
O lucrare unică prin tematica abordată şi întinderea teritorială acoperită, prima de sinteză după cea din 1916
Vineri, 19 decembrie, a avut loc lansarea a două volume importante din domeniul comunicaţiilor: „Contribuţii la istoria poştei în Direcţia Regională Timişoara” (apărută cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş) şi „Monografia Direcţiei Regionale de Poştă Timişoara”, diferenţa dintre ele fiind câte două capitole speciale, specifice pentru filatelie şi domeniul poştal. Autorii sunt domnii Tiron Florin Martin, preşedinte de onoare al Asociaţiei Filatelice Timişoara, un vechi şi împătimit cercetător al istoriei poştale a zonei noastre, editorul, începând din 1991, a Buletinului „Cercului pentru studierea istoriei poştale a Ardealului, Banatului şi Bucovinei” (ABB), autorul cărţii „Istoria filateliei din Timişoara şi împrejurimi” (2003), respectiv Dan Traian Ţoldan, directorul Direcţiei Regionale de Poştă Timişoara, din anul 2001. Între ei există o legătură ciudată: dl Martin s-a născut într-o casă din Ezeriş (Caraş-Severin), în care mai târziu a funcţionat oficiul poştal şi telegrafic al comunei, iar dl Ţoldan, în Vărşand (Arad), părinţii fiind poştaşi (tatăl diriginte de poştă, mama telefonistă). Autorii au luat în calcul mai multe variante de circumscriere teritorială: Banatul, Banatul istoric, Direcţia Regională de Poştă Timişoara, optân- du-se pentru ultima. Tocmai de aceea a trebuit să se ţină cont de legislaţia diferită din trei entităţi (Banatul istoric, Crişana şi Transilvania). Având în vederea multitudinea datelor, s-a ales prezentarea numai a oficiilor poştale înfiinţate până în 1850, anul apariţiei primelor timbre în Imperiul Austro-Ungar (1 iunie), intenţionându-se o continuare, care să prezinte toate oficiile poştale. (În prezent, D.R.P. Timişoara include 850 unităţi poştale din 700 de localităţi). Să mai notăm faptul că, la nivel naţional, există o singură lucrare similară - „Istoria Poştelor Române”, de Constantin N. Minescu, din… anul 1916.
Cei doi autori continuă strădaniile unui grup de filatelişti pasionaţi de istoria poştală bănăţeană - Mircea Teleguţ, Petre Stanciu (fostul rector al Universităţii din Timişoara), Petre Cojerean, Constantin Poiană, medicul Răzvan Panaitescu, Pompiliu Bârlan etc. - utilizând informaţii inserate în articole din Buletinul ABB aparţinând unor prestigioşi cercetători - Marian Jianu, Călin Marinescu, Dan Grecu, Dan Traian Demeter, Norbert Blistyar, Gheorghe Măriuţă, Gheorghe Cserni etc. Din această amplă cercetare nu puteau lipsi date referitoare la căile şi mijloacele de comunicaţie - transporturile poştale rutiere, pe cale ferată şi aeriene.
Datele oferite se referă la cele mai vechi perioade, începând din epoca romană. Noi am reţinut repere mai apropiate în timp: l sub Matei Corvin s-a realizat o reorganizare a sistemului de circulaţie a informaţiei, introducându-se primul poştalion (în staţii existau cai de schimb pregătiţi) l în Austria, primul serviciu de poştă publică se creează în 1490 l în 1558, familia Paar obţine concesiunea exploatării circulaţiei poştale pe teritoriul Ungariei, deci şi al Banatului - în 1691 lui Karl Josef conte de Paar i se încredinţează conducerea poştei ungare şi transilvănene, până în 1813 domeniul fiind administrat de aceeaşi familie l 1707 - se înfiinţează prima poştă naţională ungară cu angajaţi în uniformă l 1 iulie 1722 a început na- ţionalizarea poştei, la Viena constituindu-se „Postwagen Hauptexpedition”, organ care coordona transportul trimiterilor poştale şi a călătorilor l în 26 iulie 1722, sub denumirea de „cambiatură” (staţii de poştă aflate la cca 5 mile; o milă=7,5 km), s-a organizat transportul persoanelor şi mărfurilor, existând 10 trasee pentru transportul poştal efectuat de firma Banatische Furwesen (Transportul Bănăţean) - 30 de staţii erau pe teritoriul actualului judeţ Timiş, 9 în Arad, 3 în Caraş-Severin, 13 în Serbia şi 3 în Ungaria l în 1723 a apărut prima reglementare amplă şi modernă a serviciilor poştale, instituin- du-se secretul corespondenţei şi interdicţia de a reţine, confisca sau distruge scrisorile private - tarifele au fost uniformizate, jumătate plătind expeditorul şi jumătate destinatarul, la înmânarea scrisorii l 1727 - se înfiinţează a doua societate, „Landkutschen” (Diligenţa), care asigura transportul de călători, colete şi scrisori pe relaţia Timişoara - Viena l 1728 - se introduc curse poştale zilnice între Timişoara şi celelalte staţii de poştă de pe drumurile principale l dacă în 1722 principala sarcină a serviciului poştal era transportul pasagerilor, din 1749 la Viena a fost creată Comisia Superioară a Diligenţelor, cu rol în stabilirea rutelor oficiale de poştă către principalele oraşe şi puncte de graniţă l prima ştampilă austriacă a fost folosită la Viena (1751), în zona noastră acestea apărând la Timişoara (1766), Arad (1783), Deva (1818), Reşiţa (1852) l 1772 - se instituie un traseu cu barca pe Mureş, de la Cenad spre Aradul Nou până la Lipova l în jurul anului 1750, în Timişoara, poşta funcţiona în vechiul spital civil municipal (Spitalul Orăşenesc), unde se găseau grajdurile pentru caii poştei şi un mic hotel pentru vizitii (până în 1840, când clădirea a fost distrusă de un incendiu); sub conducerea lui Karl Waniczek, poşta s-a mutat în 1860 în sediul administrativ al Banatului, Palatul Dicasterial, la etajul I, unde a funcţionat până în anul 1913, când treptat s-a mutat în actualul Palat al Poştelor l conform unei liste găsite în arhivele vieneze, în 1751 funcţionau în imperiu aproape 300 oficii poştale, în 1784 numărul lor se dublase, iar în 1817 existau peste 1 000 l conform unui raport din 1811, poşta-lionul circula pe rutele Reşi- ţa - Dognecea - Bocşa - Lugoj - Timişoara; Timişoara - Vârşeţ - Cudrit - Cacova (azi Grădinari) - Oraviţa - Secaş - Dognecea - Reşiţa l 1818 - se modifică traseul poştal Sibiu - Timişoara, care trecea acum prin Săcel; pentru mărirea vitezei de circulaţie, în 1823 se introduce „Mollepost” (poşta curier), diligenţe rapide, vopsite în negru şi galben, cu 5 locuri l 1830 - diligenţa circulă odată la două săptămâni de la Viena, prin Ofen şi Timişoara, la Sibiu, unde sosea după zece zile; în acelaşi an intră în funcţiune primele căsuţe poştale şi serviciul Post Restant, scrisorile păstrându-se în oficii până la predarea destinatarului l în perioada 1850-1867, localităţile de pe actualul teritoriu al D.R.P. Timişoara aparţineau de trei direcţii de poştă - Timişoara (pentru Banat), Sibiu (Transilvania) şi Oradea (Crişana) l 1854 - se realizează legătura telegrafică între Timişoara şi Viena l 1856 - se introduce prima cursă poştală rapidă în Timişoara şi Szeged, cu durata de 12 ore l 1858 - se introduce cursa poştală rapidă Timişoara - Lugoj l din 1863 se realizează două curse poştale pe zi, cu trenul, pe relaţia Timişoara - Viena l 1864 - reţeaua poştală din Banat era formată din trei oficii poştale mari (Zemun, Kikinda, Belgrad), 92 oficii rurale, 54 expediţii poştale rurale şi trei staţii K.K. (Timişoara, Zemun, Secaş), peste patru ani existând peste 150 oficii şi staţii poştale l 1867 - serviciile poştale din Banat trec sub administraţia maghiară; Direcţia de Poştă şi Inspectoratul Telegrafic sunt unite în Direcţia Poştală şi Telegrafică a Circumscripţiei Timişoara, sub conducerea lui Johann von Petheo (în 1894 ocupa aceeaşi funcţie) l 1869 - în Banat, primul vagon poştal C.F.R. s-a introdus pe ruta Pesta - Timişoara - Baziaş (în 1871 s-a introdus pe linia Pesta - Arad), deşi primele transporturi poştale cu trenul s-au făcut din 1863 între Timişoara şi Viena l 1895 - în Banat funcţionau 271 oficii poştale şi 90 oficii telegrafice, pentru ca în 1910 situaţia să se prezinte astfel - 343 oficii poştale stabile, 532 oficii telegrafice; numărul lor a continuat să crească şi după 1910, iar până la declanşarea Primului Război Mondial s-au mai înfiinţat 19 oficii poştale, 66 oficii telegrafice, 1 323 oficii telefonice l 1911 - începe construcţia Palatului Poştelor din Timişoara, finalizată în 1913; avea o suprafaţă desfăşurată de 12 000 mp, cu 170 camere şi 45 spaţii secundare; ocuparea ei s-a făcut etapizat, în primăvara anului 1914 Districtul Direcţiei Poştale şi Telegrafice Timişoara funcţionând în noul imobil, avân-du-l ca director pe Eugen Demkö de Balanszky, director adjunct pe dr. Geza von Kovats, iar secretar de poştă şi telegraf pe dr. Heinrich Heller; în această clădire, începând din 1 octombrie 1923, a funcţionat prima şcoală superioară de poştă, cu internat, din România, ea fiind condusă de ing. C.C. Teodorescu, rectorul Şcolii Politehnice l în 1 iulie 1914 a fost dată în folosinţă clădirea oficiului poştal Arad 2, aflată în gara oraşului (aici funcţionează Oficiul Judeţean de Poştă Arad) l după Marea Unire din anul 1918, primul director al Direcţiei de Poştă Timişoara a fost, până în 1925, Vasile Cornea l la 1 octombrie 1923 au fost înfiinţate 6 şcoli elementare (două cu internat, la Timişoara şi Oradea), în localurile direcţiilor poştale pentru şcolarizarea a câte 50 de elevi - cursurile erau de 9 luni, fiind urmate de 3 luni de instruire practică l activitatea poştală a fost reorganizată în 1923, prin înfiinţarea pe teritorul ţării a zece inspectorate P.T.T. l cursa poştală aeriană Bucureşti - Craiova - Timişoara - Arad a funcţionat începând din 5 august 1935 (linia fusese inaugurată oficial în 20 iulie 1935).
Oficii înfiinţate până în 1850
Lista localităţilor din cele patru judeţe în care se semnalează poştă organizată până în anul 1850 este formată din: l Timiş - Alioş (1810), Becicherecu Mic (22 mai 1753), Bujoru (locul naşterii lui Traian Vuia, 28 martie 1753), Chizătău (19 octombrie 1791), Comloşu Mare (24 iunie 1758), Coşava (10 septembrie 1757), Deta (14 aprilie 1791), Făget (10 aprilie 1751), Jebel (26 iunie 1769), Jimbolia (1 mai 1850), Lenauheim (12 august 1764), Lugoj (30 martie 1753), Moraviţa (7 martie 1770), Recaş (17 noiembrie 1788), Sânnicolau Mare (1 septembrie 1843), Timişoara (29 mai 1750 - se închide în 1780 şi se redeschide în 1800) l Arad - Arad (15 mai 1753), Buteni (1 mai 1840), Căpruţa (1831), Gurahonţ (22 mai 1756), Hălmagiu (1845), Ineu (1 mai 1840), Lipova (1777), Mănăştur (20 martie 1753), Odvoş (1840), Păuliş (15 martie 1850), Pecica (1 iunie 1844), Radna (1844), Săvârşin (1845), Şimand (15 iunie 1769), Şiria (1 mai 1840), Zerind (1769) l Caraş-Severin - Cacova (Grădinari, 1769), Caransebeş (1 august 1752), Dognecea (2 noiembrie 1767), Mehadia (13 iulie 1753), Moldova Veche (1 decembrie 1839), Oraviţa (7 septembrie 1756), Sacu (8 septembrie 1780), Sasca (1 decembrie 1766), Slatina Timiş (13 iulie 1753), Teregova (26 decembrie 1753) l Hunedoara - Băiţa (1838), Deva (28 ianuarie 1750), Dobra (1738), Leşnic (29 ianuarie 1789), Orăştie (13 martie 1751). Pentru fiecare dintre acestea se reproduc ştampilele care se cunosc.
Vali Corduneanu
Agenda nr. 51/20 decembrie 2008






