Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Oskar Szuhanek

Szuhanek, Oskar -
artist plastic (29 octombrie 1887-5 mai 1972)

Breasla creatorilor de
frumos se pregăteşte de aniversarea  unui „monument” al Timişoarei
de altădată 


Luni se împlinesc 120 de
ani de la naşterea artistului plastic Oskar Szuhanek 

Piaţa Losonczy, fără terasele
şi cafenelele Pieţei Unirii de azi, dar plină de căruţele din care ţăranii
îşi vindeau câte o gâscă sau un cocoş pântecos, Piaţa Prinţul Eugen, sau,
dacă preferaţi, a Libertăţii, pe vremea când şinele „electricului” încă
nu existau, curţile caselor de pe Haupt Gasse (strada Dacilor, pentru cei
născuţi după război) şi, mai ales, Bega, necanalizată încă, Bega cu barcagii,
sălcii şi picnicuri pe mal. Peisaje, dar şi portrete - senatorul Constantin
Lahovary, poetul Endre Karoly, avocatul Kaspar Muth, anticarul Eugen Keppich
- o incursiune prin Timişoara de altădată, cu oameni şi locuri, o călătorie
plină de culoare şi optimism, după chipul şi asemănarea autorului pânzelor
din care instantaneele trecutului răsfrâng, ca apele unei oglinzi, câte
ceva din Timişoara de astăzi. Şi, mai mult, canalele Veneţiei, parcurile
Parisului şi podurile de peste Sena, acoperişurile de pământ ale caselor
nord-africane sau, mai aproape, clădiri transilvănene. Într-un cuvânt,
zeci de tablouri şi o singură semnătură: Oskar Szuhanek. 

O iniţiativă salutară 

La mijlocul lunii ianuarie,
Filiala din Timişoara a Uniunii Artiştilor Plastici din România înainta
Consiliului Local Timişoara o solicitare prin care adresa rugămintea ca
„apreciatului şi renumitului” pictor Oskar Szuhanek să-i fie acordat -
post-mortem - titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara”.
Iniţiativa îi aparţinea chiar preşedintelui filialei locale U.A.P., dl
Ioan Szekernyes, care îl cunoscuse personal pe artist şi, ca mulţi alţii
înaintea sa, apreciindu-i creaţia, fusese cucerit de personalitatea cu
totul aparte a acestui veritabil „pictor al Timişoarei”. Propunerea, sau
mai bine zis, momentul adresării acesteia avea şi un alt fundament. În
acest an, pe 29 octombrie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Oskar
Szuhanek, titlul de Cetăţean de onoare urmând să vină în completarea acţiunilor
programate să marcheze evenimentul aniversar şi totodată să-l onoreze.
În mod firesc, ideea a găsit ecoul cuvenit şi, în şedinţa Consiliului Local
din 31 iulie 2007, prin adoptarea Hotărârii nr. 236, Oskar Szuhanek era
inclus pe lista cetăţenilor de onoare ai unui oraş cu o viaţă artistică
pentru care devenise deja o legendă.  

Începuturile unui artist 

La sfârşitul secolului al
XIX-lea, Timişoara era cu adevărat un oraş cosmopolit. Fără a avea o populaţie
comparabil numericeşte cu cea de astăzi, urbea prezenta aproape acelaşi
mozaic etnic şi, prin urmare, cultural cu cel al imperiului dual, la marginea
căruia era situat. Nu se putea, aşadar, un loc mai bun pentru familia de
sticlari Szuhanek, originari din spaţiul ceholosvac de mai târziu, în care
să se stabilească şi unde să-şi deschidă o prăvălie cu dever. Magazinul
de sticlărie Szuhanek de pe strada Fröbel (denumită mai târziu Reşiţei
şi apoi Iuliu Maniu) ajunge în scurt timp cea mai mare prăvălie de profil
din Banatul „istoric”. Ce-i drept, un aport important la acest lucru l-a
avut şi asocierea bătrânului Szuhanek la nou înfiinţata fabrică de sticlă
de la Tomeşti. Aici se naşte, în toamna lui 1887, Oskar Szuhanek. Cu siguranţă
că arta maeştrilor sticlari a avut un rol în dezvoltarea pictorului de
mai târziu. Decisivă a fost însă influenţa lui Ferenczi Joszef, primul
artist profesionist stabilit la Timişoara (1903) şi cel considerat promotorul
vieţii artistice permanente, organice, de pe Bega. Autor, printre altele
al frescelor de pe cupola Bisericii Piariştilor (ordin ale cărui instituţii
de învăţământ - gimnaziu şi liceu - le frecventează şi elevul Szuhanek),
Ferenczi îl canalizează pe  Oskar spre pictură. Beneficiar al unei
burse oferite de primarul Telbisz, Szuhanek se înscrie la cursurile Academiei
de Arte Frumoase din Budapesta, debutând, acum exact 100 de ani, ca artist
expozant, prin participarea cu o lucrare în Salonul Naţional organizat
şi deschis în capitala Ungariei. Anul următor pleacă la Paris unde frecventează
cursurile Academiei Julien.

Prietenul lui Modigliani 

În plină „la belle époque”,
Szuhanek se integrează în mod firesc în boema pariziană. Se împrieteneşte
cu Modigliani („Nici nu mai ştiu de câte ori i-am plătit absintul - îşi
amintea el peste decenii. Trăgea de mine să-mi aleg un tablou pictat de
el şi eu, nu şi nu, să nu-l sărăcesc. Acum aş fi fost milionar”), face
parte din cercul unor  Picasso, Leger, Arhipenko, Mestrovici şi Rodin,
servind pentru ultimii doi ca traducător (celebrul sculptor croat necunoscând,
la venirea în Paris, decât limba germană). În 1912 se stabilieşte la Roma
unde urmează cursurile serale ale Academiei Medici. Călătoreşte prin întreaga
Italie, vizitând insulele din Marea Mediterană dar şi Nordul Africii -
Libia şi Tunisia. Izbucnirea Primului Război Mondial îl sileşte, la fel
ca pe mulţi alţii, să se întoarcă în anul 1914 acasă. Revenirea la Timişoara
a generat o perioadă prodigioasă de creaţie. În 1922 organizează şi deschide
prima sa expoziţie personală, care s-a bucurat de un veritabil succes.
În perioada interbelică sunt vernisate mai multe expoziţii personale la
Timişoara şi Arad, cu tablouri semnate Szuhanek, artistul participând cu
regularitate la expoziţiile de grup şi colective, la saloanele oficiale
deschise la Timişoara, Bucureşti şi Cluj. Începând din 1951, Oskar Szuhanek
s-a numărat printre fondatorii Filialei din Timişoara a Uniunii Artiştilor
Plastici din România, desfăşurând o activitate intensă în cadrul breslei
creatorilor de frumos din sud-vestul României până la stingerea din viaţă,
în 5 mai 1972. 

Retrospectiva Szuhanek 

În 1987, centenarul naşterii
lui Oskar Szuhanek era aniversat printr-o expoziţie vernisată la Muzeul
Banatului. Timp de patru luni, începând din decembrie şi până în martie
următor, 80 de lucrări au putut fi admirate de concitadinii artistului.
Erau tablouri din colecţii publice şi particulare, aflate în proprietatea
copiilor (Gheorghe Szuhanek şi Yvonne Stoian), a rudelor sale, precum şi
a altor colecţionari din ţară sau străinătate. După două decenii, o manifestare
asemănătoare va avea loc la Muzeul de Artă din Timişoara. Trebuie spus
că organizarea expoziţiei nu s-a făcut fără unele probleme. În primul rând,
data programată iniţial - chiar data de naştere a artistului - nu a putut
fi respectată, suprapunân-  du-se cu o altă expoziţie, cu toate că
solicitarea organizării retrospectivei Szuhanek fusese făcută încă din
15 ianuarie 2007 şi aprobată în cursul lunii martie. O altă chestiune spinoasă
a reprezentat-o starea celor 14 lucrări semnate Szuhanek şi deţinute de
Muzeul de Artă. O parte din lucrări ar fi trebuit restaurate (o solicitare
oficială fiind făcută - zadarnic - încă din 6 mai), alte picturi ar fi
necesitat obişnuita „toaletare”, necesară înainte unei expuneri pentru
public. În cele din urmă, expoziţia va fi vernisată în data de 6 noiembrie,
la ora 18, în sălile Palatului Baroc. Vizitatorii vor putea admira circa
50 de lucrări create de Oskar Szuhanek, atât uleiuri, cât şi schiţe în
cărbune sau în creion realizate între anii 1905-1912, adevărate instantanee
din viaţa Timişoarei de altă dată, surprinse cu ochiul artistului şi redate
pe pânză cu minuţiozitatea şi grija pentru autentic a unui istoric. Nu
va fi, de altfel, singura manifestare aniversară dedicată lui Oskar Szuhanek,
deoarece cu acelaşi prilej va fi lansat şi un album, o adevărată monografie
ilustrată a vieţii şi creaţiei pictorului. „Albumul va fi editat în circa
800 de exemplare, format A4 - face precizarea dna Yvonne Stoian, fiica
artistului. Va cuprinde 100 de pagini, din care 10 de text - în limba română,
dar şi în engleză - semnate de criticul de artă Ileana Pintilie. În rest,
prin intermediul celor 100 de fotografii, 40 color şi 60 alb-negru, privitorul
va putea urmări parcursul artistic al pictorului, de la debut şi perioada
sa cea mai fecundă (deceniile 2 şi 3 ale secolului trecut), trecând prin
anii de după război, timp în care convulsiile sociale ale vremii, care
nu au ocolit deloc familia Szuhanek, şi-au lăsat amprenta pe lucrările
din care bucuria şi veselia exprimată prin culoare tind să se estompeze,
până la ultimele creaţii“. 

Optimismul unei vieţi 

Fie de pe simeze, fie din
pagini de album, privitorii vor putea (re)face cunoştinţă cu un postimpresionist,
dacă vrem să fim tehnici, în orice caz cu o personalitate cu totul aparte,
un om de o cultură remarcabilă (biblioteca sa de circa 3 000 de volume
şi cele 8 limbi pe care le stăpânea fiind argumente suficiente), un cozeur
cu har, un artist care admira în cel mai înalt grad Femeia cu majusculă
şi frumuseţea ei (admiraţie care, spun gurile rele, fusese şi reciprocă),
un incurabil optimist, a cărui deviză era „tout s’arrange” - totul se rezolvă
- un artist de modă veche, care îşi instala şevaletul în pieţele timişorene
şi picta înconjurat de trecătorii care îl admirau şi îl iubeau cum iubeau
şi Bega. Pentru că Oskar Szuhenek reprezenta un adevărat „monument istoric”
al oraşului sau, mai degrabă, pentru că Oskar Szuhanek era chiar Timişoara. 

Marius Horescu

Agenda
nr. 43/27 octombrie 2007

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank