„Pe lângă filmele normale la 16, 17 şi 18 l.c., în toate trei cinematografele şi la toate reprezentaţiunile se va rula în Timişoara mai întâi filmul: Căsătoria Regelui din Jugoslavia, Alexandru cu Principesa României, Mărioara, în Belgrad. Preţuri normale.” Acesta este anunţul apărut la rubrica „Senzaţiile cinematografelor” din gazeta „Voinţa Banatului” din iunie 1922, la doar o săptămână de la nunta din 9 iunie 1922. Timişorenii  care mergeau să vizioneze peliculele „În ghiara morţii” - „dramă zguduitoare de viaţă în 5 acte” (cinema din Cetate) şi „Simplicia” - „legendă de film în 8 acte” (la „Apollo” din Fabric, denumit mai târziu „Parc”), deveneau astfel părtaşi la marele eveniment monden desfăşurat în capitala Serbiei. (Şi încă o ştire din epocă ce demonstrează că noua artă intrase în viaţa locuitorilor din oraşul de pe Bega, intitulată „Luare de film la baia «Strand»”, prin care doritorii erau invitaţi să fie prezenţi pentru o filmare în 30 iunie, pe o peliculă de 1 000 metri). Este de bănuit că difuzarea filmului realizat la Belgrad avea drept scop o apropiere între români şi sârbi, în condiţiile în care, să nu uităm, doar cu 3 ani în urmă Timişoara fusese ocupată de trupele ţării vecine mai mult de o jumătate de an, iar amintirea nu era prea frumoasă pentru locuitorii oraşului. În plus, este perioada nemulţumirilor teritoriale legate de împărţirea Banatului („Voinţa Banatului”, organul Partidului Naţional Român, vorbea de 150 000 de români aflaţi în afara ţării, vinovat fiind considerat  adversarul politic Ion I.C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal). De altfel, în scurt timp, în 3 iulie, la Timişoara se întruneau membrii comisiei mixte româno-sârbe pentru a pune în aplicare linia de frontieră, iar pentru 10 iulie era prevăzută baterea primului ţăruş la Beba Veche, care intra sub stăpânirea ţării noastre; din delegaţia română făceau parte consulul general Brăileanu, lt. col. Drăgănescu, dr. O. Crâşmariu, avocat din Timişoara. Comisia mixtă hotărăşte ca, începând din 15 iulie, să se deschidă tronsoanele de cale ferată Stamora Moraviţa - Baziaş (prin Vârşeţ şi Biserica Albă) şi Cărpiniş - Jimbolia (pe distanţa Timişoara - Cărpiniş circulau zilnic două perechi de trenuri).

Întâmpinare la graniţă
Două erau veştile mai importante din Serbia de la mijlocul lui februarie 1922: viscolul care paralizase ţara vecină şi înzăpezise Simplonul, fără a se putea şti o dată când va porni spre România; începerea procesului intentat comuniştilor (33 de acuzaţi, dintre care 4 deputaţi) implicaţi în atentatul împotriva regelului Alexandru. (Până la urmă suveranul îşi va găsi sfârşitul în octombrie 1934 la Marsilia, împreună cu ministrul de externe al Franţei Louis Barthou, amândoi asasinaţi de terorişti croaţi). Probabil gerul s-a mai înmuiat, pentru că ziarul „Nădejdea” din 18 februarie publica programul oficial al logodnei suveranului sârb cu principesa Mărioara (1899-1961), cea de-a doua fiică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria, intrarea oficială a trenului regal, în drum spre Bucureşti, fiind prevăzută pentru duminică, 19 februarie, prin staţia de cale ferată Cărpiniş, localitate aflată pe atunci pe graniţă (era înainte de schimbul de teritorii din anul 1924, când Jimbolia a revenit României). Încă din 5 februarie, publicaţia informa că numele comunei Zichyfalva din Serbia va fi schimbat în Mariorana. Peste câteva zile, în 21 februarie, jurnalul publica şi o relatare detaliată a evenimentelor, în articolul intitulat „Sosirea în ţară a Regelui Alexandru al Serbiei. Primirea oficială dela punctul de frontieră Cărpiniş”: „Încă de dimineaţă se luaseră măsuri de ordine pe tot întinsul liniei ferate dela Timişoara până la Cărpiniş şi Jombolya (Jimbolia, n.n.), iar în după-amiaza zilei o baterie de onoare din Regimentul 1 Artilerie, cu drapel şi muzică, fusese trimisă la graniţă la Cărpiniş pentru pri-mirea Regelui Alexandru. La ora 5 a plecat din Timişoara un tren special în care luaseră loc generalul Lupescu, ca trimis al M.S. Regelui Ferdinand şi care este ataşat pe lângă persoana Regelui Alexandru pe tot timpul cât va sta în ţară, generalul Moşoiu ca trimis al guvernului, d. Ciomac Antici, ministrul Serbiei de la Bucureşti, d. Richard Franasovici, secretarul general al Ministerului de Interne, d. Tancred Constantinescu, directorul general al C.F.R., colonelul Ţenescu, adjunct regal, Romulus Voinescu, director general al Siguranţei Statului, Ştefan Bungeţianu, inspectorul Siguranţei, N. Ştefănescu, prefectul Poliţiei Timişoara, inginerul Vuia, director regional C.F.R., Bianu, inspector al Siguranţei, reprezentanţi ai presei din Timişoara şi Bucureşti. Trenul spe-cial a sosit în Cărpiniş la 5,30. Aci gara era frumos pavoazată în drapele româneşti şi sârbeşti, iar autorităţile locale, în frunte cu d. colonel de grăniceri Amzulescu şi şeful Vamei Lucaci, luaseră toate măsurile de rigoare. La ora 6 sosi în Cărpiniş maşina de control dela Jombolya şi anunţă că trenul regal sârbesc urmează să intre în România la ora 6,45. Până la graniţa sârbă, garda regală sârbă a însoţit în tren pe Regele Alexandru, care se spune că pe timpul călătoriei nu se desparte de garda sa. La ora 6,45 precis trenul regal sărbesc, compus în majoritate din vagoane care altădată făcuseră parte din garniturile trenului fostului împărat Carol al Ungariei, intră în gara Cărpiniş. Bateria de onoare dă onorul, în timp ce muzica militară intonează imnul regal sârb. Regele Alexandru foarte vesel coboară din tren, fiind salutat de către generalul Lupescu, generalul Moşoiu, din partea guvernului, generalul Găvănescu, comandantul Diviziei 1 Infanterie.” Urmează prezentările oficiale şi trecerea în revistă a bateriei de onoare, „în uralele nesfârşite ale soldaţilor români”. El este însoţit de primul-ministru Pasici, care, fiind obosit, n-a coborât din tren, Nincici, ministrul de externe, mareşalul Damianovici, generalul Hagici, şeful Poliţiei Serbiei, Lazarovici, câţiva ofiţeri şi ataşaţi. La ora 7,05, după ce regele invită în cupeul său pe înalţii reprezentanţi români, trenul condus de inginerul Vasiliu se pune în mişcare. La ora 7,39 trenul regal intră în Gara Domniţa Elena din Timişoara, pe peron aflându-se următoarele personalităţi ale oraşului: Iuliu Coste, prefectul judeţului Timiş-Torontal, Stan Vidrighin, primarul urbei, Romulus Miu, directorul prefecturii de poliţie, H. Popescu, şeful Siguranţei locale, precum şi un numeros public. Ora fiind înaintată, regele nu a mai coborât din tren (de altfel, în Timişoara nu era prevăzută o primire oficială). 

Logodna
La ora 8 garnitura se pune în mişcare spre Bucureşti, fiind prevăzute opriri în principalele staţii de cale ferată. Programul vizitei cuprindea primirea cu toate onorurile militare în Gara de Nord, de către familia regală română, membrii Guvernului, autorităţi; oficierea unui Te-Deum la Mitropolie şi deplasarea sub escortă militară spre Palatul Cotroceni; seara, recepţie în sala tronului; marţi - logodnicii primeau felicitările invitaţilor; miercuri - reprezentaţie de gală la Teatru; joi - plecarea spre Serbia a regelui sârb. Alexandru a fost găzduit în palatul regal, în aripa dreaptă arborându-se drapelul iugoslav; el a donat Primăriei Capitalei 60 000 de lei pentru a fi distribuiţi populaţiei sărace. Bucureştiul era pavoazat cu cele două drapele, român şi sârb. În 25 februarie, „Voinţa Banatului” anunţa că regele Alexandru era aşteptat să se întoarcă, el fiind însoţit până la frontieră de principele Carol (viitorul regele Carol II) şi Antici, ambasadorul sârb. După o săptămână, gazeta reda declaraţia ministrului de externe sârb, care se referea la noile relaţii dintre cele două state, mult mai bune, şi despre punerea bazelor „unei grupări de patru state europene centrale care reprezintă o forţă reală şi de care va trebui să se ţină seama”. Urma o întrunire a experţilor economici la Belgrad.
 

Decesul lui Take Ionescu
Tocmai în acele zile, în 21 iunie, fostul prim-ministru Take Ionescu, în-temeietorul Micii Antante, în vârstă de 64 de ani, deceda în mod neaşteptat în Italia. Ilustrul om politic fusese cel care prezidase logodna dintre principesa Mărioara şi regele Alexandru din februarie 1922. În 30 iunie, ziarul „Nădejdea” relata primirea făcută, în data de 27 iunie, la ora 6,30, în Gara Domniţa Elena din Timişoara, a trenului Simplon în care se aflau rămăşiţele pământeşti ale lui Take Ionescu. Gara era împodobită, iar garnitura a fost aşteptată de  muzica militară şi compania de onoare („făcu salutul militar şi închină steagul”). La oprirea trenului, fu deschis vagonul: „Privirile înalţilor dignitari se opriră asupra coşciugului şi a mulţimei de cununi, plecate cu coşciugul, deodată din Italia”. Din partea oficialităţilor locale erau prezenţi prefectul de Timiş-Torontal, Iuliu Costea, dr. Dimitrie Nistor, din partea Primăriei Timişoara, ei aşezând o cunună cu fundă tricoloră. P.S. Sa Ignatie, episcopul Aradului, a oficiat un Requiem, fiind asistat de doi protopopi şi 12 preoţi, iar corul din Fabric a dat răspunsurile. Au luat cuvântul secretarul de stat Căpitănescu, care a evidenţiat meritele lui Take Ionescu, şi episcopul Ignatie. Apoi vagonul este închis, iar trenul îşi continuă drumul.
 

Nuntă împărătească la Belgrad
„Acum câteva zile ne-ai părăsit Domniţă/Un Crai viteaz, dinspre Soare Apune Te-a furat şi Te-a dus cu el, căci soarta te-a hărăzit să fii regină/Te-ai dus să stăpâneşti alături de regestul Tău mire peste poporul de care ne-a înfrăţit încă o dată urgia cruntului război şi suferinţele comune (…) Azi de ziua nunţii Tale - zi de sărbătoare pentru două popoare (…)“ - sunt fragmente, din editorialul din 8 iunie 1922 al oficiosului Partidului Naţional Liberal („Nădejdea”), aflat la guvernare, sugestive pentru tonul epocii. Ziarul anunţa şi măsura amnistierii luată de regele Ferdinand cu prilejul acestei nunţi, de ea profitând Constantin Dobrogeanu-Gherea şi comunistul Gheorghe Cristescu (mai rămăseseră în arest 50 de colegi de partid). Regele mai dă o dispensă de dată şi vârstă, în intervalul 20 iunie - 31 august, ofiţerilor care doresc să se căsătorească în astfel de condiţii („Criteriul după care se va da autorisaţiunele de căsătorie va fi numai moralitatea şi educaţiunea viitoarei soţii a ofiţerului”). Principesa Mărioara dona Casei Şcoalelor din Bucureşti un milion de lei. De la Palatul Cotroceni, familia regală română a plecat spre Belgrad duminică, 4 iunie; din delegaţie făceau parte premierul Ion I.C. Brătianu, ministrul de externe, I.G. Duca şi ministrul justiţiei Ion Th. Florescu. În Gara de Nord, printre membrii Guvernului care o aşteptau se aflau şi timişoreanul Aurel Cosma, împreună cu soţia Lucia, ministrul lucrărilor publice. Trenul s-a deplasat, cu opriri fastuoase în staţiile mari, pe traseul Craiova - Drobeta Turnu Severin - Orşova (în oraş se aflau şi parlamentarii bănăţeni), de aici făcându-se îmbarcarea pe yachtul „Ştefan cel Mare”. O descriere a primirii o găsim în „Voinţa Banatului” din 11 iunie: „Miercuri s’a început la Belgrad cu mare pompă nunta împărătească. După amiază la ora 5 M.M. Lor Regele şi Regina României, împreună cu Principesa Mărioara, viitoarea regină a sârbilor şi întreaga familie regală, în sunetele muzicei, care cânta imnul regal român, au sosit la Belgrad, pe vaporul «Ştefan cel Mare». La bord îi aştepta M.S. Regele Alexandru al sârbilor, guvernul sârbesc, patriarhul, delegaţii români şi străini.” În drumul spre palatul regal, peste 100 000 de belgrădeni aclamau. A doua zi a fost rezervată primirii invitaţilor străini şi din ţară; seara a fost dat un dineu, iar un cor de 2 000 de persoane au cântat la fereastra miresei. Vineri nunta a continuat într-un cerc mai strâns, oaspeţii români urmând să se întoarcă duminică. Regele Alexandru anunţase că nu acceptă decât mici cadouri (lucrări de artă, tablouri, statui, obiecte artistice mici), preferând că banii să fie direcţionaţi spre acţiuni caritabile şi cu caracter cultural. Tot ziarele vremii scriau despre comanda făcută de suveranul sârb la Viena, pentru argintărie în valoare de 4 miliarde de coroane.

 

Vali Corduneanu
Agenda nr. 30/29 iulie 2006