Continuăm prezentarea, pentru cititorii români, a demersului întreprins de Robert Fabry în vederea elucidării „misterelor” legate de cei şapte militari germani înhumaţi la Reşiţa, în cimitirul romano-catolic din zona Muncitoresc. În publicaţia Banater Berglanddeutsche, München-Wien, an. 24, nr. 138, ianuarie-februarie 2008, p. 6-8, el tipărea partea a doua a articolului intitulat Nicht nur Vögel fallen vom Himmel. După ce, în prima parte, prezentată şi de noi în articolul Din nou despre monumentul aviatorilor germani din Reşiţa (http://istoriabanatului.wordpress.com/2009/10/22/mircea-rusnac-din-nou-despre-monumentul-aviatorilor-germani-din-resita), el restabilea o serie de date consemnate în mod eronat pe monument şi se referea în special la cazul ofiţerilor Emil Kurt Müller şi Wulfgar von Körber, care s-au prăbuşit în 1915, în această a doua parte a investigat cazurile celorlalţi cinci, nu mai puţin interesante.                         În ordinea dispunerii lor, al treilea era Otto Erich Richtsteiger. El pilota la 6 aprilie 1941 un avion Ju 88 A, care, împreună cu o mare parte a aviaţiei germane, bombarda Belgradul ca efect al declanşării războiului împotriva Iugoslaviei. Avionul lui Richtsteiger a fost însă lovit puternic de apărarea antiaeriană iugoslavă, care i-a distrus unul din cele două motoare şi în plus l-a şi rănit grav. Cu singurul motor funcţional, a reuşit totuşi să treacă graniţa în România şi să aterizeze forţat pe un ogor situat între localităţile Goruia şi Gârlişte. Însă pentru el orice ajutor acordat era tardiv, deoarece sângera puternic, astfel că a murit la 7 aprilie 1941.                         Reschitzaer Zeitung, nr. 15 din 13 aprilie 1941, a scris un lung articol despre Richtsteiger, intitulat El a murit pentru Führer, popor şi patrie. A fost înmormântat la Reşiţa cu toate onorurile conducătorilor judeţului şi oraşului, ai armatei române, ai U.D.R.-ului, ai organizaţiilor de tineret şi femei etc. Slujba de înmormântare alături de cei doi piloţi din primul război mondial a fost oficiată tot de preotul evanghelic Ferdinand Szende, care oficiase şi înmormântarea lor, cu 26 de ani în urmă!                         La ceremonia desfăşurată la locul prăbuşirii avionului a participat şi tânărul reşiţean Johann Adamek, cel care peste decenii, în septembrie 2007, avea să-i indice locul exact lui Robert Fabry! Ei au constatat cu acest prilej că în locul respectiv nu există acum niciun monument şi nicio cruce care să comemoreze evenimentul, ci este doar un câmp liber. Fabry l-a găsit în Germania pe fratele lui Richtsteiger, care i-a relatat drama trăită de familia sa în perioada războiului. Astfel, trei dintre cei patru fraţi au murit atunci. Pe lângă cel la care ne-am referit, alt frate a dispărut pe frontul din Italia, neştiindu-se nimic despre el nici până astăzi, iar o soră a murit împreună cu toţi colegii de clasă, atunci când şcoala la care învăţau a fost bombardată de anglo-americani.                         La 21 decembrie 1943, la înălţimea Certez de lângă Văliug s-a prăbuşit un avion german Ju 52, având patru oameni la bord. Acest avion trebuia să zboare din Serbia centrală spre sudul Greciei, deci în direcţia sudică. Încă nu se poate explica motivul pentru care a luat-o către nord-est, ajungând în România. Pilotul era Kurt Friedrich Ernst Krause, care a decedat, la fel ca şi însoţitorii săi Waldemar Teichmann şi Werner Harten. Singurul dintre cei patru pasageri care a supravieţuit accidentului a fost Rudolf Knispel. El a fost grav rănit, fiind transportat de la Reşiţa la Timişoara, la sanatoriul Dr. Diel din Elisabetin. Apoi a ajuns într-un sanatoriu din Hamburg, unde l-a prins sfârşitul războiului. A trăit până la 25.4.1996. Văduva sa, încă în viaţă, nu dorea însă să vorbească despre acest accident, astfel că rămâne un mister care a fost motivul devierii direcţiei avionului spre Banat.                         Ultimul militar, Karl Lugitsch, a murit de tifos la spitalul din Timişoara la 10.1.1915, conform registrului matricol al bisericii romano-catolice din Reşiţa. Până acum nu există nicio dovadă că ar fi murit la Goruia, aşa cum este înscris la căpătâiul său. El s-a născut la Viena la 18.3.1893, fiind mobilizat ca infanterist la 13.8.1914, conform datelor găsite de Robert Fabry.                         Pe baza tuturor acestor informaţii, foarte bine documentate, putem afirma că monumentul din Reşiţa ar necesita o temeinică revizuire. Pentru comparaţie, vom reda în paralel datele consemnate pe monument şi datele găsite de Robert Fabry. Concluziile le va putea trage oricine.                           Monumentul:                         1.  Hauptmann Kurt Müller 1884 – 15.10.1915 Cozia.                         2.  Oberleutnant Wulfgar von Koelber 1890 – 15.10.1915 Cozia.                         3.  Unteroffizier Erich Richtstätter 1918 – 7.4.1941 Gârlişte.                         4.  Unteroffizier Waldemar Techmann 1909 – 21.12.1943 Certez.                         5.  Unteroffizier Kurt Krause 1920 – 21.12.1943 Certez.                         6.  Gefreiter Werner Harten 1925 – 21.12.1943 Certez.                         7.  Unteroffizier Karl Lugits ? – 10.1.1945 Goruia.                           Robert Fabry:                         1.  Hauptmann Emil Kurt Müller 13.1.1886 – 15.10.1915 Cozia.                         2.  Oberleutnant Wulfgar von Körber 9.7.1889 – 15.10.1915 Cozia.                         3.  Unteroffizier Otto Erich Richtsteiger 26.5.1917 – 7.4.1941 Gârlişte.                         4.  Obergefreiter Waldemar Teichmann 5.11.1919 – 21.12.1943 Certez.                         5.  Unteroffizier Kurt Friedrich Ernst Krause 18.11.1920 – 21.12.1943 Certez.                         6.  Unteroffizier Werner Harten 18.2.1923 – 21.12.1943 Certez.                         7.  Unteroffizier Karl Lugitsch 18.3.1893 – 10.1.1915 Timişoara.