Este una dintre cele mai frecvente silvii de la noi, larg răspândită în pădurile de şes, deal sau munte. Coloritul penelor este cenuşiu-brun cu creştetul negru la mascul şi cărămiziu la femelă, ceea ce face specia uşor de recunoscut dintre celelalte specii de silvii. Cuibăreşte în tufişuri şi arbuşti, în cuiburi împletite din fibre vegetale şi păr, aşezate la oarecare înălţime.

Hrana se compune în special din insecte şi larve de insecte dar toamna consumă şi fructe.

Mereu ascunsă, este prezentă în oraş în tufărişurile din apropierea râului Bega, în parcurile cu subarboret des, remarcându-se prin cântecul ei foarte puternic şi melodios.

Foto: Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008