STEIERDORF (1)     Urmare păcii de la PASAROVICI (21.07.1718), Austria şi-a extins teritoriile. Înalta poartă otomană a fost nevoită să-i cedeze: Banatul Timişorii, Serbia de nord şi Belgradul, Valahia Mică (Oltenia) şi o parte a nordului Bosniei. Dar, în anul 1739, în urma Păcii de la Belgrad, Austria pierde toate teritoriile, în afara Banatului. După recucerirea Banatului, la Viena s-a pus problema repopulării acestei provincii devastate şi depopulate. Au fost tocmiţi agenţi care făceau publicitate în imperiu şi care se ocupau cu recrutarea coloniştilor. Momentul era prielnic datorită faptului că, în imperiu, mulţi trăiau în sărăcie, fără prea multe drepturi ci doar cu îndatoriri. Aşa au luat naştere şi faimoasele „Marşuri ale şvabilor” (Schwabenzug), dintre care trei sunt cele mai importante. Fiecare astfel de marş a fost  botezat după împăratul care a domnit la momentul respectiv. Apoi, urmare Legii nr. 18, promulgată de Parlamentul Austriac în anul 1741, s-a hotărât unirea Banatului cu Ungaria. Faptic aceasta s-a întâmplat de-abia în anul 1779. Teritoriul bănăţean, cedat coroanei Ungare, a fost împărţit în trei Comitate: Timiş, Torontal şi Caraş. Tocmai în această perioadă, Aerar-ul şi Administraţia Minieră şi-au dat seama că nu mai puteau continua la nesfârşit să asigure lemnul şi mangalul (cărbunele de lemn) necesar cuptoarelor de la topitoria de cupru din Oraviţa prin robotă. Până atunci, acest lemn era asigurat de satele din jurul Oraviţei, la un cost modest. Însă, cu timpul, a crescut distanţa de la care trebuia tăiat lemnul şi era necesar avansarea muncitorilor în adâncul pădurilor seculare, tot mai departe de satele lor. (2) Odată cu creşterea distanţei creştea şi costul transportului, pe lângă faptul că lipsea şi reţeaua de drumuri. În aceeaşi situaţie se găseau şi Reşiţa, Bocşa, Moldova, Sasca, Dognecea. În Oraviţa erau, la acea vreme, 12 cuptoare de topit minereul şi 2 forje de cupru; la Dognecea – 10; la Sasca – 16; la Moldova – 8; Bocşa – 8 şi Reşiţa – 8 cuptoare. (3) În afara acestui aspect, comisarul curţii regale, care a inspectat situaţia din Banat în anul 1770, a fost sfătuit să schimbe şi tehnica de fabricare a mangalului, prin înlocuirea celei valahe cu cea austriacă. Astfel, s-a decis ca şi în pădurea virgină din nord-estul Oraviţei Montane, proprietatea Aerar-ului, să fie aduşi colonişti care să se ocupe de producerea şi livrarea mangalului atât de vital industriei din zona Oraviţei.   Cu recrutarea coloniştilor a fost însărcinat funcţionarul minier PETER KASTEL. Acesta a reuşit să mobilizeze 94 de persoane,  din ţinutul natal al acestuia: regiunile ISCHL, GMUNDEN, AUSSEE, GOISERN şi LAUFEN – din Austria superioară. Tăietorii de lemne şi cărbunarii, împreună cu familiile lor (70 de adulţi şi 24 copii) au ajuns la VIENA în data de 06 iunie 1773 şi, două zile mai târziu, s-au îmbarcat pe un vapor şi au navigat pe DUNĂRE până la PANCIOVA. De aici, şi-au continuat drumul până la PALANCA NOUĂ şi apoi mai departe. Au trecut de ORAVIŢA şi, la data de 24 iunie 1773, ajung într-o zonă cu păduri seculare, destinaţia lor finală. Coloniştii s-au stabilit pe valea unui pârâu, aproape de izvorul acestuia.  În ceea ce priveşte numele acestor familii există mai multe variante. Dintre acestea, după părerea mea, credibilă (datorită informaţiilor la care a avut acces!) este cea care menţionează familiile, fără a fi însă completă: AGNER, BERNER, BLANK, DÖRFLER, FELLNBAUER, FREIHOFER, FRIDHOFER, GAMSJÄGER, GEISWINKLER, GRUNDLECHNER, HAMMER, HAUSMÜLLER, HEIDEN, HEITZENPICHLER, HUBER, IMBERGER, JORK, KRAMMER, LAMMREINER, LETHMAN, MARKSTEINER, MAYRHOFER, NACHT, NÜRG, NUTZ, OSMÜLLER, PACHLER, PICHLER, PRIELER, RARER, RATTINGER, REICHEL, REITER, RESCHEL, RIEDER, ROHRER, SALZMANN, SCHISEL, SCHMARANZER, SCHUPFER, SEITNER, STANGLAUER, STEINER, STENNHOFER, STOCKER, TRITSCHER, WALCHER, WEIDINGER, WELLAND. (4) Colonia de tăietori de lemne a fost botezată Steirer-Dorf (satul celor din Ştiria) şi apoi Steierdorf, în amintirea regiunii din care proveneau. Un an mai târziu, acelaşi PETER KASTEL începe, la data de 08.04.1774, un alt turneu de racolare de colonişti pentru colonia Steierdorf. Racolarea, începută la Graz, a continuat în Eisenerz, Hieflau, Linz, Wels, Steyr, Gmunden (unde racolează câţiva cărbunari din Waidhofen), Goisern, Persenbeug; în Steyr adunându-se toţi cei hotărâţi să-l urmeze la Steierdorf. Aceştia sunt îmbarcaţi pe unul din vapoarele care au transportat cuprul din Banat la Viena (şi care se întorceau goale) şi transportaţi, pe Dunăre, prin Kennelbach (16 iulie), Viena (18 iulie), Bratislava (20 iulie), Komorn (24 iulie), până în Banat. Au ajuns pe teritoriul bănăţean la data de 06.08.1774 şi, la fel ca primul grup de colonişti, trec codrii seculari până în noua colonie Steierdorf. (5) Dintre familiile care au venit la Steierdorf, din Austria, în anul 1774, amintim: ABEL, BEHAB, BERGER, BUTTER, DÖRFLER, ENGLEITNER, FELSER, FISCHER, GRABHOFER, GRAFENBERGER, HANTZL, KRAUß, LANNER, MAYER, PACHNER, PERNKOPF, PIRINGER, PLACKINGER, REITER, SCHENNER, SCHLAGER, SCHÖNER, SCHREIBER, SCHWACHHOFER, SEMELHOFER, STEINER, ZIEGLER, ZIERLER, ZIMMERMANN. (6) CONSTANTIN VON SCHILDE, autorul unei monografii tipărite cu ocazia centenarului localităţii Steierdorf, în anul 1873, a fost mulţi ani notarul comunei şi era stimat şi respectat de cetăţeni. Prin urmare, putem presupune că, datorită postului pe care-l ocupa în cadrul primăriei comunei, a avut acces la documente şi informaţii care s-au pierdut în timp. De aceea, consider că ar fi de folos să cunoaştem şi varianta acestuia, referitor la numele primelor familii de colonişti, veniţi din Austria: BERGER, BRANDSTÄDTER, DENZ, GAISWINKLER, LICHTNAUER, MOSER, RAHNER, SCHMARANZER, SCHÖNNER, STOCKER, ZANZIGER şi ZIERLER. (7) Lista nominală a primilor colonişti, publicată de ing. JOSEF KRACHER în monografia sa (8), tipărită în acelaşi an 1873, cuprinde, pe lângă numele menţionate de CONSTANTIN VON SCHILDE, şi pe cele ale familiilor:  AMON, FISCHER, GRAFENBERGER, GUMPINGER, HAMMER, HANSEL, MANO, PATZINGER, PLACKINGER, REITER, RESCHEL, RETTENBACHER, SALZMANN, SCHNEIDER, SEMMELHOFER, TISCHLER, TRITSCHER, WIESHOLZER, WIMMER, ZAUNER, ZIMMERMANN. Inginerul WILHELM SLOVIG a publicat şi el o monografie a comunei Steierdorf-Anina, în anul 1940, numele primilor colonişti amintiţi de acesta fiind aceleaşi ca cele din lucrarea notarului CONSTANTIN VON SCHILDE. (9) După un an de la colonizare, la data de 26 iulie 1774, diaconul romano-catolic MATHIAS WAGRAINT, din Oraviţa, oficiază prima cununie la Steierdorf, şi anume, cea a lui MATHIAS HAMMER cu BARBARA HOFMANN. Începând cu data de 10.08.1774, colonia Steierdorf primeşte propriul preot în persoana călugărului franciscan ANGELUS  KINNATER. La scurt timp după sosirea acestuia, la 19 august, se consemnează şi primul deces din istoria localităţii, odată cu trecerea în nefiinţă a doamnei MAGDALENA ABEL, soţia lui MICHAEL ABEL. Probabil că aceasta a fost prima persoană înmormântată în cimitirul de pe Dealul Stocker (Stockerberg), în locul în care sunt acum cele două blocuri de pe strada Crivina, din Steierdorf. Deşi, în matricolele bisericii romao-catolice din Steierdorf, acest deces este primul înregistrat, în lucrarea lui FRANZ STANGLICA este menţionat PAUL IMBERGER (din Gosau – regiunea Ischl, Austria), 40 ani, ca fiind decedat la data de 12.10.1773, la Steierdorf. (10)   Tot în anul 1774, din Banska Stiavnica (Slovacia) se alătură micuţei colonii şi membrii familiei RUMANN, astfel încât, la finele anului colonia număra 300 de suflete. În cursul anului 1775, sosesc în colonia Steierdorf  6 cărbunari şi 6 muncitori forestieri, originari din Germania şi colonizaţi ca ţărani în Banat, împreună cu familiile lor: JOSEF BIDO sen, MICHAEL BIDO, KONRAD BIDO, JOSEF KOHLY, JAKOB SALM, PETER SCHAAG, NIKOLAUS SCHILSCHAN, NIKOLAUS ZIRDA. În anii care au urmat au mai sosit şi alte familii din această parte a Europei, Germania: GEORG BILLER (1796), MALDET (1796), SCHMIDTBERGER (1782 şi 1796), etc.   Note: 1 MOSOROCEANU CRISTIAN-LIVIU = Arc peste timp. Steierdorf-Anina, articole din revistele „JURNAL DE ANINA”. 2 ORTSGESCHICHTE VON MONTAN STEIERDORF, pag. 1. 3 FRANZ STANGLICA = Steierdorf im Banat, Editura S. HIRZEL Leipzig, Ediţie revizuită şi adăugită de GERDA SCHÖN, Universitatea Ulm 1982, pag. 8. 4 FRANZ STANGLICA = opera citată. Autorul a avut acces la Arhiva Curţii din Viena, de unde a copiat lista coloniştilor din Austria stabiliţi în Steierdorf, în primii ani de colonizare. 5 DAN VLAD, CRISTIAN MOSOROCEANU = 230 ani Steierdorf-Anina. 230 Jahre Steierdorf-Anina, monografie editată de Consiliul Local şi Primăria Oraşului Anina, Reşiţa 2003, pag. 14. 6 FRANZ STANGLICA = op. citată,  pag. 26-36. 7 CONSTANTIN VON SCHILDE = op. citată, pag. 29. 8 JOSEF KRACHER = Geschichte von Steierdorf-Anina vom Jahre 1773-1873, Timişoara 1873. 9 Dipl. Ing. WILHELM SLOVIG = op. citată, pag. 34. 10 FRANZ STANGLICA = op. citată, pag. 30.