Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Istoria castelului Nako, din Sânnicolaul Mare

Drumul de la muzeul personal al grofului la scoala de tractoristi

Acum doua secole, cand Banatul se afla sub stapanirea Imperiului Habsburgic, majoritatea comunelor si oraselelor din tinut aveau cate o familie de nobili care detinea vaste proprietati si care traiau in lux. In urma acestor grofi, cum erau numiti nobilii, au ramas biserici, case sau conace.
Sannicolaul Mare este una din putinele localitati unde castelul nobiliar, apartinand candva familiei Nako, s-a pastrat cat de cat intact. Deocamdata...

Castelul - muzeu, un monument de arhitectura

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in Banat s-au stabilit mai multe familii de macedo-romani si greci, printre care si fratii Nacu, deveniti Nakó dupa ce au trecut la catolicism si s-au maghiarizat. Acestia au cumparat castelul de la Sannicolau Mare la o licitatie in 1781. Urmasul lor, Nako Kalman, a inceput constructtia castelului in 1864, care a devenit, in scurt timp, centrul activitatilor culturale si politice din oras.
Din monografia orasului, scrisa de Ioan Romosan, aflam ca acest castel nu a fost doar un monument arhitectural, ci si un veritabil muzeu, in care erau expuse obiecte de o valoare inestimabila, aflate in colectia personala a familiei Nako. Printre acestea se numarau 5.000 de volume din biblioteca familiei si un altar Cinquecento. In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Nako Kalmané, nascuta Bobdai Gyertyanyfy Berta, o pictorita renumita la acea vreme, precum si un tablou pictat de Franz Adam, infatisand-o pe sotia lui Nako Kelman calarind in curtea castelului Schwartzau. Pe langa acestea mai erau expuse picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg din anii 1840 - 1850, precum si dulapuri sculptate si cu incrustatii din Tarile de Jos, copii ale renumitului tezaur din Sannicolau Mare, o statueta Carducci din Venetia, poze stil Kecehuber din anii 1830 - 1840, tabloul calaretului lui Blaas si cateva desene originale ale lui Pettenkofen.
In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele nobilului, aduse dupa prima expeditie pe care o facuse in Africa.
In dormitorul contelui se afla un tablou Lenbach, unul din 1444 al dogelui Maurini Marogenes, precum si alte picturi ale unor artisti italieni, doua dulapuri din 1688, doua de pe vremea Mariei Terezia, precum si unul din secolul XV si un dulap de sicristie.
In dormitorul doamnei se afla o valoroasa colectie de portelanuri, mai multe dulapuri incrustate, picturi realizate de Blaas, de sotia lui Nako, Berta, de Schrottsberg si o caseta veche de bijuterii foarte valoroasa, continand scrisori originale de la Richard Wagner, Franz Liszt, Istvan Szechenyi, Ferenc Deak.
Salonul de primire a oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaier vechi german, sculpturi in bronz si dulapuri incrustate, picturi din secolul al XV-lea si un tablou al lui A. Frigyes. Sufrageria era decorata cu o colectie de portelan antic japonez, picturi de Neugebauer si Nako Kalman, precum si cateva copii dupa Rembrandt si Tizian, care completau valorile muzeului. Toate aceste obiecte valoroase s-au pierdut, insa, fara urma dupa anul 1919.

Comunistii au intrat cu cizmele si tractoarele

Despre decaderea castelului-muzeu scria si Cora Irineu, in Scrisorile banatene din aceeasi monografie: "Bucuria ochilor e castelul care rasare din desimea parcurilor, cu turnul in crenele, intinzandu-si in departari vaste, istaloage, dependinte, alei, iar domeniile lui latifundiare ocupa proportii de legenda. Inauntru, mai nimic din bogatia de mobilier a fastuosului Naco.(...) Acuma sunt goi peretii vasti, tapetati tot in matase verde si cate un camin in marmora si in bronz, ici colo cate o mobila veche de brocart si palisandru, mai graiesc de frumusetea si bogatia ce-a domnit pe acolo".
Astazi, grandoarea castelului nu mai traieste decat pe hartie si in amintiri: parchet si ferestre monumentale, din lemn de nuc, sali pardosite cu mozaic, impodobite cu panoplii si coarne de cerb, balcoane tivite cu grilajuri ce rasar din zidurile acoperite de iedera, terase ce coboara cu scari de piatra in parcuri tainice, felinare cu brate de fier si varfuri de halebarde. Dupa primul razboi mondial, in 1919, cand familia familia Nako s-a mutat in Ungaria, vasta proprietate, acoperita cu o minunata padure de brad, precum si cele 1.500 de jugare de pamant, pe care se aflau ferme, gradini, sere de iarna, scoli agronomice, livezi, au fost vandute pe parcele. Castelul a fost impartit in doua, padurea, devastata, iar mobila a fost imprastiata cu bucata. Acesta a fost inceputul sfasitului pentru domeniul Nako.
De la vanzarea sa si pana in prezent, castelul a trecut prin mana mai multor "proprietari", multi dintre ei lasand urme adanci de neglijenta sau de stricaciune in zidurile si in structura cladirii. Daca la inceputul secolului trecut, castelul a servit drept prima scoala agricola din Romania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost folosit ca sediu al garzii fasciste, cazarma si depozit de armament. Intre anii 1949 - 1951 si 1953 - 1955 aici a functionat scoala de tractoristi, iar apoi din nou, Scoala Agricola. In 1975, castelul a fost preluat de primarie, care a amenajat aici, muzeul "Bela Bartok", inaugurat in 1981, precum si Casa Pionierilor. Dupa revolutie, aici au mai functionat o discoteca, o sala de forta si un club de calculatoare, iar acum adaposteste Casa de cultura si muzeul orasului.
Desi a mai fost renovat de cateva ori pe parcursul secolului trecut, urmele trecutului sunt mult prea adanci pentru a fi sterse cu fondurile insuficiente ale primariei.

Transformarile castelului

* sediu al primei scoli agricole din Romania, la incepul anilor 1900
* sediu al garzii fasciste in timpul celui de-al doilea razboi mondial
* cazarma si depozit de armament
* scoala de tractoristi si scoala agricola, intre anii 1949 - 1951 si 1953-1955
* Muzeul „Bela Bartok", amenajat de Primaria Sannicolau Mare in 1975 si inaugurat in 1981
* Casa Pionierilor si discoteca, in anii ‘80
* discoteca, o sala de forta si club de calculatoare, dupa revolutie
* Casa de cultura si muzeul orasului, in prezent

 

Mara Carpencu Pop

 Timpolis, Editia 7 - 10 septembrie 2006

www.timpolis.ro

Imagine aleatoare

Beregsău Mare - Stema comunei (propunere)

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:

Buletin informativ

Fii la curent cu ultimele noastre noutăţi!

Română
  • 2196 imagini
  • 4169 articole

Display Pagerank