Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Pătruț, Nicolae - Demnitatea unui om necăjit

Deşi o duc greu, sunt copleşiţi de lipsuri şi suferinţe, mulţi oameni necăjiţi nu vor publicitate, nu cerşesc milă şi au o demnitate pe care, de multe ori, nu o întâlneşti la bogaţi sau la persoane cu multă şcoală. Trăiesc cum pot, se mulţumesc cu puţin şi nu spun la nimeni cât de veche e pâinea pe care o mănâncă seara la cină. Un astfel de om trăieşte, sau mai bine-zis supravieţuieşte, într-un sat din judeţul Caraş-Severin. Are 57 de ani. I-a împlinit în urmă cu o săptămână şi şi-a sărbătorit ziua cum a putut. Iar din puţinul său, a dat şi altora, deşi nimeni nu i-a adus niciun cadou. În schimb, el, când merge la cineva de onomastică, nu se duce cu mâna goală. Omul, pentru că e bolnav, are o pensie de handicapat de două sute cincizeci de lei. Atât şi nimic mai mult. Din banii aceştia îşi plăteşte şi energia electrică, abonamentul la parabolică şi la ziar, şi trăiesc, el şi o nepoată pe care o poartă la o şcoală profesională din Reşiţa. Pentru mulţi pare greu de crezut că acest lucru este posibil. Şi totuşi, acesta este adevărul, un adevăr dureros, din care oricine poate învăţa o lecţie de demnitate şi supravieţuire. Dar, deşi este bolnav, bărbatul de cincizeci şi şapte de ani se străduieşte să muncească. Pe unde află, şi după puterile sale. Altoieşte un pom, taie o viţă-de-vie, curăţă o grădină, mai pune o coadă la o sapă sau la un topor, adună plante medicinale, dar pentru muncile acestea niciodată nu cere bani. Fiecare îi dă ce are şi cât vrea.

Omul ştie să se mulţumească cu puţin şi niciodată n-a cunoscut ce înseamnă lăcomia. Nici de invidie nu e loc în sufletul său. E prea generos ca să fie ros de un astfel de sentiment. Chiar şi la un câine străin care îi calcă pragul îi dă o bucată de pâine din porţia lui. E fericit în universul lui şi e convins că bogaţii, chiar dacă au tot ce le trebuie şi chiar mai mult, nu sunt mai fericiţi ca el. „Mulţumesc lui Dumnezeu, nici eu nu duc lipsă de nimic. Mă descurc cum pot, cât mai am putere muncesc să mă mai ajut. Nici bogaţii nu mănâncă cu două guri. Ei nu au linişte, se simt ameninţaţi la tot pasul, hăituiţi şi trăiesc cu frică, deoarece ar putea ajunge într-o zi când pot pierde totul. Eu nu am ce pierde, pentru că nu fac rău la nimeni.” Şi nici grija nimănui nu o poartă. Îşi caută de treburile lui, vorbeşte frumos cu toată lumea şi nu vrea să iasă în evidenţă prin nimic. Nu îi este ciudă nici măcar pe cei care primesc ajutor social şi nu vor să muncească. Merge pe drumul său, priveşte înainte şi niciodată nu spune ce îl doare şi cât de grea îi este povara din suflet.

„Ajut şi eu cum pot, că şi alţii m-au ajutat pe mine. Şi e un Dumnezeu deasupra şi ne vede pe fiecare. Binele trebuie întors, aşa am învăţat eu de la tata. Vreau ca oamenii să fie mulţumiţi”, îmi spunea de curând omul care, în urma lui, n-o să lase averi. În schimb, vor rămâne amintiri frumoase, lucruri de artizanat, confecţionate din lemn, pe care şi-a scris numele, câteva poezii şi mulţi pomi altoiţi care vor rodi în fiecare an şi din care se vor hrăni oamenii şi păsările cerului.

 (2006)

 

 

Din volumul:

Nicolae Pătruț

Dincolo și dincoace de uitare

- reportaje publicate în perioada 2006-2009 în cotidianul „24 de ore“ din Reșița -

Editura Eubeea, Timișoara, 2012

Imagine aleatoare

Banatski Karlovac - Vedere

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank