Frecventă mai ales în pădurile de foioase, zăvoaie, tufărişuri, grădini şi parcuri publice dar şi în păduri montane sau pe văile râurilor. Masculul este negru cu ciocul portocaliu, femela cafenie. Se deosebeşte de graur prin supleţea corpului, coada mai lungă, lipsa petelor deschise din penaj şi culoarea ciocului. Cuibul, construit din rămurele şi lut, este plasat de obicei la mică înălţime faţăde sol, în tufişuri sau la baza unei crăci mai groase. Este insectivoră dar consumă cu plăcere şi fructe, mai ales în timpul iernii. Prezentă tot timpul anului, este în Timişoara cea mai frecventă pasăre ce poate fi văzută în parcuri sau spaţiile verzi. Cântecul masculului este melodios, emis de pe un suport înalt, de dimineaţa până în amurg uneori şi noaptea (acolo unde din întâmplare perechea s-a stabilit în preajma unei lumini artificiale), din primăvară până în vară.

Foto: Lucian Pârvulescu

_____________________________

„Timişoara şi păsările ei“ – Dan Stănescu – Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008

Fotografii şi înregistrări sunete: Les Oiseaux des Parcs et des Jardins (Enciclopedie-Franţa), Het Vogeljaar (Olanda), Dan Stănescu (UVT Biologie - Timişoara)

Sursa: Primăria Timișoara (Direcția de Mediu)