Primul mare poet creştin pelasg (valah), Niceta Remesianu, sau (după cum îl pomenesc alte documente ale vremii, făcându-se o mai clară trimitere la strategica sa eparhie dunăreană) Niceta de Remesiana / Romoesiana, rostuind atât poezia cât şi filo-sofia creştină / patristică, în sacra limbă valahă a secolului al IV-lea, s-a născut pe la anul 340 (cf. CSb, 93 sqq.; VSP, 71), în Dacia, desigur, în înflori-toarea localitate Romoesiana (adică „Roma Moesiei“, azi, Bela Palanka), lângă Naissia / Naissus („dava industriei naiurilor“) / Nish (în antichitate, în vremea marelui rege al Daciei Mari, Burebista, importantă davă-oraş a Dacilor sud-dunăreni, apoi, după cucerirea ţinuturilor de la Dunărea de Jos de către armatele Romei, importantă bază militară din care Imperiul Roman ataca Dacia Nord-Dunăreană – a lui Decebal –, dar şi important centru comercial pe-atunci, ca Romoesiana; şi azi, un oraş încărcat de istorie antică din Serbia, Niš), mai exact spus, în provincia imperial-romanică Dacia Ripensis (ori Dacia Aureliană, numită pe alte segmente temporale şi Moesia Superior), ceea ce este confirmat şi de Paulinus Nolanus (353 − 431), în Carmen XVII, De reditu Nicetae sive Dacia (Poema a XVII-a, Despre întoar-cerea lui Niceta sau despre Dacia): «ibis et Scupos Patriae propinquos / Dardanus hospes»; «vei merge şi la Scupi, în vecinătatea Patriei tale, / oaspete Dardaniei» (PNC, 81 / Fontes, II, 176).

Studiile sale teologice, de cea mai mare strălucire în veac («atque doctissimo Nicetae» – Paulinus din Nola), şi le-a desăvârşit în Dacia Dunăreano-Pontică, poate la Tropaeum Traiani, ori la Tomis şi la Constantinusa / Constantinopol, aflându-se sub pecetea vremii de „ofensivă“ a Creştinismului şi de „defensivă“ a Zalmoxianismului.

Tânărul Niceta Remesianu, chiar dacă fu cres-cut de părinţii săi în spiritul Zalmoxianismului, nu putea rămâne neînrâurit de faptul că, în oraşul vecin, Naissus, văzuse lumina zilei împăratul Constantin cel Mare (la 27 februarie 272) ce, în anul 313, cu două decenii şi ceva înaintea naşterii poetului-episcop la Romoesiana / Remesiana, prin Edictul de la Mediolanum (> Milano), legiferase Creştinismul în întregul Imperiu Roman. În contextul religios-politic imperial-romanic din orizontul anului 355 d. H. şi al „avantajelor de clasă clericală“, firesc era ca tânărul Niceta Remesianu să opteze veridic pentru Creşti-nism / Ortodoxism în originalul chip al „Creştinismului Cosmic“ (ca să apelăm la o strălucită metaforă a lui Mircea Eliade, prin care desemna coordonatele originale ale aproape bimilenarului Zalmoxianism împrumutate / transferate Creştinismului Valah din Dacia), la care aderaseră mulţi conaţionali romoesieni, naissieni ş. a.

Textul integral al cărții se află în atașament: