Profesorul universitar dr. Ioan Vintilă, specialist în biotehnologie, a realizat cel dintâi transfer de embrion la ovine

Rezultatele cercetărilor şi produşii obţinuţi la o fermă din Ghilad se regăsesc într-un amplu studiu intitulat „Transferul de embrioni şi biotehnologii asociate”. Autorul, profesorul universitar dr. Ioan Vintilă, de la Facultatea de Zootehnie a Universităţii de Ştiinţe Agricole a Banatului, este primul om de ştiinţă român care a perfectat un procedeu unic de secţionare şi transfer al embrionilor de ovine.
 

Un grup de tineri doctoranzi, absolvenţi ai Facultăţii de Zootehnie a Universităţii de Ştiinţe Agricole a Banatului, continuă cercetările iniţiate cu ani în urmă de către îndrumătorul lor, profesorul universitar dr. Ioan Vintilă. Biroul domniei sale de la catedra de specialitate a devenit un preferat loc de întâlnire şi forum ştiinţific de dezbatere şi schimb de experienţă nu doar al studenţilor, ci şi al tinerelor cadre didactice ale instituţiei. De altfel, îmi spune prestigiosul dascăl universitar, marea majoritate a celor care astăzi se află la catedrele universităţii i-au fost studenţi. Şi o spune cu legitimă mândrie, cu atât mai mult cu cât ştiinţa care l-a consacrat, biotehnologia, a devenit de-acum un obiect de studiu cu aplicabilitate europeană în cea mai înaltă măsură.
De altfel, motivele care l au determinat pe cunoscutul om de ştiinţă, bănăţean prin adopţiune, să abordeze biotehnologiile asociate transferului de embrioni la animale de producţie sunt cuprinse în recenta sa lucrare apărută la o prestigioasă editură timişorennă. „Vrem să facem cunoscută tehnologia de producere a animalelor manipulate genetic prin transgeneză, clonare sau himerizare, chiar şi gospodarilor şi fermierilor”, spune cercetătorul, care acum 17 ani a pus bazele primei turme de 16 000 de oi obţinute prin aceste procedee. „Rezultatele au fost pe măsură: producţia de lână a sporit de la 2-3 kg la 9 kg pe fiecare animal”, îmi spune profesorul Vintilă, care atunci a efectuat primul experiment internaţional, a cărui gazdă a fost Banatul. Alături de colaboratorii săi - medicii veterinari Ioan Bencsik, Nicolae Corin, Nicolae Păcală, Ştefan Polverejan, Cornelia Vintilă şi Adela Marcu - la primul experiment de acest fel, au participat specialiştii R. Babusik şi I. Kulickova de la Institutul de Cercetări Zootehnice din Nitra, Slovacia. În 1989, profesorului Vintilă - atunci decanul Faciltăţii de Zootehnie - şi celor pe care i a îndrumat li s-a deschis perspectiva de a putea multiplica diverse rase de animale de producţie, prin metode neconvenţionale.
Inovaţii epocale
În acei ani, în lumea ştiinţifică de specialitate din Occident începuseră primele experimente menite să producă exemplare de animale identice prin clonare. Deşi în ţară lipsea în bună măsură literatura de specialitate, profesorul Vintilă îşi procura documentaţia cu mare greutate şi fireşte nu fără riscurile uneori incalculabile. „Clonarea era o «bombă» a zootehniei şi medicinei veterinare”, îşi aminteşte el. L-a fascinat posibilitatea obţinerii de animale transgenice prin injectarea genei de interes şi sexajul embrionilor cu ajutorul sondelor moleculare, unul din procedeele care se aplică astăzi pe scară largă. „De altfel, un animal transgenic nu poate fi realizat decât de către specialişti cu experienţă în lucrul cu embrioni preimplantaţionali”, spune profesorul Vintilă, care a acumulat o seamă de cunoştinţe în urma experimentelor de la fermele din Ghilad şi Liebling. Acum le transmite doctoranzilor săi, care preiau ştafeta. De altfel, o inovaţie pe care a perfectat-o încă în anii 1980, a făcut şcoală în zootehnia bănăţeană. A fost primul specialist care printr-o tehnologie specială ce produce supraovulaţia la ovine şi bovine a obţinut mai mulţi embrioni care au putut fi transferaţi la aşa-numitele „mame surogat”. A fost primul pas spre tehnica clonării în România. Astăzi, inovaţia profesorului Vintilă se poate aplica în mod curent în producţia animalieră. „Doar că procedeul este încă foarte scump“, regretă renumitul om de ştiinţă. În urma unor experimente efectuate pe parcursul mai multor ani, s-a constatat că se pot obţine până la 10 embrioni apţi pentru transferul la „mame surogat”. Distinsul profesor şi-a perfecţionat însă metoda. Studiind experienţa lumii medicale franceze, britanice şi canadiene în domeniu, a aplicat pur şi simplu secţionarea embrionilor, reuşind, de asemenea pentru prima oară în ţară, clonarea lor. Cercetători de la Nitra (Slovacia) au participat la experiment, contribuind cu o bogată logistică. „Cele două secţiuni”, spune profesorul, „se dezvoltă separat, obţinându-se astfel două exemplare identice.” Fotografiile şi un film realizat de echipa de cercetători, dar mai cu seamă rezultatele concrete dovedesc uimitoarea identitate a doi miei sau viţei. 

O premieră naţională
„Pentru un fermier cu venituri considerabile, embriotransferul, oricât de costisitor ar fi, poate asigura o productivitate sporită”, conchide profesorul Vintilă. E drept că procedeul este cu atât mai eficient, cu cât se obţin exemplare de tauri cu înalte însuşiri genetice. Experienţa profesorului e concludentă: se pot obţine chiar şi mai bine de 150 000, până la 1 milion de urmaşi de înaltă productivitate. Savantul timişorean şi-a expus rezultatele la congresele Federaţiei Europene de Zootehnie, la care participă anual. Încă un pas decisiv l-a făcut cu o nouă inovaţie, recoltând ovocite de la animale sacrificate în abatoare. A recurs, de asemenea, la ultrasonografie şi printr-o fecundaţie in vitro şi secţionarea embrionilor cu ADN-ul cercetat, echipa profesorului Vintilă a reuşit ameliorarea substanţială a zestrei genetice a indivizilor. De altfel, stabilirea zestrei genetice în stadiul embrionar este, de asemenea, un procedeu aplicat acum în medicină. Metoda utilizată iniţial la ovine şi biopsia embrionului pregătit pentru clonare, asigurând ameliorarea  ADN-ului şi implicit calitatea genelor, constituie o premieră naţională. La Facultatea de Zootehnie din Timişoara, profesorul Vintilă şi colaboratorii  au reuşit pentru prima dată să caracterizeze astfel genetic un embrion încă neimplantat. Domnia sa îşi fundamentează totodată metoda în lucrarea intitulată „Transferul de embrioni şi biotehnologii asociate”. Selecţia animalelor de producţie, mai precis a vacilor crescute pentru producţia de lapte, se poate efectua pentru prima dată în stadiu embrionar. În acelaşi timp a identificat două gene responsabile pentru producţia de lapte, una pentru o boală genetică la viţei, care provoacă un sindrom imunodeficitar asemănător cu SIDA, a elaborat o tehnologie de identificare a unei gene de prolificitate, precum şi una pentru producţia de carne.

Tehnologii asociate 
Profesorul timişorean şi a continuat studiile pe baza unor tehnologii aplicate de specialişti britanici şi încearcă să le implementeze, tot în premieră românească, în medicina umană. Este vorba, în primul rând, despre identificarea unor deficienţe genetice la om în stadiu embrionar preimplantaţionar. Intenţionează să antreneze în acest proiect temerar specialişti din domeniul otorinolaringologiei, ginecologiei şi din cadrul laboratorului de biologie moleculară a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad, unde este profesor asociat la Facultatea de Medicină Umană. Următorul pas pe care prestigiosul dascăl universitar îl va face, probabil încă în acest an, este de a iniţia un proiect de excelenţă care să faciliteze consilierea prenatală a cuplurilor de tineri căsătoriţi cu deficienţe genetice stabilite. Premiera profesorului Vintilă va avea cu siguranţă efecte benefice asupra procreării de urmaşi cu o bună încărcătură genetică. Aflu, în acelaşi context, că în prezent, acest procedeu se aplică doar în şase instituţii specializate din lume, între care la Laboratorul Hammersmith din Londra, la Centrul de Diagnostic Preimplantaţionar din Cornell (SUA) şi la centrele omologe din Bruxelles şi Madrid. Procedeul este de asemenea, aplicabil şi în criminalistică.

Animale transgenice 
Pe cât de bizar pare, profesorul timişorean şi colaboratorii săi studiază în prezent utilizarea animalelor transgenice ca aşa-numite „bioreactoare”, pentru producerea de organe transplantabile la om. În volumul în care tratează tehnologia transferului de embrioni, autorul rezervă un important spaţiu capitolului transgeniei, semnat de Daniela Roxana Vintilă. Studiile la care se referă autoarea sunt semnate de o seamă de specialişti europeni, asupra cărora se îndreaptă atenţia cercetătorilor de la Facultatea de Zootehnie a USAB. Astfel, anumite specii de animale s-au dovedit a fi posibile donatoare de organe pentru grefe şi transplanturi, având multe funcţii organice similare omului. Autoarea, membră a echipei de cercetători a profesorului, pionier al procedeelor de clonare în Banat şi în ţară, scrie cu referire la literatura de specialitate: „Producerea de animale transgenice este fezabilă, chiar dacă succesul deplin nu este mai mare de 1-2% din totalul embrionilor procesaţi”. De asemenea, conchide semnatara capitolului menţionat, „... o sofisticată inginerie genetică este pe cale de a transforma organismul animal în donator de organe şi ţesuturi pentru oamenii cu handicap genetic sau negenetic”. Este doar unul dintre domeniile care în prezent fac obiectul unor ample studii ale cercetătorilor facultăţii timişorene, specialişti îndrumaţi de decenii de reputatul genetician, profesor dr. Ioan Vintilă.

Clonarea
Clona reprezintă copia din punct de vedere genetic a unei fiinţe animale sau umane, fără a-i transfera însă (fiinţei nou create) şi memoria şi personalitatea. Procedeul poate fi utilizat în tratarea unor maladii genetice, prin înlocuirea celulelor genetico-deficitare, cu altele conţinând o bună zestre ereditară. Clonarea mai este desemnată ca inginerie genetică şi poate fi utilizată, cel puţin teoretic, în scopuri malefice, creându-se posibile fiinţe umane programate pentru acţiuni devastatoare (monştri genetici). Pe de altă parte, procedeul ar putea ridica probleme juridice complexe. Controversată este, de exemplu, ideea clonării lui Iisus, vehiculată adesea într-o lume ştiinţifică discutabilă. Ideea este cu atât mai lipsită de temei şi imorală cu cât are conotaţii mistice, procedeul însuşi al clonării de fiinţe umane făcând obiectul unei interdicţii stipulate în Convenţia bio-etică a Consiliului Europei. Conform unei directive şi a unui protocol adiţional promulgate de acest organism, se interzice orice fel de intervenţie cu scopul de a crea fiinţe umane identice, aflate în viaţă sau decedate.
O echipă de cercetători americani independenţi a reuşit însă clonarea unui embrion uman utilizând un procedeu pe care intenţionează să-l folosească pentru tămăduirea diverselor maladii, precum şi pentru înlocuirea unor celule organice. Autorii susţin însă că nu intenţionează să creeze clone umane propriu-zise, ci vor să realizeze doar clone embrionare.
În data de 5 iulie 1996 s-a „născut” într-un institut scoţian de specialitate, primul exemplar ovin clonat, cunoscut ca oiţa Dolly, creat dintr-o celulă prelevată dintr-un uger de oaie, care a înlocuit un nucleu de ovul. Uterul unei „mame surogat” a devenit gazda  embrionului implantat. În 2003 oiţa Dolly a fost eutanasiată datorită unei forme severe de artrită.
Geneticianul sud-coreean Wan Wo Suk a stârnit recent un scandal de proporţii în lumea specialiştilor, în legătură cu pretinse cercetări privind crearea unor celule genetice de bază. O comisie de specialitate din Seul a infirmat rezultatele pe care medicul sud-coreean pretinde că le ar fi obţinut, constatând că nu fusese realizată nici măcar o singură celulă. Singura  realizare dovedită este însă primul câine din lume clonat de el.  
 

Carte de vizită
Profesorul dr. Ioan Vintilă s-a născut în anul 1934, la Şoroştin, aşezare în apropierea municipiului Sibiu, satul cu cea mai veche şcoală din mediul rural. Domnia sa a colaborat şi la redactarea unei monografii a localităţii natale.
A absolvit Facultatea de Zootehnie a fostului Institut Agronomic din Timişoara, actuala Universitate de Ştiinţe Agricole a Banatului, în anul 1959, a lucrat timp de 10 ani în domeniul geneticii  şi a parcurs apoi întreaga ierarhie didactică a instituţiei, de la preparator, asistent şi până la gradul de profesor universitar. Lucrarea sa de doctorat se intitulează „Apariţia efectului heterozis la embrionul de pasăre”. În 1990, a înfiinţat la universitatea timişoreană o secţie specială în cadrul căreia se cercetează imunogenetica şi imunomodularea producţiilor animaliere şi se studiază biotehnologii medicale. În prezent, este profesor consultant la catedra de genetică şi profesor asociat la Facultatea de Medicină a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. A publicat 120 de lucrări ştiinţifice în 30 de publicaţii de prestigiu.

Gerhard Binder

Agenda nr. 4/28 ianuarie 2006