„Descinderea unui membru al Familiei Regale într-un oraş de provincie - fie el chiar metropolă cum e Timişoara - naşte în rândul populaţiei o stare sufletească puţin obijnuită. Nu mai vorbesc de şefii autorităţilor cari într-o astfel de zi sunt cuprinşi de o nevroză asemănătoare celeia cari îi cuprinde pe şcolari în ora de examen. La Timişoara soseşte mâine nu numai un membru al Familiei Regale, ci însuşi Regele, cel mai iubit dintre toţi regii pe cari această seculară cetate i-a primit între zidurile sale. Emoţia ce ne-a cuprins pe toţi aşteptând pe Acel în ale cărui vânjoase mâini sunt azi destinele ţării, e cu atât mai mare, cu atât mai tulburătoare, cu cât noi timişorenii îl vedem pentru prima dată, în mijlocul nostru ca Rege. Altădată, ca Prinţ Moştenitor l-am înconjurat de atâtea ori cu neţărmurita noastră dragoste”. Acest articol de întâmpinare, semnat de P. Şerbescu, face parte din seria celor publicate în ziua de 2 mai 1931 de „Vestul”. Despre „cel mai mare protector al sportului românesc” scria Traian Vuia: „Popularitatea M.S. Regelui câştigată şi în mijlocul sportsmanilor pe vremea când era Principe moştenitor n-a dispărut nici din sufletul acestora, căci amintirile trecutului n-au fost încă uitate. Într-adevăr, cât de înălţător era pentru Principele moştenitor al României întregite, atitudinea manifestată cu ocazia concursurilor naţionale de atletism, ce pe vremuri s-au desfăşurat în Timişoara în prezenţa Sa”; Carol II „nivela nisipul cu grebla”, „era extrem de atent asupra mijloacelor întrebuinţate pentru realizarea probelor: prăjină, greutate, suliţă, disc etc.”
„Viu entusiasm“
Atmosfera din dimineaţa zilei de sâmbătă, 2 mai, este zugrăvită în „Vestul”: „Clădirile sunt toate pavoazate cu fâlfâitoare steaguri tricolore, ghirlande de brad şi flori se zăresc pretutindeni”; „În piaţa din faţa gării încă de dimineaţă timpuriu o mare mulţime. Un coridor îngust numai, deschis de cordoane de jandarmi, permitea trecerea spre eşirea gării. Comunele dimprejurul Timişoarei erau reprezentate în număr destul de frumos, sosiseră şi câteva coruri, fanfare, cari cântau marşuri vesele în dimineaţa însorită.” La ora 9 vin autorităţile locale - capii bisericilor, armatei, parlamentari, directori de firme: dr. C. Dimitrescu, prefectul delegat, Avram Imbroane, prof. Nicolae Ilieşiu, fost deputat, Cornel Grofşoreanu, viitorul primar, episcopul Augustin Pacha, rabinul Drechsler, Cornel Mikloşi, colonelul Corneliu Dragalina etc. Peste jumătate de oră soseşte acceleratul de Bucureşti, iar „în uşa vagonului apare figura înaltă a dlui primministru Iorga”, fiind însoţit de Anton Mocsony-Stârcea, maestru de vânătoare al curţii regale, ministrul agriculturii, Gheorghe Ionescu-Siseşti; este întâmpinat de dr. Iosif Maiorescu, secretar general al Directoratului VII. Înainte de trenul regal, apare un altul din care coboară o unitate a Gărzii Regale: „Frumoasele uniforme şi strălucitele chivăre fac o admirabilă impresie asupra marilor mase”. La 10,02, la venirea trenului, se intonează „Trăiască Regele”, se aude un „Ura” din toate piepturile; Suveranul este salutat de Iorga, Iosif Maiorescu, iar de pe o tavă de argint i se oferă pâine şi sare de către secretarul primarului, Grozăvescu. Cuvântul de bun venit este rostit de primar, dr. Coriolan Baltă, iar după trecerea în revistă a gărzii de onoare, lui Carol îi este prezentată elita oraşului. Automobilul, urmat de un „fastuos şi impunător cortegiu” porneşte spre Catedrala ortodoxă din Fabric - „Pretutindeni, pe tot parcursul drumului, Suveranul este aclamat cu un viu entusiasm de mulţime, care umple străzile”. La 10,35, în „aclamaţiile nesfârşite ale mulţimei”, Carol este întâmpinat de episcopul Grigorie Comşa al Aradului, cel care va oficia Te-Deum-ul.
Atmosfera din dimineaţa zilei de sâmbătă, 2 mai, este zugrăvită în „Vestul”: „Clădirile sunt toate pavoazate cu fâlfâitoare steaguri tricolore, ghirlande de brad şi flori se zăresc pretutindeni”; „În piaţa din faţa gării încă de dimineaţă timpuriu o mare mulţime. Un coridor îngust numai, deschis de cordoane de jandarmi, permitea trecerea spre eşirea gării. Comunele dimprejurul Timişoarei erau reprezentate în număr destul de frumos, sosiseră şi câteva coruri, fanfare, cari cântau marşuri vesele în dimineaţa însorită.” La ora 9 vin autorităţile locale - capii bisericilor, armatei, parlamentari, directori de firme: dr. C. Dimitrescu, prefectul delegat, Avram Imbroane, prof. Nicolae Ilieşiu, fost deputat, Cornel Grofşoreanu, viitorul primar, episcopul Augustin Pacha, rabinul Drechsler, Cornel Mikloşi, colonelul Corneliu Dragalina etc. Peste jumătate de oră soseşte acceleratul de Bucureşti, iar „în uşa vagonului apare figura înaltă a dlui primministru Iorga”, fiind însoţit de Anton Mocsony-Stârcea, maestru de vânătoare al curţii regale, ministrul agriculturii, Gheorghe Ionescu-Siseşti; este întâmpinat de dr. Iosif Maiorescu, secretar general al Directoratului VII. Înainte de trenul regal, apare un altul din care coboară o unitate a Gărzii Regale: „Frumoasele uniforme şi strălucitele chivăre fac o admirabilă impresie asupra marilor mase”. La 10,02, la venirea trenului, se intonează „Trăiască Regele”, se aude un „Ura” din toate piepturile; Suveranul este salutat de Iorga, Iosif Maiorescu, iar de pe o tavă de argint i se oferă pâine şi sare de către secretarul primarului, Grozăvescu. Cuvântul de bun venit este rostit de primar, dr. Coriolan Baltă, iar după trecerea în revistă a gărzii de onoare, lui Carol îi este prezentată elita oraşului. Automobilul, urmat de un „fastuos şi impunător cortegiu” porneşte spre Catedrala ortodoxă din Fabric - „Pretutindeni, pe tot parcursul drumului, Suveranul este aclamat cu un viu entusiasm de mulţime, care umple străzile”. La 10,35, în „aclamaţiile nesfârşite ale mulţimei”, Carol este întâmpinat de episcopul Grigorie Comşa al Aradului, cel care va oficia Te-Deum-ul.
„Calul de Arme“
De aici regele se întoarce la tren să-şi schimbe costumul, pentru a fi prezent apoi la concursul hipic de la Câmpul Târgului. În acel an, „Campionatul Calului de Arme” sau „Calul de Arme”, probă hipică militară, se organiza în oraşul de pe Bega (prima ediţie fusese în 1925), reunea 52 de calăreţi din întreaga ţară şi se desfăşura pe parcursul a 3 zile (1-3 mai): prima zi - dresaj la arena „Banatul”, a doua, pe Terenul de Instrucţie al Garnizoanei (Târgul anual de vite) - proba de fond, steeple chaise -
3 000 m, 7 obstacole în 6 minute, fond 21 km (drumul Giarmata) în 100 minute, „cross crontoy” 8 km, cu 16 obstacole în Pădurea Verde, în 20 minute; în total 32 km, cu 21 obstacole în 2 ore şi 6 minute; „Vestul” informa: „Un spectacol demn de admirat va fi la poligonul de Tragere (Jagdwald); în 3 mai, proba de obstacole la arena „Banatul”.
Suveranul este primit cu nesfârşite urale (15 minute!). Iată şi relatarea din presă: „În scurt timp încep să sosească, dinspre Petöfi-Csárda, în galop uşor participanţii la concurs. […] Rând pe rând sosesc şi când ajung în faţa Suveranului brusc îşi strunesc caii şi o-presc salutând: Să trăieşti Maiestate!”. La 12,15, Carol merge la gară pentru a se odihni.
De aici regele se întoarce la tren să-şi schimbe costumul, pentru a fi prezent apoi la concursul hipic de la Câmpul Târgului. În acel an, „Campionatul Calului de Arme” sau „Calul de Arme”, probă hipică militară, se organiza în oraşul de pe Bega (prima ediţie fusese în 1925), reunea 52 de calăreţi din întreaga ţară şi se desfăşura pe parcursul a 3 zile (1-3 mai): prima zi - dresaj la arena „Banatul”, a doua, pe Terenul de Instrucţie al Garnizoanei (Târgul anual de vite) - proba de fond, steeple chaise -
3 000 m, 7 obstacole în 6 minute, fond 21 km (drumul Giarmata) în 100 minute, „cross crontoy” 8 km, cu 16 obstacole în Pădurea Verde, în 20 minute; în total 32 km, cu 21 obstacole în 2 ore şi 6 minute; „Vestul” informa: „Un spectacol demn de admirat va fi la poligonul de Tragere (Jagdwald); în 3 mai, proba de obstacole la arena „Banatul”.
Suveranul este primit cu nesfârşite urale (15 minute!). Iată şi relatarea din presă: „În scurt timp încep să sosească, dinspre Petöfi-Csárda, în galop uşor participanţii la concurs. […] Rând pe rând sosesc şi când ajung în faţa Suveranului brusc îşi strunesc caii şi o-presc salutând: Să trăieşti Maiestate!”. La 12,15, Carol merge la gară pentru a se odihni.
Chinezul - Banatul
La ora 16,50, însoţit de premierul Iorga şi autorităţile locale, regele vizitează Politehnica, fiind primit de rectorul Victor Blaşian. Ziar de opoziţie, „Vestul” nu îşi poate reprima maliţiozitatea, reproducând remarci ale lui Iorga (să nu uităm că suntem în anii crizei economice): „Ce cămin, acesta e un palat. E o nebunie luxul acesta”, iar la vizitarea cantinei - „E o nebunie acest lux. Am vizitat toate universităţile din America, aşa ceva nu am mai văzut. Tot ciocoismul nostru cultural este întruchipat în aceste clădiri.” Aceleaşi observaţii le făcuse Iorga şi când văzuse „luxul” de la Directoratul VII (Prefectură), luând măsura rechiziţionării pentru Guvern a automobilului Lincoln; tocmai atunci, Nicolae Batzaria refuzase să ocupe funcţia de prefect de Timiş-Torontal. Apoi se merge la Automobil Clubul Regal Român, pentru 30 minute, luându-se ceaiul. Carol este întâmpinat de Mocsony, preşedintele clubului, Liviu Gabor şi Coriolan Băran, membri ai comitetului. Următorul popas la arena „Banatul”, unde se asistă la defilarea, „în grupuri şi pas militar”, a membrilor societăţilor sportive, cercetaşilor, bicicliştilor, motocicliştilor etc. (45 minute), o demonstraţie de gimnastică, meciul de fotbal Chinezul - Banatul, concursul de ştafetă (aleargă cei de la TAC - Timişoara Atletic Club). Vine înserarea şi regele merge iarăşi la vagonul regal. Se întoarce pentru concertul de gală de la Teatrul Comunal, de la 21,30, organizat de „Amicii Muzicei” şi dirijat de Gida Neubauer; în program lucrări de Glück, Dvorak şi Liszt.
La ora 16,50, însoţit de premierul Iorga şi autorităţile locale, regele vizitează Politehnica, fiind primit de rectorul Victor Blaşian. Ziar de opoziţie, „Vestul” nu îşi poate reprima maliţiozitatea, reproducând remarci ale lui Iorga (să nu uităm că suntem în anii crizei economice): „Ce cămin, acesta e un palat. E o nebunie luxul acesta”, iar la vizitarea cantinei - „E o nebunie acest lux. Am vizitat toate universităţile din America, aşa ceva nu am mai văzut. Tot ciocoismul nostru cultural este întruchipat în aceste clădiri.” Aceleaşi observaţii le făcuse Iorga şi când văzuse „luxul” de la Directoratul VII (Prefectură), luând măsura rechiziţionării pentru Guvern a automobilului Lincoln; tocmai atunci, Nicolae Batzaria refuzase să ocupe funcţia de prefect de Timiş-Torontal. Apoi se merge la Automobil Clubul Regal Român, pentru 30 minute, luându-se ceaiul. Carol este întâmpinat de Mocsony, preşedintele clubului, Liviu Gabor şi Coriolan Băran, membri ai comitetului. Următorul popas la arena „Banatul”, unde se asistă la defilarea, „în grupuri şi pas militar”, a membrilor societăţilor sportive, cercetaşilor, bicicliştilor, motocicliştilor etc. (45 minute), o demonstraţie de gimnastică, meciul de fotbal Chinezul - Banatul, concursul de ştafetă (aleargă cei de la TAC - Timişoara Atletic Club). Vine înserarea şi regele merge iarăşi la vagonul regal. Se întoarce pentru concertul de gală de la Teatrul Comunal, de la 21,30, organizat de „Amicii Muzicei” şi dirijat de Gida Neubauer; în program lucrări de Glück, Dvorak şi Liszt.
Banchet costisitor
A doua zi, Suveranul continuă seria vizitelor: însoţit de generalul Ilasievici, mareşalul palatului - la 10,30, Şcoala specială de artilerie (comandant colonelul Mitrea), Şcoala pregătitoare de ofiţeri (condusă de colonelul Carlaonţ); ora 12, însoţit de Iorga, la „Banaţia”, fiind primit de episcopul dr. Augustin Pacha, Seminarul catolic; la Institutul de fete „Notre Dame” din Iosefin primirea este făcută tot de A. Pacha, iar conducătoarea şcolii, Maria Alexandra Rabong, primeşte „Răsplata muncii pentru învăţământ”. La 13,30, în sala festivă a Casinoului Militar, începe banchetul cu „peste 200 tacâmuri”. Primarul ţine discursul, iar Carol îi dă răspunsul. Banchetul este servit „într-un mod admirabil” de Béla Kemény, proprietarul restaurantului şi cafenelei „Lloyd”. Iată şi meniul: „sandvich cu caviar; bere specială; consommé la ceaşcă, nisetru la grătar cu sos remoulard şi cartofi noui; vin roşu; gulii noui umplute; bobocei de gâscă, raţă şi pui; sparanghel şi mazăre franceză sauté; salată de saison; vin alb; bisquit á la Rothsild; Pech Melba; Champanie; Jardinette; Mocca”. Pentru acest banchet, primarul va cere suplimentarea bugetului cu 300 000 lei; i se va reproşa această cheltuială, precum şi faptul că se reparaseră doar străzile din centru, nu şi cele de la periferie. Regele vizitea-ză apoi magazinul de antichităţi Steinberger şi merge la arena „Banatul” pentru a asista la încheierea concursului hipic şi a premia câştigătorii: locul I - 35 000 lei, un cal din Remonta Armatei, o şa; locul II - 25 000 lei, un cal; locul III -
25 000 lei etc. În acest timp, Iorga, însoţit de inspectorul general Sabin Evuţian, vizitează Muzeul Bănăţean, condus de Ioachim Miloia; premierul constată şi el că muzeul are un sediu neîncăpător, nepotrivit. La ora 19, trenul regal pleacă, scrie „Vestul”, spre Bucureşti.
După câteva zile, chestura poliţiei roagă pe toţi cei care au făcut fotografii în timpul vizitei să trimită din fiecare „vedere” câte 3 exemplare la sediul său. Ele urmau să fie trimise la Bucureşti pentru „facerea unui mare album”. În numărul său din 14 mai, revista bucureşteană „Realitatea ilustrată“ aloca două pagini şi coperta, pentru un foto-reportaj al vizitei de la Timişoara.
A doua zi, Suveranul continuă seria vizitelor: însoţit de generalul Ilasievici, mareşalul palatului - la 10,30, Şcoala specială de artilerie (comandant colonelul Mitrea), Şcoala pregătitoare de ofiţeri (condusă de colonelul Carlaonţ); ora 12, însoţit de Iorga, la „Banaţia”, fiind primit de episcopul dr. Augustin Pacha, Seminarul catolic; la Institutul de fete „Notre Dame” din Iosefin primirea este făcută tot de A. Pacha, iar conducătoarea şcolii, Maria Alexandra Rabong, primeşte „Răsplata muncii pentru învăţământ”. La 13,30, în sala festivă a Casinoului Militar, începe banchetul cu „peste 200 tacâmuri”. Primarul ţine discursul, iar Carol îi dă răspunsul. Banchetul este servit „într-un mod admirabil” de Béla Kemény, proprietarul restaurantului şi cafenelei „Lloyd”. Iată şi meniul: „sandvich cu caviar; bere specială; consommé la ceaşcă, nisetru la grătar cu sos remoulard şi cartofi noui; vin roşu; gulii noui umplute; bobocei de gâscă, raţă şi pui; sparanghel şi mazăre franceză sauté; salată de saison; vin alb; bisquit á la Rothsild; Pech Melba; Champanie; Jardinette; Mocca”. Pentru acest banchet, primarul va cere suplimentarea bugetului cu 300 000 lei; i se va reproşa această cheltuială, precum şi faptul că se reparaseră doar străzile din centru, nu şi cele de la periferie. Regele vizitea-ză apoi magazinul de antichităţi Steinberger şi merge la arena „Banatul” pentru a asista la încheierea concursului hipic şi a premia câştigătorii: locul I - 35 000 lei, un cal din Remonta Armatei, o şa; locul II - 25 000 lei, un cal; locul III -
25 000 lei etc. În acest timp, Iorga, însoţit de inspectorul general Sabin Evuţian, vizitează Muzeul Bănăţean, condus de Ioachim Miloia; premierul constată şi el că muzeul are un sediu neîncăpător, nepotrivit. La ora 19, trenul regal pleacă, scrie „Vestul”, spre Bucureşti.
După câteva zile, chestura poliţiei roagă pe toţi cei care au făcut fotografii în timpul vizitei să trimită din fiecare „vedere” câte 3 exemplare la sediul său. Ele urmau să fie trimise la Bucureşti pentru „facerea unui mare album”. În numărul său din 14 mai, revista bucureşteană „Realitatea ilustrată“ aloca două pagini şi coperta, pentru un foto-reportaj al vizitei de la Timişoara.
„Să-mi dai Ardealul!“
În „Vestul” din 2 mai, Ion Montani, directorul serviciului presei din Directoratul VII, reproducea următoarea întâmplare: „Cu ocazia celebrei vizite a perechei moştenitoare austro-ungare, în timpul războiului balcanic, arhiducele Franz Ferdinand, încântat de micul prinţ Carol, care era atunci actualul nostru rege, l-a luat pe genunchi şi desmierdându-l l-a întrebat: - Spune-mi voinicule, ce dar să ţi fac eu ţie, că eşti atât de deştept? - Să-mi dai Ardealul! - ar fi răspuns prompt şi strălucind de sinceritate micul prinţ de atunci. Legenda a trecut Carpaţii şi s-a răspândit cu iuţeala unei flăcări de mirişte în toate sufletele românilor de «dincoace». Dar arhiducele a plecat capul - se spune - visător, cu ochii pierduţi. A îmbrăţişat şi sărutat pe micul prinţ cu toată căldura sufletului său”.
În „Vestul” din 2 mai, Ion Montani, directorul serviciului presei din Directoratul VII, reproducea următoarea întâmplare: „Cu ocazia celebrei vizite a perechei moştenitoare austro-ungare, în timpul războiului balcanic, arhiducele Franz Ferdinand, încântat de micul prinţ Carol, care era atunci actualul nostru rege, l-a luat pe genunchi şi desmierdându-l l-a întrebat: - Spune-mi voinicule, ce dar să ţi fac eu ţie, că eşti atât de deştept? - Să-mi dai Ardealul! - ar fi răspuns prompt şi strălucind de sinceritate micul prinţ de atunci. Legenda a trecut Carpaţii şi s-a răspândit cu iuţeala unei flăcări de mirişte în toate sufletele românilor de «dincoace». Dar arhiducele a plecat capul - se spune - visător, cu ochii pierduţi. A îmbrăţişat şi sărutat pe micul prinţ cu toată căldura sufletului său”.
„Se prepară o surpriză?“
„Vestul” din 7 mai publica sub titlul „Se prepară o surpriză?” următoarea ştire: „S-a anunţat că M.S. Regele Carol a avut o întâlnire curioasă, într-o barcă pe Dunăre lângă Cladova cu Regele Alexandru al Jugoslaviei”. Informaţia era legată şi de zvonul că pe la Jimbolia intraseră cu Simplonul patru generali sârbi, civili, ei fiind întâmpinaţi de generalul Olteanu, tot în haine civile. Regele Alexandru Karagheorghevici (1888-1934) era căsătorit din 1922 cu Marioara (1899-1961), sora lui Carol II; peste 3 ani, Alexandru va fi ucis de terorişti croaţi la Marsilia.
În 9 mai, „corespondentul nostru din Clisură” transmitea: „Berzasca, 4 Maiu. - Clisura Dunării din Sudul Banatului, regiunea elveţiană cu frumuseţea ei ca-n poveşti - admirată mult de miile de vizitatori în fiecare vară - a primit azi între zidurile sale prăpăstioase, de pe ambele maluri ale Dunării, pe Stăpânitorii ei vecini, pe cei doi Regi Carol şi Alexandru. De sosirea Majestăţilor Lor nimeni n-a ştiut, afară de autorităţi. Cu toate acestea, toţi am simţit ceva neobişnuit. Din gură-n gură a mers: «Vine regele!». Ne-a întărit presimţirea faptul că sârbii au trimis spre întâmpinare 2 vase de război încă în seara zilei de 3 Maiu”. În 4 mai, la ora 10, a sosit în Portul Drincova maşina regală condusă de Carol, însoţit de Nicolae Iorga şi generalul Amza Ştefănescu. Regele Alexandru, împreună cu primul-ministru Jivcovici, alţi demnitari, soseşte pe „iactul” regal sârbesc „Dragor”. Întâlnirea este prefaţată de „20-30 bubuituri de tun”. Cei doi suverani, într-o şalupă, merg spre Cazane, fiind urmaţi de iahtul regal. Întrevederea s-a încheiat la ora 15,30, cu aceleaşi bubuituri de tun. Carol se îndreaptă spre mina Cozla, care deşi avea cărbuni mai buni ca în Valea Jiului era acum pustie; înainte trăiau din exploatarea ei locuitorii din 12 comune.
„Vestul” din 7 mai publica sub titlul „Se prepară o surpriză?” următoarea ştire: „S-a anunţat că M.S. Regele Carol a avut o întâlnire curioasă, într-o barcă pe Dunăre lângă Cladova cu Regele Alexandru al Jugoslaviei”. Informaţia era legată şi de zvonul că pe la Jimbolia intraseră cu Simplonul patru generali sârbi, civili, ei fiind întâmpinaţi de generalul Olteanu, tot în haine civile. Regele Alexandru Karagheorghevici (1888-1934) era căsătorit din 1922 cu Marioara (1899-1961), sora lui Carol II; peste 3 ani, Alexandru va fi ucis de terorişti croaţi la Marsilia.
În 9 mai, „corespondentul nostru din Clisură” transmitea: „Berzasca, 4 Maiu. - Clisura Dunării din Sudul Banatului, regiunea elveţiană cu frumuseţea ei ca-n poveşti - admirată mult de miile de vizitatori în fiecare vară - a primit azi între zidurile sale prăpăstioase, de pe ambele maluri ale Dunării, pe Stăpânitorii ei vecini, pe cei doi Regi Carol şi Alexandru. De sosirea Majestăţilor Lor nimeni n-a ştiut, afară de autorităţi. Cu toate acestea, toţi am simţit ceva neobişnuit. Din gură-n gură a mers: «Vine regele!». Ne-a întărit presimţirea faptul că sârbii au trimis spre întâmpinare 2 vase de război încă în seara zilei de 3 Maiu”. În 4 mai, la ora 10, a sosit în Portul Drincova maşina regală condusă de Carol, însoţit de Nicolae Iorga şi generalul Amza Ştefănescu. Regele Alexandru, împreună cu primul-ministru Jivcovici, alţi demnitari, soseşte pe „iactul” regal sârbesc „Dragor”. Întâlnirea este prefaţată de „20-30 bubuituri de tun”. Cei doi suverani, într-o şalupă, merg spre Cazane, fiind urmaţi de iahtul regal. Întrevederea s-a încheiat la ora 15,30, cu aceleaşi bubuituri de tun. Carol se îndreaptă spre mina Cozla, care deşi avea cărbuni mai buni ca în Valea Jiului era acum pustie; înainte trăiau din exploatarea ei locuitorii din 12 comune.
Contele Bethlen
În acelaşi an, în „Voinţa Banatului” din 13 decembrie se consemna: „M.S. Regele Carol II, împreună cu Marele Voevod Mihai, au fost Duminică şi Luni la vânătoare în pădurea de la Bruckenau şi Casa verde. Primire oficială nu s-a făcut.” „Unirea română” din 6 decembrie scria că vânătoarea era organizată de prefectul Octavian Furlugeanu, el însuşi un pasionat vânător. Trenul regal sosise în Gara Fabric la ora 9, iar regele era însoţit de generalul Ilasievici, mareşalul curţii regale, Mocsony-Stârcea, Ionescu-Siseşti, V.V. Tilea, viitorul ambasador la Londra, Săulescu, directorul general al vânătorii, Preziosi, ambasadorul italian, ambasadorul Olandei etc. Bilanţul vânătorii: la Pişchia - „207 epuri, 94 fazani, 3 sitari, 3 vulpi, 4 diferite răpitoare”; la Casa Verde - „231 epuri, 67 fazani, 3 sitari şi diferite răpitoare 13”.
„Voinţa Banatului” informa: „Groful Bethlen în Timişoara. Fostul premier al Ungariei a fost Duminică în Timişoara. S-a prezentat la M.S. Regele - cari era la vânătoare - în audienţă. Toate ziarele comentează, în diferite feluri, această audienţă.” Ştirea apărea şi în „Unirea română” din 8 decembrie: Stefan Bethlen, fost prim-ministru al Ungariei din perioada 1921-1931, şi contele Kendeffy s-au plimbat prin Timişoara fără a fi recunoscuţi. Ziarele speculau chiar o posibilă apropiere româno-maghiară.
În acelaşi an, în „Voinţa Banatului” din 13 decembrie se consemna: „M.S. Regele Carol II, împreună cu Marele Voevod Mihai, au fost Duminică şi Luni la vânătoare în pădurea de la Bruckenau şi Casa verde. Primire oficială nu s-a făcut.” „Unirea română” din 6 decembrie scria că vânătoarea era organizată de prefectul Octavian Furlugeanu, el însuşi un pasionat vânător. Trenul regal sosise în Gara Fabric la ora 9, iar regele era însoţit de generalul Ilasievici, mareşalul curţii regale, Mocsony-Stârcea, Ionescu-Siseşti, V.V. Tilea, viitorul ambasador la Londra, Săulescu, directorul general al vânătorii, Preziosi, ambasadorul italian, ambasadorul Olandei etc. Bilanţul vânătorii: la Pişchia - „207 epuri, 94 fazani, 3 sitari, 3 vulpi, 4 diferite răpitoare”; la Casa Verde - „231 epuri, 67 fazani, 3 sitari şi diferite răpitoare 13”.
„Voinţa Banatului” informa: „Groful Bethlen în Timişoara. Fostul premier al Ungariei a fost Duminică în Timişoara. S-a prezentat la M.S. Regele - cari era la vânătoare - în audienţă. Toate ziarele comentează, în diferite feluri, această audienţă.” Ştirea apărea şi în „Unirea română” din 8 decembrie: Stefan Bethlen, fost prim-ministru al Ungariei din perioada 1921-1931, şi contele Kendeffy s-au plimbat prin Timişoara fără a fi recunoscuţi. Ziarele speculau chiar o posibilă apropiere româno-maghiară.
Vali Corduneanu
Agenda nr. 36/3 septembrie 2005
Versiune pentru tipărire
