Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Moldovan, Gheorghe - Istoria învățământului bănățean pentru surdomuți

Moldovan, Gheorghe - Istoria învățământului bănățean pentru surdomuți

Editura Eurostampa, 2010, Timișoara

 

I . INTRODUCERE .

 

1. SURD, SURDOMUT, SURDOLOGIE – O PROBLEMATICĂ PROPRIE ORICĂREI SOCIETĂŢI

Dicţionarul Enciclopedic al limbii române explică cuvântul “surd” ca o persoană lipsită de auz, iar pentru “surdomut” acea persoană care din cauza lipsei auzului nu poate vorbi . Nu sunt lipsite de interes semnificaţiile figurative ale cuvântului “surd” şi anume acelea care se referă la “cel ce nu vrea să audă” , “nu vrea să înţeleagă” , “este nesimţitor, neînduplecat , fără suflet “ . Chiar dacă aceste semnificaţii figurative nu se referă în mod special la o persoană realmente surdă , ci la comportamentul unei persoane normale care “face pe surdul” , faptul că ele şi-au făcut loc în conştiinţa oamenilor trădează un comportament discriminator al societăţii faţă de surdomuţi . Originea acestui comportament se află în epocile trecute când societatea se caracteriza prin ignoranţă şi nepăsare faţă de vitregiţii soartei .

Gheorghe Atanasiu [14 .p.15 şi 19] împarte evoluţia atitudinii societăţii faţă de surdomuţi în două etape distincte :

a . Epoca de barbarism , anterioară secolului XVI , când surdomuţii erau ignoraţi .

b . Epoca de umanism , de după secolul XVI, caracterizată prin studii şi cercetări referitoare la metodele de educare ale surdomuţilor . Ea cuprindea dezvoltatea unei reţele de şcoli specializate , aparatură de protezare auditivă şi învăţământ superior pentru pregătirea specialiştilor în domeniu.

Apariţia perioadei de umanism a fost determinată de dilema în care s-a găsit societatea la un moment dat . A-i ignora în continuare însemna să acceptăm ca surdomuţii să rămână o povară pentru societate şi să fie priviţi în continuare ca reziduuri sociale . A-i educa , însemna transformarea lor în persoane active , capabile să-şi câştige singuri cele necesare traiului şi să devină cetăţeni demni şi onorabili . Este normal că pe o anumită treaptă de dezvoltare socială , omenirea a ales cea de a doua variantă .

Începutul a fost făcut la jumătatea secolului al XVI-lea în Spania şi s-a extins treptat în Anglia , Olanda , Germania , Franţa , Italia , etc . Nu era vorba de şcoli pentru surdomuţi , ci de educarea individuală a unor surzi de către anumiţi entuziaşti . În urma acestor experienţe sporadice au apărut mai multe tipuri de comunicare a surdomuţilor care pot fi grupate în două mari categorii. Astăzi, la fel ca în perioada de început a educaţiei surdomuţilor, aceste două tipuri de metode se caracterizează prin :

a . Metode bazate pe gesturi , semne şi mimică . Acestea reprezintă acele tipuri de comunicare care acceptă ca definitivă lipsa vorbirii . Pentru comunicare , surdomuţii sunt îndemnaţi să utilizeze un limbaj nonverbal bazat pe un cod al semnelor care reprezintă fie o corespondenţă “alfabet – semne” (limbajul dactil) , fie gesturi corespunzătoare unor cuvinte sau expresii însoţite de o mimică adecvată (limbajul mimico – gesticular ).

b . Metode bazate pe demutizarea surzilor . Acestea au dezvoltat o serie de tehnici care duc la articularea de către surzi a fiecărui sunet , silabe şi în final al fiecărui cuvânt , fără ca ei să audă ce pronunţă . Scopul acestor metode este de a transforma surdomutul într-un surdo-vorbitor , care va recepţiona mesajul transmis de interlocutor prin “labiolectură” (citire de pe buze) .

De-a lungul studiilor şi cercetărilor privind educarea surdomuţilor , specialiştii s-au axat pe una din cele două tipuri de metode . Astfel în anumite ţări s-a folosit gestualismul , iar în altele oralismul . Între specialiştii celor două curente s-au iscat dispute care continuă şi astăzi . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea , metoda orală s-a impus în majoritatea ţărilor europene .

Între timp s-au înfiinţat primele institute de surdomuţi . Începutul l-a făcut Abatele Charles Michel de l’Épée [14.p.26 ; 139.p.7 ; 67. Vol.III.p.151] la Paris în 1770 folosind metodele gestuale . În 1778 , germanul Samuel Heinike [14.p.28 ; 139.p.7; 67.Vol.IV. p.285] a înfiinţat un institut la Leipzig , în care folosea metodele oral – fonetice.

În curând ţările din jur le-au urmat exemplul şi numărul instituţiilor pentru surdomuţi a crescut continuu . Odată cu aceasta a început să se schimbe şi mentalitatea oamenilor faţă de surdomuţi . Aceştia au fost acceptaţi , munca lor apreciată , şi au fost priviţi ca oameni obişnuiţi.

Odată cu această evoluţie a apărut o nouă specialitate ocupaţională , a acelora care îi educă pe surdomuţi . Aceştia împreună cu confraţii lor care se ocupau, şi se ocupă, de alţi vitregiţi ai soartei ca orbii , debilii mintali , bâlbâiţii şi mai târziu cei cu deficienţe locomotorii , au format un grup care se deosebea de profesorii obişnuiţi . Noua specialitate a primit în Germania numele de “MEDIZINISCHE – PÄDAGOGIK“ adică pedagogie medicală . În Ungaria denumirea a fost uşor nuanţată “GYÓGYPAEDAGOGIA”, care s-ar traduce prin pedagogie terapeutică, vindecătoare , recuperatorie . În Romania dintre cele două războaie mondiale, s-a folosit denumirea de “MEDICO– PEDAGOGIE” . După 1950 s-a utilizat numele de “DEFECTOLOGIE” sau “PSIHOPEDAGOGIE – SPECIALĂ” având diferite domenii : surdologie (pentru surzi) , tiflologie (pentru orbi) , oligofrenologie (pentru debilii mintali) şi logopedie (pentru defectele de vorbire) .

AtaşamentMărime
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_i_vi.pdf627.72 KB
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_vii_viii.pdf456.54 KB
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_ix_xi.pdf570.77 KB
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_xii_xiii.pdf275.42 KB
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_xiv.pdf176.71 KB
moldovan_gheorghe_istoria_invatamantului_banatean_pentru_surdomuti_final.pdf223.15 KB

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank