Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Nicolinţ, (Voivodina, Serbia) repere istorice

 

Săpăturile arhelogice efectuate de-a lungul aniilor au dovedit existenţa unei aşezări umane pe vatra actualei localităţi, astfel că din epoca bronzului au fost găsite un celt, fragmente din ceramică şi tumuli (movile) în hotarul satului. Muzeul din Belgrad expune obiecte găsite în Nicolinţ, care datează din Hallstatt I (Epoca fierului), iar în anii 1991-1992 s-au efectuat săpături arhelogice în aproprierea satului, la „Cânipişte“ unde au fost descoperite obiecte din mai multe perioade. Cele mai vechi descoperiri datează din epoca Neolitului (circa 5000 de ani înainte de Hristos), apoi obiecte din secolul IX şi XI, a doua jumătate a secolului al XII-lea, secolul al XV-lea, precum şi unele monede din 1611.

După cum a consemnat istoricul şi cercetătorul vârşeţean, Felix Mileker, primele atestări documentare despre Nicolinţ datează din anul 1404, când localitatea se aminteşte sub denumirea de Szent Miklos. Felix Mileker siusţine că la începutul secolului al XV-lea, deci în acea perioadă,  au existat două aşezări cu denumirea de Szent-Miklos (una în comitatul Caraş). În anul 1698 se amintesc două localităţi, Nicolinţul Mic şi Nicolinţul Mare, dar pe la sfârşitul stăpânirii turceşti în Banat  dispar ca denumire, pentru ca în anul 1717 să apară o singură localitate, Nicolinţ. În anul 1723, unii locuitori din Cacova (actuala localitate Grădinari, judeţul Caraş-Severin, România) au arendat de la Camera imperială suprafeţe de pământ în hotarul Nicolinţului, pentru ca în anul 1744 aceeaşi Cameră să permită la 40 de familii să se mute, din satul lor suprapopulat, în localitatea Nicolinţ. Aceştia s-au stabilit pe teritoriul numit „Selişte”, la răsărit de Nicolinţul-Mic, noului aşezământ dându-i-se numele de Cacova Mică, Klein Kakova. La scurt timp,  în 1746 au ridicat o biserică  din lemn. Acest teren fiind mlăştinos şi mereu inundat, în anul 1774 locuitorii din Cacova Mică se mută pe vatra Nicolinţului Mare, care primeşte apoi denumirea de Nicolinţ.

În anul 1791 zidesc o nouă biserică, considerată de unii chiar prima biserică, dar care a fost demolată prin 1917 după construirea actualei biserici. Azi a rămas o cruce de piatră în mijlocul satului, lângă şoseaua asfaltată, între şcoala elementară şi noua biserică, a cărei construire a început înaintea Primului război mondial şi toate lucrările au fost terminate după acest război, ea fiind una dintre cele mai frumoase în regiune, cu două turnuri şi o cupolă. 

 La sfârşitul secolului al XIX (1894)  sub influenţa administraţiei maghiare se schimbă numele satului în Temes Miklos, denumire păstrată până după primul război mondal, când prin decretul Ministerului de interne al Regatului SCS din 1920 (nr. 1002/1920) denumirea satului se schimbă în Nikolinţe, ca doi ani mai târziu, deci în 1922 acelaşi minister, prin decretul nr. 6800/1922 să schimbe numele satului în Nicolinţ (Nikolinci în limba sârbă). 

Primele date cu privire la numărul locuitorilor datează din 1717 când la Nicolinţ sunt menţionate 10 case. În anul 1749 Cacova Mică avea 66 case iar în 1751, 70 case. După datele menţionate pe harta Iosefină a Banatului (1769-1773 ) la Cacova Mică au fost înregistrate 147 de familii şi chiar 4016 locuitori, ca în anul 1782 să fie înregistraţi 1203 locuitori, în 1785, 140 case, în 1799, 143 case şi 1494 locuitori. Înanul 1827 la recensământ au fost 2642 de locuitori,  iar la recensământul din 1837, 2500 locuitori. În 1854 satul a avut 2771 locuitori, ca încontinuare numărul locuitorilor să crească încontinuu, astfel că în 1896 au fost 3065 locuitori, 1880-3063, 1890-3299, 1900 – 3458, 1910 - 3483. La recensământul din 31 ianuarie 1921, Nicolinţul avea 3230 de locuitori şi prima dată se menţionează că românii sunt majoritari, numărul lor fiind de 3040. După cel de-al Doilea război mondial situaţia demografică a Nicolinţului a fost următoarea: 1948-2862 locuitori, 1953-2820, 1961 – 2716, 1971 – 2377, 1981 – 1905, 1991 – 1634, 2002- 1499.

Ionel Turcoane

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank