Banatul a avut mereu, cel puţin în cadrul României, pretenţia de a fi "fruncea" între celelalte regiuni ale ţării. Opinia predominantă era că, deşi nu strălucise în mod deosebit în interiorul Imperiului austriac, care dispunea de alte teritorii mult mai dezvoltate şi mai civilizate, schimbarea situaţiei politice după 1918-1919 ar fi făcut din Banat un deţinător incontestabil al poziţiei fruntaşe în noua Românie Mare. După cum se va vedea, aceasta era mai degrabă o prejudecată, căci austriecii obţinuseră şi ei destule profituri de la regiunea noastră.

Conform Raportului nr. 12 din 12 decembrie 1728 înaintat de autorităţile locale către Consiliul de război şi către Camera de Curte a Austriei, totalitatea veniturilor bănăţene era atunci de 1.122.923 de florini şi 50 de creiţari, iar cheltuielile de 991.772 de florini şi 54 de creiţari, rămânând "la dispoziţia aulei" 131.160 de florini şi 55 de creiţari. Totodată, în 1728 veniturile crescuseră faţă de anul precedent cu 21.340 de florini şi 45,5 creiţari. În 1727 fusese şi o recoltă destul de slabă, astfel încât locuitorilor districtelor Timişoara şi Cenad le fuseseră reduse impozitele, "pentru a-i scăpa de o ruină totală", cu 12.000, respectiv 5.000 de florini. (Precizare: în acea perioadă, moneda Imperiului austriac, florinul, era divizată în 60 de creiţari.) În acelaşi timp, în alte districte, în special la Ciacova, numărul locuitorilor crescuse cu mult în urma emigrărilor, contribuind şi ei la scăderea veniturilor. În finalul raportului se sugera adoptarea unui comportament adecvat faţă de românii majoritari în regiune: "examinarea exactă a contribuţiunilor repartizate în toate districtele ordonată va avea ca urmare individualizarea (dorită), este o trebuinţă la această naţiune, care are altă fire, dacă vrem să păstrăm buna lor voinţă şi curajul, necauzând refugierea lor precum obişnuiesc."

Documentul a fost publicat acum mulţi ani în lucrarea lui Gr. Popiţi, Date şi documente bănăţene (1728-1887), Timişoara, 1939, p. 5-6, dar puţini bănăţeni îl mai cunosc. El demonstrează că regiunea noastră a fost profitabilă pentru stăpânirea austriacă încă din primii ani după eliberarea ei de sub turci din 1718. Bilanţul dintre venituri şi cheltuieli din 1727-1728 era pozitiv, astfel încât Banatul oferea bune perspective de dezvoltare. Faptul că în deceniile următoare imperiul a investit aşa de mult în regiunea noastră avea un punct de pornire şi o justificare, oferite tocmai de informaţii fiscale de genul celei prezentate aici.