Această biserică, cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie, s-a sfinţit în anul 1896 (de către episcopul Ioan Meţianu). Este construită după proiectul ing. Paul Rozvan, din România. Are următoarele dimensiuni: lăţimea interioară 9 m; lungimea interioară 18,5; grosimea zidurilor 1 m; înălţimea interioară 7,8 m; iar înălţimea turnului 36 m. Iconostasul este confecţionat din lemn. Se află aici picturi şi de la biserica veche, dar şi picturi murale executate în urmă cu cca. 40 de ani. Dacă biserica veche avea doar un clopot, cea actuală are trei. Cel mare şi cel mijlociu au fost luate în Primul Război Mondial de autorităţile austro-ungare, dar la 1929 au fost cumpărate altele în loc. Pe clopotul mic scrie: ''Cumpărat pe spesele bisericii G.R. din Sărcia Română, în anul 1890, sub epitropia lui Eudochiu Lăpădatu, de la Turnătoria Antoniu Novotny, Timişoara N.784''. Pe cel mijlociu şi pe cel mare, care au fost cumpărate de la ''Livarna Zvona'' din Maribor, scrie: ''S-a turnat acest clopot la anul de la Hristos 1929 pentru Sf. Biserică ort.rom. din Sărcia Română, cu hramul Sf.M.M.Dimitrie, spre binele lui Dumnezeu şi drept credincioşilor creştini''. Clopotul mic are 35 kg., cel mijlociu 600, iar cel mare 1. 000 kg.  

În anul 1914 vine la Sărcia ca preot Gherasim Andru, care slujeşte această biserică până la moarte, în 1957(este înmormântat în cimitirul românesc din Sărcia). Iconom stavrofor G.Andru a fost protopop al Protopopiatului Sărcia. În timpul cât a păstorit enoriaşii sărcienţi se aminteşte despre o vizită la noi a episcopului de Arad, Grigorie Comşa. După G. Andru slujbele religioase se fac de către preoţii din înprejurime, ca apoi în anul 1962 să vină ca preot la Sărcia Bujorel Lupşici. A fost la noi până în 1965, ca apoi să vină ca preot Octavian Păuţă, până în 1967. Apoi, din nou biserica rămâne fără paroh, până în1971, când vine ca preot Romolus Ioţa. În 1977 şi dânsul părăseşte satul, iar până în 1979 vine să facă slujbe religioase preotul Ioan Sfera din Torac. În 1979 vine la noi ca preot Constatin Suru. Dânsul slujeşte biserica noastră până în 1983, iar de atunci slujbele religioase se efectuază de către preotul Petru Măran din Iancaid, Lucian Popa din Ecica, iar în momentul de faţă de către protopopul nostru Petru Drăghicescu din Torac şi preotul Gabriel Bandu din Ecica.  

În cadrul bisericii au activat un cor încă pe la sfârşitul secolului XIX (până în 2003), o bibliotecă din anul 1921(ceva mai există şi azi),există,lângă biserică, o casă parohială. La aniversarea a o sută de ani ai bisericii actuale şi a două sute de ani a bisericii vechi, în faţa bisericii a fost instalată şi sfinţită (de către vicarul Moise Ianeş) o superbă troiţă maramureşeană, donată de către societatea ''Avram Iancu'' din România. La 2001 s-au început lucrările de reparaţie a bisericii, s-a făcut izolaţia de igrasie, s-a făcut o reparaţie generală (mai puţin icoanele), în 2004 se tincuieşte biserica pe dinafară şi se vopseşte, astfel că în momentul de faţă biserica arată foarte bine. Tot în 2001 vine la Sărcia episcopul nostru Prea Sfinţitul DANIIL (după 2001 dânsul a mai fost de mai multe ori la noi).

 

 

 

Superba troiţă, sfânt simbol al ortodoxiei noastre, care în momentul de faţă se află aşezată în faţa Bisericii Ortodoxe Române din Sărcia, a ajuns la Sărcia la iniţiativa lui Iancu Pancarician. Prin intermediu lui Iancu Murărescu, preşedinte al filialei Sărcia a Comunităţii Românilor din Iugoslavia, cu consiţământul Consililui Parohial al bisericii, cu ajutorul lui Vasile Barbu (Uzdin) şi Ioan Ciama (Timişoara). A fost adusă din România (de către Iancu Murărescu) pe 1 Iulie 1996 şi a fost sfinţită, de către vicariul Moise Ianeş, pe 18 August 1996, la aniversarea a 100 de ani ai bisericii actuale şi 200 de ani ai fostei bisericii. Pe o plăcuţă, pusă pe troiţă, sărcienţii au scris: ''Această troiţă a fost donată Bisericii Ortodoxe-Române din Sărcia de către S.C.P. **Avram Iancu** din România şi s-a sfinţit la 18.08.1996.'' Această măreaţă troiţă, sculptată în lemn de stejar, de peste patru metri înălţime, este făcută de un neîntrecut meşter popular din Maramureş, care este Teodor Bârsan. Pe lângă valoarea duhovnicească este şi o operă de artă de mare frumuseţe şi este o podoabă în poarta bisericii Românilor din Sărcia.