Puțin mai mare ca vrabia, are culoarea predominant cafenie. Ciocul este gros şi de culoare galben-murdar. Capul şi partea superioară a corpului sunt sur-cafeniu-deschis cu dungi longitudinale închise, brune. Aripile şi coada sunt cafeniu-închis cu marginea penelor tivite mai deschis. Femela e asemănătoare masculului.

Pasăre sedentară, este numeroasă în toată țara. Numărul indivizilor creşte în timpul iernii, când se asociază cu presurile galbene (Emberiza citrinella) vrăbiile-de-câmp (Passer montanus) ori cintezele-de-iarnă (Fringilla montifringilla), formând cârduri mari care ajung până în sate şi oraşe. Obişnuiesc să trăiască pe câmpii fără arbori sau cu vegetaţie ierboasă înaltă. Din cauza corpului greoi, zborul acestor păsărele este zgomotos şi săltat în înaintare. Cuibul şi-l face liber, de obicei pe pământ în culturile de lucernă, în lanurile de cereale şi fâneţe sau mai rar, atârnat la o mică distanţă de sol, prin tufişuri. Cuibul este construit din frunze uscate, fire de iarbă şi muşchi. Cântecul masculului este plăcut.

Hrana constă primăvara şi vara din insecte, melcişori şi seminţe de plante sălbatice, acestea din urmă formând în timpul iernii principala ei hrană.

Nu putem spune că este o pasăre frecventă în oraş dar poate fi observată în zonele de margine. Pădurea Verde, ori grădinile circumscrise cetăţii. Apare uneori la hrănitori pentru seminţele pe care le găseşte aici.

Foto: Cosmin-Ovidiu Manci

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008