„Azi la orele 9.30 în sala festivă a Primăriei au fost convocaţi membrii Comisiei interimare a Municipiului Timişoara, pentru conferirea cetăţeniei de onoare a Municipiului d-lui Nicolae Titulescu ministru de externe al României” - informa ediţia de duminică, 17 mai 1936, a ziarului „Unirea română”.
„Organul deliberativ al Municipiului Timişoara, admirând străduinţele Excelenţei Voastre de a apăra cu un înalt patriotism hotarele scumpei noastre Ţări în cadrele păcii şi civilizaţiei europene în şedinţa solemnă ţinută azi 16 Mai 1936 într-o atmosferă de însufleţire patriotică V-a proclamat cetăţean de onoare al acestui Municipiu, dându-i şi un bulevard după numele Excelenţei Voastre stop. Aducându-vă la cunoştinţă acest gest de omagiu al cetăţenilor unuia dintre oraşele cele mai occidentale de frontieră de Vest a României întregită pe veci Vă urăm sănătate şi putere de muncă ca încă mulţi ani să puteţi ţine aprinsă făclia drepturilor noastre istorice asupra acestor plaiuri strămoşeşti impunând în acelaşi timp lumii întregi geniul omului de stat şi diplomat român reprezentat prin Excelenţa Voastră stop“. Acesta era textul telegramei transmise la Geneva, acum aproape şapte decenii, ministrului de externe al ţării noastre, Nicolae Titulescu, reprodus de „Înfrăţirea” din 17 mai. Mesajul era semnat de prof. Augustin Coman, primarul oraşului, şi dr. Nicolae Table, secretarul general al Municipiului. Aceeaşi publicaţie consemna, în data de 25 mai, şi răspunsul semnat de fostul preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor din anii 1930 şi 1931: „Primesc aici vestea Dvoastră că am fost proclamat cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara şi mă umple de mândrie şi recunoştinţă. Sunt mândru să ştiu că bănăţenii mă socotesc suflet din sufletul lor. Sunt recunoscător pentru noul imbold la munca în serviciul Ţărei pe care gestul Dvoastră îl constitue pentru mine. Vă exprim mulţumirile mele cele mai călduroase şi asigurările că voi face totul ce depinde de mine pentru a fi la înălţimea marei cinste ce-mi faceţi. Urez Municipiului Timişoara şi întregului Banat prosperitate prin muncă rodnică şi pace. Titulescu”.
„Organul deliberativ al Municipiului Timişoara, admirând străduinţele Excelenţei Voastre de a apăra cu un înalt patriotism hotarele scumpei noastre Ţări în cadrele păcii şi civilizaţiei europene în şedinţa solemnă ţinută azi 16 Mai 1936 într-o atmosferă de însufleţire patriotică V-a proclamat cetăţean de onoare al acestui Municipiu, dându-i şi un bulevard după numele Excelenţei Voastre stop. Aducându-vă la cunoştinţă acest gest de omagiu al cetăţenilor unuia dintre oraşele cele mai occidentale de frontieră de Vest a României întregită pe veci Vă urăm sănătate şi putere de muncă ca încă mulţi ani să puteţi ţine aprinsă făclia drepturilor noastre istorice asupra acestor plaiuri strămoşeşti impunând în acelaşi timp lumii întregi geniul omului de stat şi diplomat român reprezentat prin Excelenţa Voastră stop“. Acesta era textul telegramei transmise la Geneva, acum aproape şapte decenii, ministrului de externe al ţării noastre, Nicolae Titulescu, reprodus de „Înfrăţirea” din 17 mai. Mesajul era semnat de prof. Augustin Coman, primarul oraşului, şi dr. Nicolae Table, secretarul general al Municipiului. Aceeaşi publicaţie consemna, în data de 25 mai, şi răspunsul semnat de fostul preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor din anii 1930 şi 1931: „Primesc aici vestea Dvoastră că am fost proclamat cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara şi mă umple de mândrie şi recunoştinţă. Sunt mândru să ştiu că bănăţenii mă socotesc suflet din sufletul lor. Sunt recunoscător pentru noul imbold la munca în serviciul Ţărei pe care gestul Dvoastră îl constitue pentru mine. Vă exprim mulţumirile mele cele mai călduroase şi asigurările că voi face totul ce depinde de mine pentru a fi la înălţimea marei cinste ce-mi faceţi. Urez Municipiului Timişoara şi întregului Banat prosperitate prin muncă rodnică şi pace. Titulescu”.
„Grănicerul temut”
În articolul de pe prima pagină a „Înfrăţirii” - intitulat „D. Nicolae Titulescu, cetăţean de onoare a municipiului Timişoara. O satisfacţie pentru opinia publică bănăţeană - Cuvântul dlui şef primar Aug. Coman” - era inserată argumentaţia primului edil: „Domnilor V-am chemat, să daţi expresiune conştiinţei primatului valorilor superioare într-un caz care depăşeşte, ca importanţă şi proporţii, cadrele reduse ale intereselor colective din capitala Banatului. Dar solemnitatea la care aţi fost chemaţi depăşeşte prin semnificaţia ei şi solemnităţile similare, cari au avut până acum loc în această sală. E vorba de o persoană, care, ca valoare politică şi diplomatică, a depăşit de mult hotarele ţării sale, impunându-se conştiinţei mondiale ca cel mai neîndurat duşman al celor ce sapă temeliile instituţiilor şi tratatelor, cari garantează această pace şi geografia politică actuală a Europei. E vorba de grănicerul temut, care prin activitatea sa de fiecare zi, stă de veghe, nu numai la hotarul ţării noastre, ci şi la hotarul celorlalte ţări, pentru cari tratatele de pace au însemnat împlinirea unui act de dreptate istorică. E vorba de domnul Nicolae Titulescu, ministrul de externe al ţării noastre. Numele ministrului nostru de externe are cu totul altă resonanţă pentru noi, oraş de frontieră, unde viaţa românească, îndelung înăbuşită, a început să svâcnească într-un ritm tot mai puternic datorită tocmai siguranţei pe care o oferă el, prin activitatea sa politică şi diplomatică. […] În semn de profund omagiu şi nemărginită admiraţie, propunând azi proclamarea sa ca cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara, - pe care Vă rog să o votaţi, - nu facem decât să aşezăm, drept simbol, în faţa tuturor cetăţenilor acestui oraş, indiferent de originea lor, pe acela, care ca soldat în tranşeele păcii, - cum spune un mare francez, - n-a cunoscut încă demobilizarea, pe marele soldat al omenirii, care alături de alţi oameni de stat luptă din toate puterile pentru triumful păcii şi căruia nu numai noi românii, ci toţi apărătorii păcii şi civilizaţiei îi datorăm mai mult decât îi putem da. Trăiască Dl Nicolae Titulescu cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara”. După primar, a luat cuvântul dr. Nicolae Table, care, printre altele, a spus: „Pentru meritele lor nepieritoare şi interesul manifestat faţă de progresul material şi moral al acestui oraş au fost astfel proclamaţi cetăţeni de onoare ai Municipiului Timişoara regretatul dr. Aurel Cosma, fost ministru al lucrărilor publice, Dl General Gheorghe Domăşneanu, primul comandant după unire al diviziei locale şi fost primar al oraşului, neuitatul Emanoil Ungureanu, cum şi alţii, purtând amintirea acestor cetăţeni demni ai municipiului şi în numirea unor străzi pe teritoriul Municipiului.”
Au mai vorbit prefectul judeţului Timiş-Torontal, dr. Dimitrie Nistor, şi deputatul dr. Aurel Cosma junior, în numele parlamentarilor bănăţeni: „şi-a închinat toată puterea sa de muncă unui apostolat în serviciul păcii.” La final, dr. Table a citit decizia, iar primarul a mulţumit membrilor Comisiei interimare.
Peste două săptămâni, „Înfrăţirea” din 1 iunie publica următoarea ştire: „D. N. Titulescu ministrul Afacerilor Străine a declarat d-lui dr. Aurel Cosma deputat că a rămas plăcut impresionat de proclamarea sa ca cetăţean de onoare al oraşelor Lugoj şi Timişoara şi că va vizita Banatul pentru un timp mai îndelungat, imediat ce împrejurările îi vor permite. În tot cazul, dsa va veni la Lugoj şi la Timişoara, unde va ţine câte o conferinţă”.
În articolul de pe prima pagină a „Înfrăţirii” - intitulat „D. Nicolae Titulescu, cetăţean de onoare a municipiului Timişoara. O satisfacţie pentru opinia publică bănăţeană - Cuvântul dlui şef primar Aug. Coman” - era inserată argumentaţia primului edil: „Domnilor V-am chemat, să daţi expresiune conştiinţei primatului valorilor superioare într-un caz care depăşeşte, ca importanţă şi proporţii, cadrele reduse ale intereselor colective din capitala Banatului. Dar solemnitatea la care aţi fost chemaţi depăşeşte prin semnificaţia ei şi solemnităţile similare, cari au avut până acum loc în această sală. E vorba de o persoană, care, ca valoare politică şi diplomatică, a depăşit de mult hotarele ţării sale, impunându-se conştiinţei mondiale ca cel mai neîndurat duşman al celor ce sapă temeliile instituţiilor şi tratatelor, cari garantează această pace şi geografia politică actuală a Europei. E vorba de grănicerul temut, care prin activitatea sa de fiecare zi, stă de veghe, nu numai la hotarul ţării noastre, ci şi la hotarul celorlalte ţări, pentru cari tratatele de pace au însemnat împlinirea unui act de dreptate istorică. E vorba de domnul Nicolae Titulescu, ministrul de externe al ţării noastre. Numele ministrului nostru de externe are cu totul altă resonanţă pentru noi, oraş de frontieră, unde viaţa românească, îndelung înăbuşită, a început să svâcnească într-un ritm tot mai puternic datorită tocmai siguranţei pe care o oferă el, prin activitatea sa politică şi diplomatică. […] În semn de profund omagiu şi nemărginită admiraţie, propunând azi proclamarea sa ca cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara, - pe care Vă rog să o votaţi, - nu facem decât să aşezăm, drept simbol, în faţa tuturor cetăţenilor acestui oraş, indiferent de originea lor, pe acela, care ca soldat în tranşeele păcii, - cum spune un mare francez, - n-a cunoscut încă demobilizarea, pe marele soldat al omenirii, care alături de alţi oameni de stat luptă din toate puterile pentru triumful păcii şi căruia nu numai noi românii, ci toţi apărătorii păcii şi civilizaţiei îi datorăm mai mult decât îi putem da. Trăiască Dl Nicolae Titulescu cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara”. După primar, a luat cuvântul dr. Nicolae Table, care, printre altele, a spus: „Pentru meritele lor nepieritoare şi interesul manifestat faţă de progresul material şi moral al acestui oraş au fost astfel proclamaţi cetăţeni de onoare ai Municipiului Timişoara regretatul dr. Aurel Cosma, fost ministru al lucrărilor publice, Dl General Gheorghe Domăşneanu, primul comandant după unire al diviziei locale şi fost primar al oraşului, neuitatul Emanoil Ungureanu, cum şi alţii, purtând amintirea acestor cetăţeni demni ai municipiului şi în numirea unor străzi pe teritoriul Municipiului.”
Au mai vorbit prefectul judeţului Timiş-Torontal, dr. Dimitrie Nistor, şi deputatul dr. Aurel Cosma junior, în numele parlamentarilor bănăţeni: „şi-a închinat toată puterea sa de muncă unui apostolat în serviciul păcii.” La final, dr. Table a citit decizia, iar primarul a mulţumit membrilor Comisiei interimare.
Peste două săptămâni, „Înfrăţirea” din 1 iunie publica următoarea ştire: „D. N. Titulescu ministrul Afacerilor Străine a declarat d-lui dr. Aurel Cosma deputat că a rămas plăcut impresionat de proclamarea sa ca cetăţean de onoare al oraşelor Lugoj şi Timişoara şi că va vizita Banatul pentru un timp mai îndelungat, imediat ce împrejurările îi vor permite. În tot cazul, dsa va veni la Lugoj şi la Timişoara, unde va ţine câte o conferinţă”.
Sărbătorirea Restauraţiei
Aflat în capitala Iugoslaviei, Nicolae Titulescu făcea următorul anunţ: „Am plăcerea de a vă anunţa că, acceptând invitaţia Augustului meu Suveran, M.S. Regele Carol, A.S. Regală Principele Paul al Jugoslaviei şi Excelenţa Sa, preşedintele Republicii cehoslovace, d. Dr. Eduard Beneş, se vor duce curând în România, în aşa fel ca o întâlnire a celor trei şefi de stat ai Micii Înţelegeri, întovărăşiţi de miniştrii lor va avea loc în curând la Bucureşti. De aceia, cu un sentiment de curaj, tras din munca de la Belgrad şi din lealitatea aliaţilor noştri din Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică, mă duc la Geneva cu scopul de a întreprinde misiunea grea care mă aşteaptă acolo“. („Voinţa Banatului“, 17 mai 1936). (Problemele care se dezbăteau la Geneva erau remilitarizarea Renaniei şi ocuparea Abisiniei de către trupele lui Mussolini; ultimul eveniment, nota presa vremii, fusese sărbătorit de comunitatea italiană din Timişoara.) Întâlnirea a avut loc la începutul lunii iunie, în perioada în care se serba Restauraţia din 8 iunie 1930 (venirea pe tron a lui Carol II), la ea participând şi o delegaţie locală, după cum relata „Înfrăţirea“: „Vineri la ora 12 o delegaţie compusă din d-nii prof. Augustin Coman, primar şef al municipiului, Petre Olariu, ajutor de primar, dr. Nicolae Fărcaşianu şi părintele Traian Golumba, membri în comisia interimară a municipiului, au plecat la Bucureşti spre a reprezenta Capitala Banatului la serbarea de la 8 Iunie. Delegaţia timişeană a luat parte şi la primirea regentului Paul al Jugoslaviei şi a d-lui Beneş, preşedintele republicii cehoslovace, primire ce a avut loc în ziua de 6 Iunie.” La serbarea de la Cotroceni s-a prăbuşit o tribună cu 5 000 de oameni, au fost morţi şi sute de răniţi, iar restul festivităţilor au fost anulate.
Restauraţia a fost sărbătorită şi la Timişoara, după cum relata „Înfrăţirea“ din 15 iunie, la „stadionul de lângă Şcoala politehnică”. Dimineaţă, la ora 8, aici se adunaseră elevii şi elevele şcolilor primare şi secundare, cercetaşii, străjerii şi premilitarii „în vederea depunerii noului jurământ cercetăşesc“. Erau prezenţi: generalul Bunescu, comandantul Diviziei I Infanterie, prefectul Dimitrie Nistor, T. Catalin, prim ajutor de primar, Sabin Evuţian, inspector şcolar şef. Serviciul religios a fost oficiat de dr. Patrichie Ţiucra, protopop ; a participat corul catedralei. Au urmat „exerciţii de gimnastică în ansamblu, pe şcoli şi centurii, evidenţiindu-se cele 2 plutoane ale premilitarilor, cari au executat mişcări cu arma“. La ora 12, a început defilarea pe Bulevardul Ferdinand, cu muzica regimentelor 11 jandarmi, 5 vânători şi „uzinelor tramvaelor“; au participat aproape 10 000 de copii - „ucenici, ucenice industriali, grădinile de copii, şcolile primare, şcolile secundare, cercetaşii şi străjerii, premilitarii şi apoi toate societăţile sportive din localitate“. Studenţii de la Politehnică au prezentat un „planoar“, construit în atelierele şcolii, şi avioneta de exerciţii. După-amiază s-a desfăşurat „mare serbare dată de şcolile secundare la Arena Banatul“, iar mai apoi: „Seara pe stadion, cercetaşii şi străjerii au aranjat o frumoasă şezătoare la lumina focurilor de câmp în prezenţa părinţilor, autorităţilor şi numerosului public. S-au distins centuriile liceului «Diaconovici Loga» şi ale liceului Piariştilor“.
Presa vremii relata şi despre modul cum se desfăşura o vizită a membrilor familiei regale la reşedinţa de la Banloc („Vestul“, 6 mai): „Ieri a sosit la Banloc M. Sa Regina Maria. Pe peronul gării comunei Ban-loc M.S. a fost primită de o mulţime de oameni, în frunte cu prefectul judeţului, preotul Mureşan, prim pretorul plasei, notarii comunelor Banloc, Partoş, Soca, Ofseniţa, corpul învăţătorilor şi străjeriţele sub conducerea d-lui Olteanu şi consiliul comunei Banloc“. Regina Maria era însoţită de Regina Elisabeta, ele fiind primite cu pâine şi sare; pe drum erau înşiraţi locuitorii Banlocului.
Aflat în capitala Iugoslaviei, Nicolae Titulescu făcea următorul anunţ: „Am plăcerea de a vă anunţa că, acceptând invitaţia Augustului meu Suveran, M.S. Regele Carol, A.S. Regală Principele Paul al Jugoslaviei şi Excelenţa Sa, preşedintele Republicii cehoslovace, d. Dr. Eduard Beneş, se vor duce curând în România, în aşa fel ca o întâlnire a celor trei şefi de stat ai Micii Înţelegeri, întovărăşiţi de miniştrii lor va avea loc în curând la Bucureşti. De aceia, cu un sentiment de curaj, tras din munca de la Belgrad şi din lealitatea aliaţilor noştri din Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică, mă duc la Geneva cu scopul de a întreprinde misiunea grea care mă aşteaptă acolo“. („Voinţa Banatului“, 17 mai 1936). (Problemele care se dezbăteau la Geneva erau remilitarizarea Renaniei şi ocuparea Abisiniei de către trupele lui Mussolini; ultimul eveniment, nota presa vremii, fusese sărbătorit de comunitatea italiană din Timişoara.) Întâlnirea a avut loc la începutul lunii iunie, în perioada în care se serba Restauraţia din 8 iunie 1930 (venirea pe tron a lui Carol II), la ea participând şi o delegaţie locală, după cum relata „Înfrăţirea“: „Vineri la ora 12 o delegaţie compusă din d-nii prof. Augustin Coman, primar şef al municipiului, Petre Olariu, ajutor de primar, dr. Nicolae Fărcaşianu şi părintele Traian Golumba, membri în comisia interimară a municipiului, au plecat la Bucureşti spre a reprezenta Capitala Banatului la serbarea de la 8 Iunie. Delegaţia timişeană a luat parte şi la primirea regentului Paul al Jugoslaviei şi a d-lui Beneş, preşedintele republicii cehoslovace, primire ce a avut loc în ziua de 6 Iunie.” La serbarea de la Cotroceni s-a prăbuşit o tribună cu 5 000 de oameni, au fost morţi şi sute de răniţi, iar restul festivităţilor au fost anulate.
Restauraţia a fost sărbătorită şi la Timişoara, după cum relata „Înfrăţirea“ din 15 iunie, la „stadionul de lângă Şcoala politehnică”. Dimineaţă, la ora 8, aici se adunaseră elevii şi elevele şcolilor primare şi secundare, cercetaşii, străjerii şi premilitarii „în vederea depunerii noului jurământ cercetăşesc“. Erau prezenţi: generalul Bunescu, comandantul Diviziei I Infanterie, prefectul Dimitrie Nistor, T. Catalin, prim ajutor de primar, Sabin Evuţian, inspector şcolar şef. Serviciul religios a fost oficiat de dr. Patrichie Ţiucra, protopop ; a participat corul catedralei. Au urmat „exerciţii de gimnastică în ansamblu, pe şcoli şi centurii, evidenţiindu-se cele 2 plutoane ale premilitarilor, cari au executat mişcări cu arma“. La ora 12, a început defilarea pe Bulevardul Ferdinand, cu muzica regimentelor 11 jandarmi, 5 vânători şi „uzinelor tramvaelor“; au participat aproape 10 000 de copii - „ucenici, ucenice industriali, grădinile de copii, şcolile primare, şcolile secundare, cercetaşii şi străjerii, premilitarii şi apoi toate societăţile sportive din localitate“. Studenţii de la Politehnică au prezentat un „planoar“, construit în atelierele şcolii, şi avioneta de exerciţii. După-amiază s-a desfăşurat „mare serbare dată de şcolile secundare la Arena Banatul“, iar mai apoi: „Seara pe stadion, cercetaşii şi străjerii au aranjat o frumoasă şezătoare la lumina focurilor de câmp în prezenţa părinţilor, autorităţilor şi numerosului public. S-au distins centuriile liceului «Diaconovici Loga» şi ale liceului Piariştilor“.
Presa vremii relata şi despre modul cum se desfăşura o vizită a membrilor familiei regale la reşedinţa de la Banloc („Vestul“, 6 mai): „Ieri a sosit la Banloc M. Sa Regina Maria. Pe peronul gării comunei Ban-loc M.S. a fost primită de o mulţime de oameni, în frunte cu prefectul judeţului, preotul Mureşan, prim pretorul plasei, notarii comunelor Banloc, Partoş, Soca, Ofseniţa, corpul învăţătorilor şi străjeriţele sub conducerea d-lui Olteanu şi consiliul comunei Banloc“. Regina Maria era însoţită de Regina Elisabeta, ele fiind primite cu pâine şi sare; pe drum erau înşiraţi locuitorii Banlocului.
Recursul la Caragiale
Peste doar trei luni şi jumătate, „Vestul” din 31 august 1936 publica articolul cu titlul: „Demisia guvernului liberal şi remanierea fără d-l Titulescu”, fiind inserată declaraţia primului-ministru Gheorghe Tătărescu: „Pentru a putea parcurge ultima etapă a guvernării noastre am socotit necesară o largă remaniere a cabinetului şi în acest scop am înaintat Majestăţii Sale Regelui demisia mea. Demisia a fost primită de Majestatea Sa Regele, care a binevoit a-mi reînnoi încrederea, însărcinându-mă cu formarea noului cabinet. Noul guvern va fi constituit în maximum 24 de ore.” Remanierea s-a făcut ceva mai repede, în locul lui Nicolae Titulescu fiind instalat ministru de externe Victor Antonescu; singura modificare care a mai fost făcută a fost numirea lui Ion Inculeţ ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri - ministru fără portofoliu. „Vestul” comenta: „Trăim în plin Caragiale: Sau se remaniază totul şi nu se schimbă nimic, sau îl amputăm pe d. Titulescu şi atunci s-a schimbat totul, pe ici, pe acolo, prin părţile… externe”. De asemenea, era redată şi declaraţia fostului ministru de externe, făcută în capitala Franţei agenţiei Havas: „N-am aflat alcătuirea noului cabinet care dealtfel e compus din toţi foştii miniştri afară de mine, decât după ce a fost constituit. Noul guvern nu mai are nevoie de serviciile mele. Aş fi preferat totuşi să fiu pus la curent mai din vreme de intenţiunile sale pentrucă niciodată n-aş fi încurcat pe cineva cu persoana mea. Îmi rezerv întreaga judecată şi întreaga mea acţiune politică viitoare”.
A fost o grea şi neaşteptată lovitură pentru cel care avea în spate o carieră politică prestigioasă: ministru de finanţe în două rânduri (prima oară în vara lui 1917, în guvernul Ion I.C. Brătianu, la numai 35 de ani); trimis al României la Conferinţa de pace de la Paris, semnatar al Tratatului de la Trianon (1920); trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (din 1921) şi, concomitent, reprezentantul permanent al României la Societatea Naţiunilor, preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor, doi ani consecutiv (1930, 1931), fapt unic în acea perioadă; ministru de externe (1927-1928, 1932-1936) etc. Avea să se stingă departe de ţară la 17 martie 1941, la Cannes. Problemele de sănătate au început după demitere: „Criza de o excepţională gravitate, prin care a trecut d. N. Titulescu, a luat o turnură satisfăcătoare, astfel că boala dsale se află în stadiu de ameliorare. Întreaga opinie publică mondială a primit cu deosebită bucurie această ştire, întrucât personalitatea proeminentă a reputatului diplomat român - pe cari multe ţări ar vrea să-l aibă în serviciul lor - este considerat şi azi, deşi plecat dela ministerul afacerilor străine, ca un factor de cea mai mare importanţă pentru garantarea păcii şi apărarea intactă a prestigiului Societăţii Naţiunilor.” („Înfrăţirea” din 28 septembrie 1936). Acelaşi ziar revenea în numărul său din 4 octombrie: „Starea sănătăţii dlui N. Titulescu este satisfăcătoare. Orice posibilităţi de noui complicaţiuni sunt excluse.” Subiectul este consemnat şi de viitorul premier Armand Călinescu, în „Însemnări politice” (Ed. Humanitas, 1990): „15-20 septembrie. Titulescu la St. Moritz. Grav bolnav. Cauza: depresiunea nervoasă în urma debarcării din guvern”.
Peste doar trei luni şi jumătate, „Vestul” din 31 august 1936 publica articolul cu titlul: „Demisia guvernului liberal şi remanierea fără d-l Titulescu”, fiind inserată declaraţia primului-ministru Gheorghe Tătărescu: „Pentru a putea parcurge ultima etapă a guvernării noastre am socotit necesară o largă remaniere a cabinetului şi în acest scop am înaintat Majestăţii Sale Regelui demisia mea. Demisia a fost primită de Majestatea Sa Regele, care a binevoit a-mi reînnoi încrederea, însărcinându-mă cu formarea noului cabinet. Noul guvern va fi constituit în maximum 24 de ore.” Remanierea s-a făcut ceva mai repede, în locul lui Nicolae Titulescu fiind instalat ministru de externe Victor Antonescu; singura modificare care a mai fost făcută a fost numirea lui Ion Inculeţ ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri - ministru fără portofoliu. „Vestul” comenta: „Trăim în plin Caragiale: Sau se remaniază totul şi nu se schimbă nimic, sau îl amputăm pe d. Titulescu şi atunci s-a schimbat totul, pe ici, pe acolo, prin părţile… externe”. De asemenea, era redată şi declaraţia fostului ministru de externe, făcută în capitala Franţei agenţiei Havas: „N-am aflat alcătuirea noului cabinet care dealtfel e compus din toţi foştii miniştri afară de mine, decât după ce a fost constituit. Noul guvern nu mai are nevoie de serviciile mele. Aş fi preferat totuşi să fiu pus la curent mai din vreme de intenţiunile sale pentrucă niciodată n-aş fi încurcat pe cineva cu persoana mea. Îmi rezerv întreaga judecată şi întreaga mea acţiune politică viitoare”.
A fost o grea şi neaşteptată lovitură pentru cel care avea în spate o carieră politică prestigioasă: ministru de finanţe în două rânduri (prima oară în vara lui 1917, în guvernul Ion I.C. Brătianu, la numai 35 de ani); trimis al României la Conferinţa de pace de la Paris, semnatar al Tratatului de la Trianon (1920); trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (din 1921) şi, concomitent, reprezentantul permanent al României la Societatea Naţiunilor, preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor, doi ani consecutiv (1930, 1931), fapt unic în acea perioadă; ministru de externe (1927-1928, 1932-1936) etc. Avea să se stingă departe de ţară la 17 martie 1941, la Cannes. Problemele de sănătate au început după demitere: „Criza de o excepţională gravitate, prin care a trecut d. N. Titulescu, a luat o turnură satisfăcătoare, astfel că boala dsale se află în stadiu de ameliorare. Întreaga opinie publică mondială a primit cu deosebită bucurie această ştire, întrucât personalitatea proeminentă a reputatului diplomat român - pe cari multe ţări ar vrea să-l aibă în serviciul lor - este considerat şi azi, deşi plecat dela ministerul afacerilor străine, ca un factor de cea mai mare importanţă pentru garantarea păcii şi apărarea intactă a prestigiului Societăţii Naţiunilor.” („Înfrăţirea” din 28 septembrie 1936). Acelaşi ziar revenea în numărul său din 4 octombrie: „Starea sănătăţii dlui N. Titulescu este satisfăcătoare. Orice posibilităţi de noui complicaţiuni sunt excluse.” Subiectul este consemnat şi de viitorul premier Armand Călinescu, în „Însemnări politice” (Ed. Humanitas, 1990): „15-20 septembrie. Titulescu la St. Moritz. Grav bolnav. Cauza: depresiunea nervoasă în urma debarcării din guvern”.
Vali Corduneanu
Agenda nr. 37/10 septembrie 2005
Versiune pentru tipărire
