Extrasul cuprinde fotocopiile foii de titlu şi ale paginilor 73 - 80 din ediţia tipărită la Viena în anul 1763 de către Ioannis Thomae Trattner a cărţii Hvngaria et Atila sive de originibus gentis, regni Hvngariae sitv, habitv, opportvnitatibvs et rebvs bello paceqve ab Atila gestis.

 

  Lucrarea, a cărei scriere a fost încheiată în anul 1536, este deosebit de importantă pentru istoria medievală nu numai a Ungariei, ci şi a românilor. Capitole întregi din carte sunt dedicate fiecăruia dintre cele trei voievodate: Transilvania, Valahia şi Moldova, dar şi unor ţinuturi din afara acestora, precum Banatul, numit de autor Prouincia Themesiensi.     Avem la dispoziţie o descriere succintă a ţinutului, a reliefului şi a apelor, scrisă cu puţin timp înainte de cucerirea otomană. Dar cea mai mare importanţă o reprezintă enumerarea principalelor aşezări omeneşti, regăsite, de altfel, în bună măsură, şi pe hărţile vremii. Cele peste 40 de localităţi au fost prezentate pe grupe, după poziţia faţă de cele mai mari ape curgătoare: Dunărea, Mureşul şi Timişul.

  Autorul şi-a început prezentarea cu principalele aşezări şi fortificaţii de pe cursul superior al Timişului: oppido Karansebes, castellum & oppidum Lugas şi Possa, continuând cu cetatea (arx) Themeswár (Themesvár).

  Urmează aşezările înşirate în dreapta Timişului (in ripa occidentali Themesy): Sarad (în apropierea acesteia, dar de cealaltă parte a râului, găsindu-se Ictar şi Rekas), Tzona, Beregza, Czokoan, Aracha, Beche, Bechkereke şi multe alte sate (& multa alia oppida).

  La sud de Mureş, de-a lungul râului, de la est spre vest, sunt menţionate: Bizere, Zeüdy, Zevoldin, Egres, Sanctus Michaël, Csanad (reşedinţă episcopală), Zombár, Deesk, Zeüurek.

  Şi mai spre sud sunt situate: Zetzen, Zakan, Kenetz, Horogsezek, Zenthel, Drozlan, Galad, Monostor, Czoka.

  Despre teritoriul cuprins între râul Timiş şi Dunăre, umanistul scrie că este o câmpie, numită Maxons. În mijlocul acesteia se află o fortificaţie, Ersomlyo, o alta găsindu-se către Temesvár, numită Somló.

  De-a lungul Dunării, în partea nordică a fluviului, pornind de la est, sunt menţionate: Kewy, Dombó, Haram, Buthotzin, Sanctus Ladislaus, Peth, ocupate de către otomani.

  Spre cetatea Seuerino, sunt menţionate localităţile Orsoua, din nou Peth şi Miháld. 

  Către finalul capitolului dedicat Provinciei Timişene, autorul menţionează entitatea administrativă Banatul de Severin, demnitatea de ban şi încheie cu o incursiune în istoria antică a locului, pornind de la pretextul oferit de ruinele podului lui Traian. (prezentare: Ionel Crăciun)

 

1. OLAHUS, Nicolaus  -  Ungaria. Atila, editie bilingvă, traducere, cuvânt înainte şi note: Antal Gyöngyvér, Institutul European, colecţia Romania Orientalis 3, Iaşi, 284 pagini, ISBN 973-611-002-8; p. 109-115

 

2. Călători străini despre ţările române, vol. I, (îngrijit de) Maria HOLBAN, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968; p. 497.