Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Sub dughene

Vighi – doctor în filologie. Nu-i chiar de mirare. Mai degrabă uimește titlul tezei: Orientul în literatura română. Te-ai fi așteptat la Mitteleuropa, la masonerie, la „celălalt veac al XVIII-lea”. Fapt surprinzător pentru cine nu cunoaște istoria veche și mai nouă a întreitei așezări Lipova-Radna-Șoimoș, unde Vighi (asemenea subsemnatului) a copilărit.

 În burgada de pe Mureș (importantă atât pentru ortodocși, cât și pentru catolici, pentru români, șvabi, unguri, sârbi: cetatea Șoimoșului, reședință temporară a voievodului de Transilvania; mânăstirea franciscană; picturile Zugravului Nedelcu; Athanasie Marienescu; Mara lui Slavici; monumentul memorandiștilor, ridicat de Sever Bocu), ocupația turcească a lăsat câteva urme care, îmi fac socoteala, servite fiind de amin-tirile copilului Todorel, s-au dilatat profitabil în conștiința adultului Daniel.

La capătul străzii centrale se păstrează ca prin minune bazarul, numit de localnici Subdughene. Când voia să facă fasole sau să fiarbă rufele, mama mă lua să cărăm apă potrivită cu damigenele și cu gălețile de la Cieșmă (= cișmea; vezi turcescul Çeșme), așezată pe un delușor de pe care ne dădeam iarna cu săniile. De câte ori ajung la Lipova, îmi propun să revăd locul, dar niciodată nu reușesc. O fac totuși adesea în vis, și cu atâta ardoare, încât atunci când mă trezesc trebuie să treacă niște mi-nute ca să-mi dau seama dacă totul s-a întâmplat sau nu aievea.

În mânăstirea Maria Radna se află o piatră dură purtând semnul unei potcoave: copii fiind, priveam îndelung matrița lăsată de călărețul turc cu prilejul asedierii sfântului lăcaș.

Circulă legenda că în podrumul (= pivnița) unuia de pe strada Matei Corvin ar ieși un tunel de la Cetatea Șoimoșului, croit de turci pe sub Mureș.

Mustafa e un nume de familie destul de întâlnit prin partea locului. În cealaltă parte a Banatului, în sud, bătută cu piciorul, dar și cu cronica de preotul militar Nicolae Stoica de Hațeg, mai există numele de botez(!) Agasân, iar cei bătrâni, când să se refere la groful ungur, folosesc și termenul spăiia (vezi spahiu).

Așa că Vighi, care, la câte un pahar, se laudă cu strămoși ce ar fi fost pietrari italieni, ar putea fi și negustor turc, venit aici să se aprovizioneze la una din numeroasele sărării (prin una din ele, dezafectată, m-am jucat și eu de-a ascunselea în obsedantul deceniu cu ignoranți de vârsta mea, ascultând uneori cum liniștea ei miraculoasă e cutremurată de tancurile rusești aflate în marș pe terenul de instrucție dinspre Șiștarovăț). Dar Vighi, prin ascendenții săi, poate fi și învățat persan sosit acilea ca însoțitor al unui vremelnic conducător politic, ca să anunțe, cu câteva secole înainte, postmodernismul.

  „Orizont”, nr. 6/1997

 

Viorel Marineasa - Despre Banat, în registrul normal
Editura Modus P.H.
Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank