Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Pătruț, Nicolae - Bucuriile vieţii

izvor, jud. caraş-severin

 

Lumea se modernizează, tradiţiile se pierd, oamenii se schimbă şi nimic nu mai e ca altădată. Îţi trebuie puţină şansă să mai prinzi imagini care au avut puterea să călătorească prin timp şi să-ţi dăruiască parfum din alte vremi. Şi eu am avut şansa aceasta. Pentru că în satul Izvor, din comuna Cornereva, am prins câteva fragmente din bucuria vieţii. Adică nunta a doi tineri care iubesc pământul, soarele şi lumea satului.

 

Petru şi Ana

Aşa se numesc cei doi tineri care s-au căsătorit la Cornereva, chiar înainte de aşezarea caniculei din această vară. „Vreau să vedeţi cum mai sunt nunţile pe la noi”, îmi spune Alimpie Strezariu, secretarul primăriei din comună, înainte de a ajunge în casa familiei Duicu.

Intrăm într-o casă mare, plină de bărbaţi şi femei care alergau dintr-o parte în alta. Nunta s-a terminat în urmă cu o zi şi după un astfel de eveniment mai sunt multe de făcut. La capătul unei scări, văd o cameră plină cu rafturi de scândură pe care stau aşezate o sumedenie de tăvi cu prăjitură. „Astea au mai rămas”, îmi spune o femeie cu faţa obosită.

Ne aşezăm la o masă şi Gheorghe Duicu, stăpânul casei, şofer de meserie, îmi spune că l-a însurat pe Petru, fiul său, cu Ana, o fată din vecini care a împlinit 18 ani. „Acum am scăpat de o grijă, zice Gheorghe Duicu, mai am de făcut o nuntă, la copilul cel mic, şi gata!” După aceste cuvinte, gazda pleacă şi rămân cu Alimpie Măran, asistentul social al primăriei, viceprimarul Ioan Vulpeş şi secretarul Alimpe Strezariu. Aceşti oameni îmi vorbesc despre nunţile de la Cornereva...

 

Zestrea

Alimpe Măran, asistentul social, care are şi înclinaţii de bucătar şi găteşte mâncare la nunţile din comună, îmi spune: „La noi nunta începe duminică dimineaţa şi se termină marţi noaptea. Se servesc patru mese. Una duminică după-amiază, alta în noaptea de duminică spre luni, a treia masă se pune luni seara, iar a patra, acum, marţi seara, când mai vin doar cincizeci-şaizeci de persoane, care au ajutat. La asta îi zice „Găinile”. Alimpe Măran mai adaugă că la nuntă au fost în jur de cinci sute şi cincizeci de persoane, care, crede el, au fost mulţumite şi de mâncare şi de muzică. În timp ce vorbesc cu oficialităţile comunei, apare şi un bătrânel cu faţa plină de zâmbet. E bunicul mirelui, are şaptezeci şi unu de ani, dar este unul din stâlpii puternici ai familiei. Întreb şi despre obiceiul cu zestrea fetei. Cel care îmi vorbeşte este tot Alimpe Măran. „Uitaţi cum este... Părinţii fetei trebuie să cumpere costume de haine pentru mire, cuscri şi naşi. De asemenea, i-au dat fetei zece perne cu pene, procoviţi ţesute în război, cearşafuri, garnituri de pat, străiţi ţesute de pus pe umăr, tablouri, aparatură electronică şi electrocasnică, mobilă, bani, vacă şi pământ. Aşa se dă la noi la fete când se mărită.” Notez şi simt că sunt privit. Tatăl mirelui e în spatele meu, zâmbeşte şi mă întreabă: „Vreţi să vedeţi zestrea?”. Mă ridic şi mă las condus într-o cameră plină cu obiecte de care mi-a vorbit Alimpe. Socrul îşi cheamă şi copiii, iar Ana, cu faţa numai zâmbet, îmi arată bucuroasă ce a primit de la părinţii săi. Ieşim, şi Petru mă invită în grajd, să-i văd vacile. Îmi dau seama că în vinele lui curge sânge de gospodar adevărat, de om care iubeşte pământul şi animalele.

 

Epilog

Înainte de plecare, Ilie Strezariu, notarul comunei încă din vremea regimului comunist, îmi spune o întâmplare petrecută înainte de venirea pe lume a Anei, nora familiei Duicu. „Era înainte de 1989 şi ne-am dus la cules de porumb la CAP Vărădia. Mama Anei era gravidă. Am trimis-o acasă, să nu nască pe câmp. Când colo, femeia naşte două gemene. Pe Ana şi sora ei. Când a văzut, i-a spus bărbatului: «Au, Nistore! Ce sărăcie e la casa noastră!» V-am spus asta apropo de zestrea care se dă fetelor aici, la Cornereva.”

A început să se însereze. În casa familiei Duicu urma să se pună „Găinile”, cea de-a patra masă de nuntă. Urmau să vină rudele cele mai apropiate şi naşii – Nistor şi Ana Măria Belcotă. Şi naşii, cei care i-au condus pe Petru şi Ana la altar sunt căsătoriţi de curând. Nistor, fiu al satului, este profesor, iar Ana Măria, medic din Bucureşti, este fiica părintelui Lucian Idomir, care slujeşte comuna de trei decenii.

Uliţele satului sunt pustii. A început să plouă cu furie. A fost ultima ploaie dinaintea secetei...

 (2006)

 

Din volumul:

Nicolae Pătruț

Dincolo și dincoace de uitare

- reportaje publicate în perioada 2006-2009 în cotidianul „24 de ore“ din Reșița -

Editura Eubeea, Timișoara, 2012

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank