Acum 70 de ani, numele lui Petrache Lupu a fost invocat pentru înfiinţarea unei universităţi în Timişoara
„Costul autobusului care pleacă la Maglavit stând acolo două zile, dus şi întors e de 250 lei de persoană, cu o oprire la Ada-Kaleh. Plecarea are loc sâmbătă dimineaţă la orele 9 din Timişoara II str. P. Rareş 5, restaurantul Comloşan. Înscrierile se pot face imediat.“ („Unirea Română“, 31 august 1935). Aşa suna un anunţ de publicitate din presa vremii, semn că Maglavitul atrăgea ca un magnet.
Două sunt personajele - evident păstrând proporţiile - din extremităţi ale ţării, unul din nordul Moldovei, iar celălalt din sudul Olteniei, care captau acum şapte decenii interesul, după o sintagmă care a făcut istorie după 1989, unei „anumite părţi a presei“ din Timişoara. Ambii, între timp, au intrat în legendă. „Banditul Coroiu“ din Guranda Botoşaniului tocmai evadase şi se căutau vinovaţii. Şi în prezent, în mai multe judeţe, de Anul Nou, haiducul atât de greu de prins este eroul unei piese de teatru. Despre Petrache Lupu s-a scris câteva luni bune, abundând ştiri despre miracole, vindecări spectaculoase ale ologilor, orbilor sau surdo-muţilor; pedepsele pe care le primeau cei care se îndoiau de ele („Pentru că au vorbit de rău pe Petrache Lupu un tânăr a muţit iar altul a orbit la Bucureşti“, „Vestul“, 21 septembrie 1935); miile sau zecile de mii de pelerini, culminând cu Ziua Crucii (14 septembrie) - „Se anunţă cum că acum două Dumineci au fost la Maglavit peste 100 mii de oameni cari au venit să asculte pe ciobanul care a vorbit cu Dumnezeu“ („Banatul“, 29 septembrie), alte minuni care apăreau în alte zone sau în alte ţări. Sau chiar opinii ale medicilor referitoare la sănătatea ciobanului ori dileme: „Maglavitul împarte opinia publică de la noi. Misticii cred. Raţionalii nu.“ (C. Mile, în „Vestul“ din 11 august). Apăreau anunţuri pentru curse directe, cu autobuzul sau trenul („Înscrierile pentru trenul special Timişoara - Maglavit aranjat de ziarul «Vestul» costă 400 lei dus-întors se fac numai până în seara zilei de 23 Septembrie a.c.“, „Voinţa Banatului“, 22 septembrie).
Pelerini din Banat
O primă ştire era inserată în „Voinţa Banatului“ din 11 august: „De nouă săptămâni de zile comuna Maglavit din judeţul Dolj, unde ciobanul Petrache Lupu a văzut pe Dumnezeu, e vizitată zilnic de mii de pelerini din toate părţile ţării, care vin să se intereseze la faţa locului şi să vadă personal pe fericitul cioban.“ După alte două săptămâni, în articolul intitulat „Pelerinajul bănăţenilor la Maglavit“ se scria: „Vestea minunii de la Maglavit a străbătut şi în satele Banatului. În fiecare Sâmbătă şi Duminecă zeci de pelerini iau drumul Maglavitului pentru a vedea pe omul care a vorbit cu Dumnezeu. Sătenii seara la sfat, discută cu mult interes despre convorbirea ciobanului Petrache Lupu avută cu Dumnezeu. Lumea aşteaptă reducerea sau gratuitatea pe C.F.R. pentru a se putea transporta pe pământul călcat de Dumnezeu. Până în prezent au fost la Maglavit pelerini din comunele Jebel, Mehala, Ronaţ, Pesac, Moşniţa, Orşova etc. Pentru Sâmbătă se proiectează o mare excursie la care vor participa şi preoţi. În comuna Maglavit vin pelerini din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Din străinătate au venit vizitatori din Olanda, Elveţia şi Germania. Zilnic se vând mii de vederi cu chipul ciobanului Petrache Lupu, bani cari se adună pentru zidirea bisericii din Maglavit. Ciobanul nu vrea să primească nici un fel de pomană, şi predică la toată lumea să se cuminţească.“ Peste câteva zile, în „Unirea Română“ se consemna: „Câte suflete bolnave şi trupuri schiloade nu aleargă spre locul unde s’a arătat Dumnezeu, cu ferma convingere că vor găsi alinare şi vindecare. Trenuri tixite varsă spre Maglavit puhoaie de lume. În Banat pelerinajele se ţin lanţ. Acum şi din Crişana au luat traista în spate şi la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfriguraţi aşteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» şi acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovădueşte: «oameni buni îndreptaţi-vă, că prea v’aţi înrăit» [...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timişoara a avut câteva vagoane tixite: ţărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi şi bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crişanei, din jurul Aradului, din părţile Hălmagiului, atraşi de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei şi doi cetăţeni străini, cetăţeni unguri, cari găsindu-se la nişte rudenii din Arad, au plecat şi ei spre Maglavit. [...] Cineva în mulţime povesteşte un caz interesant. În comuna Murani din judeţul Timiş, fata locuitorului Constantin Miuţăl era oarbă de multă vreme. Tatăl ei o dusese la Maglavit, o udase cu apă sfântă şi fata şi-a căpătat vederile. Ia mai rămas pe ochi, parcă o sită, că la distanţe mari nu vede încă. Nenorocitul părinte pleacă zilele acestea din nou la Maglavit, cu riscul de a-şi cheltui toată averea, dar nu se va întoarce înapoi până ce fata nu va avea vederea normală [...] Din mulţime se aud glasuri: Care-i trenul de la Maglavit? Au schimbat Capitala cu locul Sfânt, unde s’a arătat Dumnezeu. Şi «trenul de la Maglavit» porneşte în noapte, plin ca un stup.“
O primă ştire era inserată în „Voinţa Banatului“ din 11 august: „De nouă săptămâni de zile comuna Maglavit din judeţul Dolj, unde ciobanul Petrache Lupu a văzut pe Dumnezeu, e vizitată zilnic de mii de pelerini din toate părţile ţării, care vin să se intereseze la faţa locului şi să vadă personal pe fericitul cioban.“ După alte două săptămâni, în articolul intitulat „Pelerinajul bănăţenilor la Maglavit“ se scria: „Vestea minunii de la Maglavit a străbătut şi în satele Banatului. În fiecare Sâmbătă şi Duminecă zeci de pelerini iau drumul Maglavitului pentru a vedea pe omul care a vorbit cu Dumnezeu. Sătenii seara la sfat, discută cu mult interes despre convorbirea ciobanului Petrache Lupu avută cu Dumnezeu. Lumea aşteaptă reducerea sau gratuitatea pe C.F.R. pentru a se putea transporta pe pământul călcat de Dumnezeu. Până în prezent au fost la Maglavit pelerini din comunele Jebel, Mehala, Ronaţ, Pesac, Moşniţa, Orşova etc. Pentru Sâmbătă se proiectează o mare excursie la care vor participa şi preoţi. În comuna Maglavit vin pelerini din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Din străinătate au venit vizitatori din Olanda, Elveţia şi Germania. Zilnic se vând mii de vederi cu chipul ciobanului Petrache Lupu, bani cari se adună pentru zidirea bisericii din Maglavit. Ciobanul nu vrea să primească nici un fel de pomană, şi predică la toată lumea să se cuminţească.“ Peste câteva zile, în „Unirea Română“ se consemna: „Câte suflete bolnave şi trupuri schiloade nu aleargă spre locul unde s’a arătat Dumnezeu, cu ferma convingere că vor găsi alinare şi vindecare. Trenuri tixite varsă spre Maglavit puhoaie de lume. În Banat pelerinajele se ţin lanţ. Acum şi din Crişana au luat traista în spate şi la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfriguraţi aşteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» şi acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovădueşte: «oameni buni îndreptaţi-vă, că prea v’aţi înrăit» [...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timişoara a avut câteva vagoane tixite: ţărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi şi bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crişanei, din jurul Aradului, din părţile Hălmagiului, atraşi de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei şi doi cetăţeni străini, cetăţeni unguri, cari găsindu-se la nişte rudenii din Arad, au plecat şi ei spre Maglavit. [...] Cineva în mulţime povesteşte un caz interesant. În comuna Murani din judeţul Timiş, fata locuitorului Constantin Miuţăl era oarbă de multă vreme. Tatăl ei o dusese la Maglavit, o udase cu apă sfântă şi fata şi-a căpătat vederile. Ia mai rămas pe ochi, parcă o sită, că la distanţe mari nu vede încă. Nenorocitul părinte pleacă zilele acestea din nou la Maglavit, cu riscul de a-şi cheltui toată averea, dar nu se va întoarce înapoi până ce fata nu va avea vederea normală [...] Din mulţime se aud glasuri: Care-i trenul de la Maglavit? Au schimbat Capitala cu locul Sfânt, unde s’a arătat Dumnezeu. Şi «trenul de la Maglavit» porneşte în noapte, plin ca un stup.“
Tren special
Încă din data de 10 septembrie, „Vestul“ anunţă organizarea unui tren direct: „Ziarul «Vestul» aranjează un tren special dus-întors pentru cei care doresc a merge la Maglavit spre a vedea şi auzi pe păstorul Petrache Lupu predicând. Costul călătoriei dus-întors clasa III-a este de 400. Plecare va fi Sâmbătă, 28 Septembrie iar înapoierea Luni, 30 Septembrie. Participanţii vor fi la Maglavit în ziua de Duminecă, 29 Septembrie. Cei care doresc să participe să se adreseze ziarului «Vestul» Piaţa Ţepeş Vodă No. 2, Timişoara-Cetate. Participanţii de la sate, dacă se prezintă în grupuri mai mari de 20 de persoane, redacţia ziarului le va procura însemnate reduceri de preţ şi pentru drumul de cale ferată ce-l vor face de la sat la Timişoara şi înapoi. Reducerile sunt următoarele: 1. Dacă grupul este de 20 persoane, biletul de tren colectiv până la Timişoara şi înapoi va fi redus cu 50% [...]“. Şi un titlu din zilele următoare: „Doi preoţi însoţesc trenul special Timişoara - Maglavit [...]“.
Încă din data de 10 septembrie, „Vestul“ anunţă organizarea unui tren direct: „Ziarul «Vestul» aranjează un tren special dus-întors pentru cei care doresc a merge la Maglavit spre a vedea şi auzi pe păstorul Petrache Lupu predicând. Costul călătoriei dus-întors clasa III-a este de 400. Plecare va fi Sâmbătă, 28 Septembrie iar înapoierea Luni, 30 Septembrie. Participanţii vor fi la Maglavit în ziua de Duminecă, 29 Septembrie. Cei care doresc să participe să se adreseze ziarului «Vestul» Piaţa Ţepeş Vodă No. 2, Timişoara-Cetate. Participanţii de la sate, dacă se prezintă în grupuri mai mari de 20 de persoane, redacţia ziarului le va procura însemnate reduceri de preţ şi pentru drumul de cale ferată ce-l vor face de la sat la Timişoara şi înapoi. Reducerile sunt următoarele: 1. Dacă grupul este de 20 persoane, biletul de tren colectiv până la Timişoara şi înapoi va fi redus cu 50% [...]“. Şi un titlu din zilele următoare: „Doi preoţi însoţesc trenul special Timişoara - Maglavit [...]“.
„Sfântul e un om simpatic“
Timp de câteva zile, între 17 şi 22 septembrie, prima pagină din cotidianul „Unirea Română“, uneori cu o continuare în următoarea, este ocupată de un reportaj realizat la Maglavit, cu titluri sau subtitluri precum: „Mulţimea care-l caută pe Dumnezeu“; „Troiţele din câmp“; „Mii de oameni cutreeră câmpul de la Maglavit“; „Tabăra muţilor“; „Teiul din care picură apă“ . În una din zile este redat şi autograful pentru ziar („Petre G. Lupu“). Iată şi fragmente din aceste relatări: „Pelerinajele se ţin lanţ. Căile ferate au ajuns să încaseze pentru drumurile făcute la Maglavit sume colosale: în fiecare zi la Craiova şi Calafat debarcă mii de oameni cari apucă apoi drumul fie pe jos fie cu trăsuri până acolo, pe malul Dunării, unde mulţimea aşteaptă minuni noui şi unde glasul ciobanului Petrache Lupu îndeamnă atât de blând: pocăiţi-vă!“; cu subtitlul „Sfântul e un om simpatic“ - „L-am privit pe Petrache Lupu de aproape. E încălţat în opinci, poartă o cămaşă cusută cu floricele, un brâu negru şi o pălărie neagră [...] E puţin cam «tare de urechi» şi gângăveşte. Dar avea o putere magică: e deajuns un semn cu mâna de acolo de sus şi toată lumea îngenunche.“; „Am fost la Maglavit. Ne-am convins de cele ce am auzit, am stat de vorbă cu ciobanul Petrache Lupu [...] Am fost martori oculari la câteva minuni şi nu ne-am putut îndoi de puterea dumnezeiască care face minuni oriunde şi oricând.“; „M.S. Regele Carol va vizita locul sfânt şi va asculta personal graiul ciobanului Petrache Lupu, cercetând minunile de acolo. Iată un rege ale cărui fapte vor rămâne înscrise cu litere de aur în istoria neamului românesc...“ Apropo de cercurile înalte, în ultima zi a lui 1935 apărea următoarea ştire: „Petrache Lupu vine la Bucureşti după Anul Nou în fruntea unei delegaţii din Maglavit, spre a se prezenta în audienţă Patriarhului.“
Timp de câteva zile, între 17 şi 22 septembrie, prima pagină din cotidianul „Unirea Română“, uneori cu o continuare în următoarea, este ocupată de un reportaj realizat la Maglavit, cu titluri sau subtitluri precum: „Mulţimea care-l caută pe Dumnezeu“; „Troiţele din câmp“; „Mii de oameni cutreeră câmpul de la Maglavit“; „Tabăra muţilor“; „Teiul din care picură apă“ . În una din zile este redat şi autograful pentru ziar („Petre G. Lupu“). Iată şi fragmente din aceste relatări: „Pelerinajele se ţin lanţ. Căile ferate au ajuns să încaseze pentru drumurile făcute la Maglavit sume colosale: în fiecare zi la Craiova şi Calafat debarcă mii de oameni cari apucă apoi drumul fie pe jos fie cu trăsuri până acolo, pe malul Dunării, unde mulţimea aşteaptă minuni noui şi unde glasul ciobanului Petrache Lupu îndeamnă atât de blând: pocăiţi-vă!“; cu subtitlul „Sfântul e un om simpatic“ - „L-am privit pe Petrache Lupu de aproape. E încălţat în opinci, poartă o cămaşă cusută cu floricele, un brâu negru şi o pălărie neagră [...] E puţin cam «tare de urechi» şi gângăveşte. Dar avea o putere magică: e deajuns un semn cu mâna de acolo de sus şi toată lumea îngenunche.“; „Am fost la Maglavit. Ne-am convins de cele ce am auzit, am stat de vorbă cu ciobanul Petrache Lupu [...] Am fost martori oculari la câteva minuni şi nu ne-am putut îndoi de puterea dumnezeiască care face minuni oriunde şi oricând.“; „M.S. Regele Carol va vizita locul sfânt şi va asculta personal graiul ciobanului Petrache Lupu, cercetând minunile de acolo. Iată un rege ale cărui fapte vor rămâne înscrise cu litere de aur în istoria neamului românesc...“ Apropo de cercurile înalte, în ultima zi a lui 1935 apărea următoarea ştire: „Petrache Lupu vine la Bucureşti după Anul Nou în fruntea unei delegaţii din Maglavit, spre a se prezenta în audienţă Patriarhului.“
Invocare
Un articol apărut în „Banatul” din 13 octombrie, semnat „Un valah“, milita pentru înfiinţarea unei universităţi în Timişoara, abordând subiectul mai de departe: „Petrache Lupu deşi este un cioban şi nu un istoric, prin influenţa mare a Bănăţenilor la Maglavit ne întăreşte în credinţa că nu am fost niciodată un popor sec sub raport religios... Să dea Dzeu ca Petrache Lupu să facă cea mai mare minune din Banat, deschizând ochii atât conducătorilor bisericeşti cât şi a acelor administrativi“.
Un articol apărut în „Banatul” din 13 octombrie, semnat „Un valah“, milita pentru înfiinţarea unei universităţi în Timişoara, abordând subiectul mai de departe: „Petrache Lupu deşi este un cioban şi nu un istoric, prin influenţa mare a Bănăţenilor la Maglavit ne întăreşte în credinţa că nu am fost niciodată un popor sec sub raport religios... Să dea Dzeu ca Petrache Lupu să facă cea mai mare minune din Banat, deschizând ochii atât conducătorilor bisericeşti cât şi a acelor administrativi“.
La Radio
Nici Radio-ul n-a ignorat evenimentul: „În urma cererii generale a auditorilor noştri, postul nostru de Radio va transmite din nou Duminecă 29 Septembrie la ora 20, reportajul sonor asupra «Minunii de la Maglavit». Ascultătorii vor avea prilejul să audă pe ciobanul Petrache Lupu, vorbind mulţimii la Maglavit, şi povestind întâlnirea minunată cu Dumnezeu.“ („Voinţa Banatului“).
Nici Radio-ul n-a ignorat evenimentul: „În urma cererii generale a auditorilor noştri, postul nostru de Radio va transmite din nou Duminecă 29 Septembrie la ora 20, reportajul sonor asupra «Minunii de la Maglavit». Ascultătorii vor avea prilejul să audă pe ciobanul Petrache Lupu, vorbind mulţimii la Maglavit, şi povestind întâlnirea minunată cu Dumnezeu.“ („Voinţa Banatului“).
Pe alte meridiane
„Maglavitul nu este singura minune din ultimul timp şi nici ţara noastră singura ţară unde s’ar fi coborât Dumnezeu. În Spania, la Santa Madona, un mic sat din Pirinei, o fetiţă pretinde că i s’ar fi prezentat Duhul Sfânt, sub forma unui nour argintiu, care i-ar fi spus că sfârşitul lumii este aproape dacă lumea nu se va reîntoarce la credinţă. La Santa Madona se adună zilnic mii de oameni, care vin să se pocăiască. În Alger, un arab creştin, pretinde deasemenea că l-ar fi văzut pe Dumnezeu, care i-ar fi spus să ceară consângenilor să se creştineze. Mulţi arabi din Alger au urmat îndemnul şi s’au creştinat.“ - informa „Înfrăţirea“ din 6 octombrie.
„Maglavitul nu este singura minune din ultimul timp şi nici ţara noastră singura ţară unde s’ar fi coborât Dumnezeu. În Spania, la Santa Madona, un mic sat din Pirinei, o fetiţă pretinde că i s’ar fi prezentat Duhul Sfânt, sub forma unui nour argintiu, care i-ar fi spus că sfârşitul lumii este aproape dacă lumea nu se va reîntoarce la credinţă. La Santa Madona se adună zilnic mii de oameni, care vin să se pocăiască. În Alger, un arab creştin, pretinde deasemenea că l-ar fi văzut pe Dumnezeu, care i-ar fi spus să ceară consângenilor să se creştineze. Mulţi arabi din Alger au urmat îndemnul şi s’au creştinat.“ - informa „Înfrăţirea“ din 6 octombrie.
Milionarii americani
Pe coloane alăturate, „Banatul“ din 4 august insera ştiri la fel de „credibile: „O profesoară din Timişoara descendenta unui maharadjah moşteneşte 22 milioane lire sterline“ - suma reprezentând 15 miliarde de lei, adică bugetul României pe un an; o alta sub titlul „La 1 Mai 1936 va pleca prima rachetă spre lună“ - „Prima rachetă care va efectua un sbor de încercare între pământ, lună şi înapoi, va face 8 kilometri pe secundă. Ea are 15 metri lungime şi forma unei ţigări de foi. Racheta este terminată şi ţinută în laborator până în ziua când va lua startul. În afară de doi piloţi racheta va mai putea duce un pasager. Pentru locul acestuia s’a primit până acum peste 100 de oferte din partea milionarilor americani care se arată gata să susţină şi toate cheltuielile voiajului spre lună. Dacă această călătorie-experienţă va reuşi, se va elabora proectul unei rachete gigantice cu care se va întreprinde mult visata călătorie Pământ - Marte.“ Acelaşi ziar informa pe 27 octombrie că „Un român a fost împărat al Abisiniei“.
Pe coloane alăturate, „Banatul“ din 4 august insera ştiri la fel de „credibile: „O profesoară din Timişoara descendenta unui maharadjah moşteneşte 22 milioane lire sterline“ - suma reprezentând 15 miliarde de lei, adică bugetul României pe un an; o alta sub titlul „La 1 Mai 1936 va pleca prima rachetă spre lună“ - „Prima rachetă care va efectua un sbor de încercare între pământ, lună şi înapoi, va face 8 kilometri pe secundă. Ea are 15 metri lungime şi forma unei ţigări de foi. Racheta este terminată şi ţinută în laborator până în ziua când va lua startul. În afară de doi piloţi racheta va mai putea duce un pasager. Pentru locul acestuia s’a primit până acum peste 100 de oferte din partea milionarilor americani care se arată gata să susţină şi toate cheltuielile voiajului spre lună. Dacă această călătorie-experienţă va reuşi, se va elabora proectul unei rachete gigantice cu care se va întreprinde mult visata călătorie Pământ - Marte.“ Acelaşi ziar informa pe 27 octombrie că „Un român a fost împărat al Abisiniei“.
Presa burgheză
Un articol consacrat acestui subiect, marcat de vremea în care a fost scris, a apărut în numărul din februarie 1968 al revistei „Magazin istoric“, sub semnătura dr. Gh. I. Ioniţă; el făcea o reconstituire „pe baza documentelor, a relatărilor presei şi a mărturiilor unor martori oculari“. Titlul articolului, sugestiv pentru argumentaţie - „Minunea“ de la Maglavit - era împrumutat de la o broşură editată în perioada interbelică de „Liga contra prejudecăţilor” şi scrisă de prof. dr. C.I. Parhon, dr. Dem. Paulian, dr. Şt. Irimescu şi Ilie Cristea. Iată şi descrierea făcută protagonistului acestor rânduri: „Ciobanul Petrache Lupu, gîngav, peltic şi surd, încovoiat de nevoi, maglavitean ce se strecura stingher prin viaţă printre cei din urmă ai satului. Avea atunci 29 de ani. Fişele sale medicale atestau o anumită incapacitate mintală, fapt pentru care, la timpul său, fusese considerat inapt pentru serviciul militar şi lăsat la vatră“. La baza creării evenimentului, cu origine în viziunea din 31 mai 1935, s-ar afla preotul din Maglavit, Bobin, care a publicat o broşură (cu fotografia autorului), el fiind apoi amplificat de „goana unei părţi a presei burgheze după senzaţional“.
Unele ziare timişorene preiau opiniile a doi medici care l-au examinat pe cioban: profesorul Gheorghe Marinescu - „Am făcut un drum foarte obositor ca să fac o cercetare serioasă. Cele ce am constatat vor face obiectul unei comunicări către o societate ştiinţifică şi voiu scrie un articol. L-am găsit pe Petre Lupu cu mintea limpede şi cred că are mai mult bun simţ decât mulţi alţii. În orice caz nu este un debil mintal.“ („Voinţa Banatului“, 6 octombrie 1935); dr. Mihail Albu, medic primar, directorul sanatoriului „Mihail Bravu” din Craiova: „Am plecat la Maglavit cu o idee preconcepută. Credeam că voi găsi un cretin ereditar sau unealta unei asociaţii de excrocherie religioasă [...] Nu mică mi-a fost surpriza să constat că el este foarte normal în afară de mica dificultate de vorbire. Aude, vede bine, judecă clar, n’are niciunul din simptomele nevropaţilor. Nu este impulsiv.“ („Unirea Română“).
Conform articolului din „Magazin istoric“, în timpul războiului, Petrache Lupu a fost dus de Ion Antonescu cu avionul pe linia frontului, „unde i s-a cerut să debiteze în faţa soldaţilor frazele gîngăvite pe vremuri despre «Moş» şi «supunere», ca preţ al iertării păcatelor.“
Un articol consacrat acestui subiect, marcat de vremea în care a fost scris, a apărut în numărul din februarie 1968 al revistei „Magazin istoric“, sub semnătura dr. Gh. I. Ioniţă; el făcea o reconstituire „pe baza documentelor, a relatărilor presei şi a mărturiilor unor martori oculari“. Titlul articolului, sugestiv pentru argumentaţie - „Minunea“ de la Maglavit - era împrumutat de la o broşură editată în perioada interbelică de „Liga contra prejudecăţilor” şi scrisă de prof. dr. C.I. Parhon, dr. Dem. Paulian, dr. Şt. Irimescu şi Ilie Cristea. Iată şi descrierea făcută protagonistului acestor rânduri: „Ciobanul Petrache Lupu, gîngav, peltic şi surd, încovoiat de nevoi, maglavitean ce se strecura stingher prin viaţă printre cei din urmă ai satului. Avea atunci 29 de ani. Fişele sale medicale atestau o anumită incapacitate mintală, fapt pentru care, la timpul său, fusese considerat inapt pentru serviciul militar şi lăsat la vatră“. La baza creării evenimentului, cu origine în viziunea din 31 mai 1935, s-ar afla preotul din Maglavit, Bobin, care a publicat o broşură (cu fotografia autorului), el fiind apoi amplificat de „goana unei părţi a presei burgheze după senzaţional“.
Unele ziare timişorene preiau opiniile a doi medici care l-au examinat pe cioban: profesorul Gheorghe Marinescu - „Am făcut un drum foarte obositor ca să fac o cercetare serioasă. Cele ce am constatat vor face obiectul unei comunicări către o societate ştiinţifică şi voiu scrie un articol. L-am găsit pe Petre Lupu cu mintea limpede şi cred că are mai mult bun simţ decât mulţi alţii. În orice caz nu este un debil mintal.“ („Voinţa Banatului“, 6 octombrie 1935); dr. Mihail Albu, medic primar, directorul sanatoriului „Mihail Bravu” din Craiova: „Am plecat la Maglavit cu o idee preconcepută. Credeam că voi găsi un cretin ereditar sau unealta unei asociaţii de excrocherie religioasă [...] Nu mică mi-a fost surpriza să constat că el este foarte normal în afară de mica dificultate de vorbire. Aude, vede bine, judecă clar, n’are niciunul din simptomele nevropaţilor. Nu este impulsiv.“ („Unirea Română“).
Conform articolului din „Magazin istoric“, în timpul războiului, Petrache Lupu a fost dus de Ion Antonescu cu avionul pe linia frontului, „unde i s-a cerut să debiteze în faţa soldaţilor frazele gîngăvite pe vremuri despre «Moş» şi «supunere», ca preţ al iertării păcatelor.“
Comparaţii
Nu puţine sunt trimiterile din presa actuală la fenomenul din sudul Olteniei: „de vorba asta îmi aduc aminte de pe când eram copil: «Lume ca la Maglavit»“; „o instituţie pe cale să devină ca «profetul» Petrache Lupu“; „Când sosea la Râmnic trupa lui Tănase, venea lumea de la ţară cu căruţele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu“; „noul director nu este Petrache Lupu de la Maglavit“; „acest Petrache Lupu al mai tuturor maglaviturilor guvernamentale postdecembriste“; „Lume ca la Maglavit, la un magazin din Brăila“; „dicta versurile sale de sorcovă unei secretare ce se uita la el ca la Petrache Lupu“; „La un moment dat, redacţia ziarului era aproape zilnic vizitată de televiziuni centrale şi de ziarişti de la marile cotidiene, ca la Maglavit“; „spera Dinel că va atrage mulţimea precum o făcea odinioară Petrache Lupu la Maglavit“; „acest ţăran era un fel de Petrache Lupu de la Maglavit“; „Minunea de la Maglavit s-a repetat în varianta modernă“; „Băsescu nu este «ciobanul de la Maglavit ca să facă minuni»“. Un capitol din volumul „Guénon în România“ (Ed. Vremea, 2003) de Claudio Mutti se intitulează „Mihai Vâlsan, de la Maglavit la Mecca“.
Nu puţine sunt trimiterile din presa actuală la fenomenul din sudul Olteniei: „de vorba asta îmi aduc aminte de pe când eram copil: «Lume ca la Maglavit»“; „o instituţie pe cale să devină ca «profetul» Petrache Lupu“; „Când sosea la Râmnic trupa lui Tănase, venea lumea de la ţară cu căruţele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu“; „noul director nu este Petrache Lupu de la Maglavit“; „acest Petrache Lupu al mai tuturor maglaviturilor guvernamentale postdecembriste“; „Lume ca la Maglavit, la un magazin din Brăila“; „dicta versurile sale de sorcovă unei secretare ce se uita la el ca la Petrache Lupu“; „La un moment dat, redacţia ziarului era aproape zilnic vizitată de televiziuni centrale şi de ziarişti de la marile cotidiene, ca la Maglavit“; „spera Dinel că va atrage mulţimea precum o făcea odinioară Petrache Lupu la Maglavit“; „acest ţăran era un fel de Petrache Lupu de la Maglavit“; „Minunea de la Maglavit s-a repetat în varianta modernă“; „Băsescu nu este «ciobanul de la Maglavit ca să facă minuni»“. Un capitol din volumul „Guénon în România“ (Ed. Vremea, 2003) de Claudio Mutti se intitulează „Mihai Vâlsan, de la Maglavit la Mecca“.
Vali Corduneanu
Agenda nr. 25/18 iunie 2005
Versiune pentru tipărire
