Se curăţă crumpii, cît să acopere fundul tăvii în care se va prepara păturata. Se spală, se taie rondele.
Se topesc cîrnaţi din untură şi carne (peşină) din untură. Se lasă de-o parte.
Se curăţă o ceapă de mărime mijlocie. Se toacă, se căleşte cu o parte din untura rămasă de la cîrnaţi. După ce a devenit sticloasă se aducă nişte piparcă (boia de ardei) pisată dulce sau iute, după gust. Imediat se adaugă cartofii şi se călesc puţin, să-şi schimbe o idee culoarea.
Pentru păturată se frămîntă aluat din apă şi făină, cam o cană şi jumătate de apă. Făină cîtă trebuie ca să se facă un aluat de densitatea celui de pîine. Se frămîntă bine ca pasta să fie omogenă. (Este bine ca făina să fie fost înainte încercată. Unele sorturi de făină nu se potrivesc.) După ce s-a frămîntat bine, aluatul se întinde cu sucitorul cît se poate. După aceea se stropşte cu untură topită, se dau marginile către centru de mai multe ori, în aşa fel încît suprafaţa foii să fie unsă uniform. Urmează întinsul grijului cu mîna pe dedesupt pînă cînd întreaga foaie este unuiform subţiată la grosimea unei foiţe de ţigară şi prinde aer dedesupt.
Se stropeşte din nou cu untură (din cea de la cîrnaţi) se presară deasupra brînză sărată zdrobită şi se rulează cu ajutorul măsaiului. Se taie bucăţi cam de o palmă lungime.
În tava de ţest se pune un strat din cartofii pregătiţi anterior, peste ei se aşează în ordine bucăţile de păturtă, printre ele se aşează bucăţile de cîrnaţi şi carne, deasupra se aşează restul de cartofi în aşa fel încît cam jumătate din bucăţile de păturată să fie acoperite.
Arsul vetrei şi al ţestului
Între timp, cam cu o oră înainte, pe vatra luminii s-a aprins un foc din lemne groase care arde lent tot timpul. Cînd, dacă se dă jarul de-o parte şi se freacă vatra cu un băţ cu vîrful ars (luat dintre cele care ard) şi urma lăsată de el este o puzderie de scîntei, înseamnă că vatra este arsă. Se pune deasupra ţestul, agăţat potrivit, numai de o margine, cealaltă fiind sprijinită de vatră şi se face dedesupt foc iute vreo 15-20 de minute.
Se lasă focul să se stingă.
Băgatul păturatei în ţest.
Se dă jarul la o parte. Pe vatra încinsă se aşează tava. Peste tavă se potriveşte ţestul. În jurul ţestului se mai pot aduna cîţiva cărbuni aprinşi. Cu vătraiul se ia cenuşă şi se înveleşte de jur împrejur obada ţestului.
Se lasă cam trei sferturi de oră, o oră. Cînd păturata este gata, miroase deja a copt...
Reţetă: Măriuţă Zbăganu, Visag, Timiş, 1965
Trimisă de: Georgica Vâlcoreanu-Zbăganu
Versiune pentru tipărire
