Apariţia, în 15 august 1934, a primei ediţii a „Sufletului nou” a constituit un moment de larg răsunet în rândurile tuturor categoriilor sociale din localităţile de şes ale Banatului. Gazeta, o noutate în peisajul publicistic al epocii pentru tratarea problematicii lumii satului, s-a bucurat de colaborarea unor personalităţi de seamă, intelectuali şi ţărani din împrejurimi, cu o bogată tradiţie multietnică.  
 

O „foaie independentă de luptă spirituală, culturală şi politică”, numită de cei ce cu 71 de ani în urmă au izvodit-o cu „dragă aplecare” - o mână de patrioţi, de cărturari-ţărani şi oameni de litere din Comloşu Mare, - o foaie aşadar, numită „Suflet nou”, a prilejuit atunci şi o face şi acum, la fiecare apariţie, aceeaşi caldă emoţie în satele bănăţenilor de şes şi nu numai... Membri fondatori au fost avocatul Andrei Bălan, protopopul ortodox al Comloşului, dr. Ştefan Cioroianu, primpretorul Alexandru I. Movilă, primarul Gheorghe Ciolac, preotul Gheorghe Cotoşman şi cel care a fost unul dintre cei mai titraţi colaboratori, pe atunci student al Universităţii bucureştene, esteticianul de mai târziu Ion Ureche, un fiu al satului, pe care Mircea Eliade l-a considerat cel mai bun traducător al  „Mioriţei” în limba franceză. Ţin astăzi în mână numărul inaugural al mensualului, datat „15 August 1934”, mulţumită amabilităţii celui care de decenii, alături de cărturari confraţi, şi-a pus pecetea pe mişcarea spirituală a acestui colţ de ţară, scriitorul, eruditul, criticul literar, distinsul dascăl al generaţiilor de oameni de litere, colaboratorul de aleasă ţinută al publicaţiei comloşene, maestrul Mircea Şerbănescu. Sunt gând la gând cu bucurie cu întregul consiliu de redacţie, condus de ani buni de redactorul-şef, economistul Ioan Olărescu, secondat de adjunctul său, inginer Gavril Balog, şi cu cei care cu aceeaşi dragă aplecare condesc în spiritul vremurilor, fie ele bune sau mai puţin, şi „ne unesc în lupta spirituală şi culturală”, pe care şi-au asumat-o înaintaşii. Numărul inaugural ne spune de altfel „Cine suntem şi ce vrem”: „La măreţia serbării a 200 ani, de la descălecarea oltenilor pe aceste meleaguri - aici, unde unitatea de români din patru provincii s-a făcut de mult în România nouă - vrem să apară un «Suflet nou»“...  „Suflet nou” a fost şi a rămas de mai bine de şapte decenii o trainică punte de legătură multietnică, între civilizaţia bănăţeană şi cele de dincolo de hotare. Un important document, „Pravila cea Mare sau Îndreptarea Legii”, tipărită la 1652, la Târgovişte, consemnează existenţa Comloşului, iar alt document de înaltă valoare istorică  şi care atestă existenţa localităţii este prima hartă a Banatului întocmită între 1723 şi 1725. Apariţia gazetei a constituit un eveniment de răsunet în peisajul de aproape trei veacuri al publicisticii bănăţene.

Colaboratori iluştri   
I-a fost ciudată evoluţia într-un sat „plin de ciudăţenii”, avea să spună acelaşi Traian Galetaru, un sat de la marginea de vest a României, unde s-a înfăptuit un „gest social”, reunind condeie dintre cele mai felurite: ţărani şi intelectuali deopotrivă, care au mânuit condeiul cu iscusinţa cu care au stăpânit coasa sau setea de cunoaştere a discipolilor dintr-o sală de clasă. Preţ de o sumă de ani de la apariţie, publicaţia s-a bucurat de colaborarea unor personalităţi ilustre în lumea culturală românească a vremii: George Mihail Zamfirescu, Ionel Teodoreanu, Aurel Bugariu, Filaret Barbu, Dimitrie Gusti, Romulus Vulcănescu, Mihail Sadoveanu, ţăranii-scriitori Ghiţă Bălan-Şerban, Petru Petrica, Pavel Blidariu, Maria Dogariu şi alţii, marcând o etapă în existenţa publicaţiei. Chipul altui fiu al comunei, cel al publicistului Iulian Grozescu, primul gazetar profesionist bănăţean, un posibil prieten al lui Eminescu, precum şi blazonul ducesei de San Marco, comloşeana, soţie a unui duce italian, cea care, cu puteri materiale de referinţă, a fost mentor al vieţii culturale, veghează cu cinste frontispiciul publicaţiei „Suflet nou”, devenită de-acum parte integrantă a prestigiului comunei şi indubitabil ceea ce profesorul Galetaru numea un „veritabil centru de presă al Banatului şi de ce nu, al întregului vest de ţară”.  

Evenimente 
Paginile publicaţiei au reflectat de-a lungul anilor numeroase evenimente care au marcat evoluţia economico-socială şi politică a localităţii. Cu sprijinul Serviciului agricol judeţean şi al Camerei de Agricultură din Timişoara, au fost organizate cursuri agricole ţărăneşti, consemnate în ediţia nr. 12 a gazetei din data de 1 ianuarie 1939. În aceeaşi măsură au fost prezente relatările privind schimburile de experienţă cu agricultorii din alte judeţe. Astfel, în 1936, localitatea a fost vizitată de membri ai Uniunii Agricultorilor din Ilfov, moment consemnat în ediţia „Suflet nou” nr. 6-7 din 1936, de asemenea, este menţionată documentarea agricolă a plugarilor comloşeni în ţară („Suflet nou”, nr. 4/1937 ).
Viaţa ecumenică era de asemenea prezentă în paginile „Sufletului nou”, preoţii şi dascălii fiind în perioada antebelică acei conducători spirituali ai satului, cu o înrâurire remarcabilă asupra educaţiei civice. De evoluţia ulterioară a revistei s-a legat numele protopopului dr. Ştefan Cioroianu, unul dintre fondatorii ei, cu mare autoritate şi prestigiu în comună. De activitatea sa publicistică se leagă, de altfel, nu doar colaborarea la publicaţia comloşeană, ci şi înfiinţarea între anii 1941 şi 1948 a revistei „Duh şi adevăr” din Timişoara. A fost deopotrivă prozator şi dramaturg. Unul dintre evenimentele consemnate de „Suflet nou” a fost şi vizita mareşalului Ion Antonescu, în iunie 1944, în comuna bănăţeană, iar la marile manifestări cultural-religioase din 15-16 august 1934 au participat delegaţii de olteni din Craiova şi Slatina, care au adus în dar „Troiţa” amplasată la loc de cinste în parcul comunal.

Panteon al oamenilor de seamă
„Nu era un mare păcat să nu fi continuat?”, se întreabă astăzi secretarul general de redacţie al publicaţiei, profesorul Traian Galetaru. La 15 ianuarie 1993, când a fost reluată apariţia ritmică lunară a publicaţiei „Suflet nou”, în viaţa publicistică a comunei a început de fapt un nou capitol. 400 de exemplare tipărite sunt difuzate în comună şi la alte 20 de adrese din diferite judeţe, apoi în 16 ţări de pe 5 continente. „Suflet nou” n-a rămas singur. I s-au alăturat fraţii mai tineri, care aspiră şi ei la „nemurire”: din 2001, publicaţia „Comloşana”, din 2002, „Suflet de copil”, un supliment pentru cei mici, apoi „Monitorul”, iar din 2003 - foaia căminului de vârstnici; cinci publicaţii, reunite sub egida celei mai longevive gazete româneşti de pretutindeni din mediul rural, la care sub aceeaşi ocrotire se mai adaugă zece lucrări istoriografice, literare, şi memorialistice. Autorii: comloşeni, care din iniţiativa „Sufletului nou” au mai dezvelit 31 de plăci comemorative într-un adevărat „Panteon al oamenilor de seamă din Comloşu Mare”, un gest de înalt civism şi spiritualitate românească, moment care ne poartă cu gândul la scriitorul bănăţean Ilie Ienea, unul dintre colaboratorii de marcă ai gazetei comloşene, autorul romanului „Ard luminile-n Vitol”, apărut în 1937, autor evocat în „Dies festi”III de scriitorul Mircea Şerbănescu: „În «Suflet nou» dintre anii 1934-1939, criticul Aurel Con-trea determina romanul”, scrie Mircea Şerbănescu, „ca o carte «despicătoare de drumuri», întrucât menirea ei este să te îndemne să cugeţi îndelectându-te şi dacă asta i-a reuşit, şi-a îndeplinit cea mai sfântă dintre îndatoriri”, îşi încheie autorul demersul pri-vindu-l pe Ilie Ienea. Este, am adăuga, aidoma unui îndemn pe care comloşenii şi l-au însuşit cu inima şi sufletul cel nou, într un gest izvorât de aura pe care de decenii o emană mesagerul cu acelaşi nume, acum „revista satului bănăţean”, declarat de curând de către Delegaţia Comisiei Europene în România „Sat european”.
 

Jonathan Scheele despre comuna Comloşu Mare (fragment)
(European Union, Delegation of the European commission in Romania) 
Delegaţia Comisiei Europene în România 
Press&Communication  Bucureşti, 5 septembrie 2005          
Am bucuria să vă felicit pentru câştigarea titlului „Sat european”. Sunt foarte mulţumit de numărul mare de activităţi comunitare din această comună. Se vede că aici oamenii au ştiut să folosească atât resursele autorităţilor locale, cât şi cele ale societăţii civile, dar şi resursele externe. Au creat astfel o comunitate activă, alertă, atentă la trecutul şi tradiţiile ei. Dacă nu s-ar vorbi româneşte, aş crede că mă aflu în orice sat din Marea Britanie sau dintr-un alt stat membru al Uniunii. Din punctul meu de vedere, locuitorii comunei Comloşu Mare au intrat deja în Europa! Pentru ceea ce au făcut oamenii din Comloşu Mare, ei trăiesc acum într-un „Sat european”. (...) 
Prin concursul „Satul românesc, sat european”, am dorit să promovăm acele acţiuni comunitare la nivel rural, care au aplicat valori europene precum spiritul comunitar, cooperarea, spiritul civic, toleranţa, buna convieţuire a comunităţilor multietnice şi multireligioase, respectul pentru tradiţie, capacitatea de dezvoltare comunitară prin atragere de investiţii private sau publice, inclusiv de la Uniunea Europeană.
Vă dorim mult succes în activităţile pe care le veţi desfăşura în continuare!
Cu prietenie, Jonathan Scheele, Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România.
 

Gerhard Binder
Agenda nr. 51/17 decembrie 2005