Tisa, între Dacia şi Panonia, la vest de Banat. Limita estică a expansiunii acestora (Iaroslavschi - Lazarovici) dată aproximativ de poziţia actualelor localităţi Sânpetru German - Bărăteaz - Moşniţa - Deta, plasează teritoriul de azi al comunei în afara, dar la limita ariei sarmatice.

         Primele formaţiuni statale medievale în Banat, în care a fost inclus şi teritoriul actualei localităţi Chevereşu Mare, au fost "ducatele" conduse succesiv de Glad- Ahtum- Chanadinus.

       În evul de mijloc Chevereşu Mare a făcut parte dintr-un district românesc neprivilegiat, desigur Chery. Acesta, împreună cu districtul Bel, erau situate la vest de districtul privilegiat al Lugojului, între Lugoj şi Timişoara. După istoricul Csánki Deszo, citat de Ibolya Şipoş (Şipoş, pag.603) districtus Chery era alcătuit mai mult din "localităţi neînsemnate, un fel de sălaşe". Rolul acestui district a crescut, după aceeaşi autoare, care-l citează, de astă dată, pe B. Milleker, pe măsura fondării unor noi aşezări. Ţinând seama şi de asemănarea numelor, considerăm că acesta a fost districtul din care făcea parte Chevereşu Mare, care era, probabil, chiar reşedinţa acestuia, oraşul Chery, menţionat ca fortificaţie în anul 1334 (Contribuţii, pag. 87) iar ca oraş în 1403 (Contribuţii, pag. 89). Districtul a fost menţionat pentru prima dată în anul 1371, alături de districtele Bel şi Icuş (Contribuţii, pag. 95). Districtul a fost ultreior integrat comitatului Timiş, cel mai mare comitat din Banat. Districtul Bel, atestat la 1371 - 1373 (Şipoş, pag.603), a fost situat, aproape sigur, mai spre nord, dincolo de Timiş şi îşi avea reşedinţa, firesc, la Belinţ. În opinia unor istorici care au contribuit la realizarea expoziţiei de la Muzeul Banatului, districtul Chery era vecin cu districtul Lugoj, în timp ce districtul Bel era mai aproape de Timişoara.
     Un alt district românesc neprivilegiat aflat în zonă şi menţionat de literatura de specialitate îşi afla reşedinţa la Berini. De moşia Berini depindeau, la începutul secolului al XV-lea, 23 de sate (Voievodatul, II, pag.61, nota 32). Reşedinţa districtului a fost amintită în documente ca târg în 1406 (Contribuţii, pag. 89).
       Este posibil ca mai târziu Chevereşu Mare să fi făcut parte din domeniul nobililor români de Duboz, care cuprindea peste 44 de sate (Haţegan, pag.66) sau peste 50 de sate (Wettel, pag.139) şi a căror reşedinţă s-a aflat pe un teren din extravilanul actualului sat Nitzkidorf, în locul numit de coloniştii germani Schlossberg (Wettel, pag.135 şi 141), pe o înălţime din partea dreaptă a văii Pogănişului (Wettel, pag.141). Primul nobil de Duboz a fost Danilo, menţionat în documente din secolul al XIV- lea. Acesta a avut trei fii, pe Demeter, Ladislaus şi Michael. Ladislaus a avut un urmaş numit Demeter iar Michael trei fii: Michael, Johann şi Ladislaus (Wettel, pag.140). Ultimul descendent al lui Danilo a fost ucis în 1514 de către răsculaţii lui Doja, care au distrus şi reşedinţa nobiliară (Wettel, pag. 141). În literatura de specialitate se întâlneşte şi districtul românesc neprivilegiat al Dubozului, atestat din anul 1410 (Contribuţii, pag. 95)

       În anul 1552 Imperiul Otoman cucereşte cetatea Timişoara, împreună cu partea vestică a Banatului, după unii istorici "partea de câmpie a Banatului" şi ia fiinţă Eyâlet-i Temesvar. Aceasta ne conduce la concluzia logică după care şi Chevereşu Mare, sat situat în estul câmpiei bănăţene, a fost încorporat în această structură. Iată însă că există indicii care pun la îndoială ipoteza şi care ne fac să credem că satul nostru a făcut parte, cel puţin în unele perioade ale ocupaţiei otomane în Banat, din entitatea administrativă cunoscută sub numele de Banatul de Lugoj şi Caransebeş, integrată principatului ardelean.

          În această perioadă, conform datelor extrase din Conscriptio districtorum, din colecţia Marsigli păstrată la Bologna (Marsigli, pag. 61-68, ÎnvBanat , pag.59), cele trei sate care compun azi comuna Chevereşu Mare erau incluse în trei districte diferite, astfel:
DISTRICTUL LUGOJ - Lugosel (Lugojel), Ferlyug (Fârliug), Duleg (Duleu), Barbosz (Bărbosu), Viszak (Visag), Szakos ungaricum (Sacoşu Mare sau Unguresc), Vermes (Vermeş), Vukovo (Vucova), Erszig (Ersig), Kadar (Cadăr), Kornet (aşezare dispărută, un nume topic aflat în hotarul satului Blajova aminteşte de acesta - Wettel, pag. 108; satul Korneth, pe cursul inferiorior al Pogoniciului, amintit în 1442 - Csanki, 2:46; DIT, II, pag. 355), Vallyepaj (Valea Pai), Dubosz (Duboz), Blasevo (Blajova)
LUNCA LUGOJULUI - Szilha (Sâlha), Kustil (Coştei), Belincz (Belinţ), Bohkor (Boldur), Sabar (Jabăr), Szerbova (Sârbova), Szenyeszeg (Sinersig), Rakovicza (Racoviţa), Kepet (Căpăt), Hattyas (Hitiaş), Dragsina (Dragşina)
DISTRICTUL CIACOVA - Ikloda (Icloda), Unyip (Unip), Ullyuk (Uliuc), Szakos Turcicum (Sacoşu Turcesc sau Mic), Keveres (Chevereşu Mare), Sztamora (Stamora Română), Sipet (Şipet), Sebely (Jebel), Obacs (Obad), Csakovo (Ciacova), Gilad (Ghilad), Gad, Gir (Giera), Dolacz (Dolaţ), Obsenicza (Ofseniţa), Banlog (Banloc), Szoke (Soca), Visad (aşezare neidentificată, nu trebuie confundată cu Visag, care este menţionat în Districtul Lugoj), Denta, Maligaj (Gaiu Mic), Veliki gaj (Gaiu Mare sau Veliki Gaj, azi în Banatul Sârbesc), Balad (aşezare dispărută, prediu în apropiere de Ivanda, menţionat în 1385 - DIT, II, pag. 293), Kapul (aşezare dispărută, probabil satul Kapw din comitatul Temes, amintit în 1337 - DIT, II, pag.348), Modos (Modoş sau Modoš, astăzi Jaša Tomić, din Banatul Sârbesc), Kirstur (Cruceni), Szkula (Sculia).
De remarcat că sursa consultată nu cuprinde, în listele cu localităţile din aceste districte, cătunul Bocea, menţionat ulterior în mai multe surse, până după mijlocul secolului al XVIII-lea, sau Drila. Dar şi alte sate care existau pe atunci lipsesc, ca Berini, Cerna sau Lighed (Pădureni). Este menţionat, în schimb, Kornetul, ulterior dispărut, poate strămutat şi devenit, după toate probabilităţile, cartierul Corneanţ, azi contopit cu Chevereşu Mare.

         În 1774, anul elaborării lucrării lui J.J.Ehrler, Banatul era împărţit din punct de vedere administrativ în districte, iar aceste districte erau divizate în cercuri.
Satele situate la sud de Timişoara şi de râul Timiş făceau parte din districtul Ciacova, cu sediul administrativ la Ciacova. Districtul era compus din patru cercuri, cu un total de 67 de localităţi, astfel:
Cercul Ciacovei, cu reşedinţa la Lighet, azi Pădureni
Cercul Jeruga, cu reşedinţa la Denta
Cercul Bârzavei, cu reşedinţa la Jebel
Cercul Timişului, cu reşedinţa la Köveresch (Chevereşu mare)
Componenţa etnică a primelor două cercuri era mixtă, satele având populaţie pur românească alternând cu cele având populaţie pur sârbească sau mixtă, sârbească şi românească. Capitala districtului, Ciacova, avea o populaţie compusă din germani, sârbi şi români, iar Detta (Deta) din cercul Jeruga era pur german. În cercul Bârzavei şi cel al Timişului, cu excepţia satului St. Georg (Sângeorge) din cercul Bârzavei, care avea o populaţie amestecată, compusă din sârbi şi români, toate satele erau pur româneşti (Ehrler, pag. 134-136):
Cercul Bârzavei: Schebell (Jebel), Unipp (Unip), Uyluck (Uliuc), Ikloda (Icloda), Stamora (Stamora Română), Perin (Berini), Czernia (Cerna), Schippet (Şipet), Kadar (Cadăr), Iersegg (Iersig), Schosdia (Şoşdea), Skulia (Sculia), Bürda (Birda), Berukuza (Berecuţa), St. Georg (Sângeorge), St. Georg Kloster (Mânăstire), Opatiza (Opatiţa), Folia (Folia)
Cercul Timişului: Sakosch (Sacoşu Turcesc), Draxina (Dragşina), Köveresch (Chevereşu Mare), Syrbova (Sârbova), Hittiasch (Hitiaş), Rakoviza (Racoviţa), Keppete (Căpăt), Busiasch (Buziaş), Sillasch (Silagiu), Vukova (Vucuva), Blaschova (Blajova), Dubos (Duboz), Isgaar (Izgar), Vermesch (Vermeş), Duleo (Dulău, azi Duleul), Valliamare (Valea Mare), Valliapay (Valea Pai).

     La 6 iunie 1778 Banatul a fost cedat Ungariei, în 1779 revenindu-se la organizarea administrativă pe comitate. Chevereşu Mare a făcut parte din comitatul Timiş.
În 1839 Chevereşu Mare făcea parte din comitatul Temes, plasa Temes. Această plasă avea în componenţă localităţile: Bakóvár (Bacova), Bázos (Bazoş), Beregszó (Beregsău Mare), Berény (Berini), Balásfalva (Blajova), Bukovecz (Bucovăţ), Buzias (Buziaş), Kádár (Cadăr), Kepet (Căpăt), Cserna (Cerna), Nagy-Kövéres (Chevereşu mare), Kissoda (Chişoda), Daruvár (Darova), Dragsina (Dragşina), Dragojest (Drăgoeşti), Dubosz (Duboz), Fikatár (Ficătar), Folya (Folea), Giroda (Ghiroda), Gyirok (Giroc), Hityias (Hitiaş), Ikloda (Icloda), Zsebely (Jebel), Liebling, Mehala (azi cartier timişorean), Moznica (Moşniţa Veche, cea nouă nu exista încă), Niczkyfalva (Niţchidorf), Ohaba (Ohaba Forgaci), Parácz (Parţa), Ligeth (Pădureni), Petromány (Petroman), Rakovica (Racoviţa), Remete (Remetea Mare), Magyar-Szákos (Sacoşu Mare), Török-Szákos (Sacoşu Turcesc), Szakálház (Săcălaz), Új-vagy Német-Szent-Mihály (Sânmihaiu German), Oláh-Szent-Mihály (Sânmihaiu Român), Szirbova (Sârbova), Szilas (Silagiu), Szinyérszeg (Sinersig), Oláh-Sztamora (Stamora Română), Ságh (Şag), Sipeth (Şipet), Sósdia (Şoşdea), Rittberg (Tormac), Ujlak (Uliuc), Unipp (Unip), Medves (Urseni), Útvény (Utvin), Vukova (Vucova).

   În 1849 Banatul şi Bacska au format entitatea administrativă numită Voivodina Sârbească şi Banatul Timişean (Woiwodschaft Serbien und Temescher Banat). Chevereşu Mare era cuprins în plasa Buziaş din cercul Timişoara. În această perioadă Chevereşu Mare a pierdut rolul de sediu administrativ pentru localităţile din zonă, în favoarea Buziaşului.

      În 1860 Banatul a fost din nou încorporat Ungariei, până în 1919 şi din punct de vedere administrativ- teritorial a fost organizat în cele 3 comitate tradiţionale, Caraş- Severin (estul Banatului), Timiş (Centru) şi Torontal (vest). Comitatele erau împărţite în plase sau districte (járás).

    În 1882 au fost publicate rezultatele rencensământului maghiar din 1880. Atunci Chevereşu mare făcea parte din comitatul Temes, plasa Buziaş (Kollerffy): Buziás (Buziaş), Bakovár (Bacova), Balazsfalva (Blajova), Berény (Berini), Cserna (Cerna), Daruvár (Darova), Dragojest (Drăgoeşti), Dragsina, Duboz, Fikatár (Ficătari), Hittyás (Hitiaş), Ikloda (Icloda), Kádár (Cadăr), Kepet (Căpăt), Nagy-Kövéres (Chevereşu mare), Nickyfalva (Nitzkydorf), Ohaba Forgács (Ohaba Forgaci), Rakovica (Racoviţa), Rittberg (Tormac), Magyar-Szákos (Sacoşu mare), Török-Szákos (Sacoşu turcesc), Szilas (Silagiu), Szinérszeg (Sinersig), Szirbova (Sârbova), Román-Sztamora (Stamora română), Ujlak (Uliuc), Unip, Vukova (Vucova).

 

    După cedarea Banatului către Ungaria, în 1779, împăratul a început să renunţe la prerogativele sale de unic stăpân feudal, păstrându-le pe acelea administrative, de suveran. Teritoriul Banatului a fost parcelat în domenii, iar acestea au fost scoase, treptat, la licitaţie, începând din anul 1781.
     Chevereşu Mare nu a avut această soartă. În 1808 s-a constituit Domeniul Fondului religionar (Stiftungsgute für Geistliche und Schulen) Timiş, din care făceau parte peste 30 de sate (Wettel, pag. 12). Domeniul Fondului Religionar Timiş deţinea suprafeţe totalizând 13424 jugere de pământ arabil şi 4967 jugere de pădure (Simuţ, pag. 36).
Chevereşu Mare a fost inclus de la început în acest domeniu, care a fost împărţit în două districte (Bezirke) având sediile la Ciacova şi Chevereşu Mare. Amândouă districtele erau subordonate prefectoratului (Präfäktorat ?) Ciacova care, la rândul său, răspundea în faţa Guvernământului (Statthalterei). Chevereşu Mare a fost sediu administrativ al districtului Fondului religionar Timiş până în anul 1880 (Wettel, pag. 58), când sediul acestuia a fost transferat la Buziaş.

 

   Una dintre cele mai importante griji ale administraţiei austriece a Banatului, după cucerirea provinciei, a fost organizarea reţelei de transport, fără de care era de neconceput o exploatare intensivă a resurselor provinciei. A fost realizată o reţea deasă de staţii de poştă, (cambiaturi), amplasate pe principalele trasee comerciale. Cele mai importante localităţi din provincie au devenit noduri ale acestei reţele, dar şi unele localităţi până atunci neînsemnate, dacă s-a întâmplat să se afle în calea vreunui traseu de poştă şi la locul nimerit pentru înfiinţarea unei staţii, s-au ridicat rapid din punct de vedere al dezvoltării economice.

    Chevereşu Mare a devenit staţie de poştă în 1721 (Wettel, pag. 57). Aflându-se pe traseul principat care lega capitala provinciei, Timişoara, de Lugoj şi de aici, mai departe, prin Bujor - Făget - Coşava se ajungea la ieşirea de la Lăpuşnic spre Ardeal (Ehrler, pag.158-159).