Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Şpaisul şi revoluţia*

 

Revista Orizont intervievată de revista Amfiteatru
1. În ce măsură apreciaţi că tradiţia istorică şi poziţia geografică
influenţează reala deschidere a Timişoarei spre
Europa?
2. Care este explicaţia acestui fenomen singular în România
– solidaritatea timişoreană (etnică, religioasă, între diferite
categorii sociale)?
3. Credeţi că în evoluţie Timişoara se va adânci în actuala
izolare ori se va transforma într-un factor modelator sociocultural-
politic? În acest ultim caz, care ar fi soluţiile?
1. Pentru cei din “vechiul regat” , bănăţenii sunt tot un
fel de ardeleni. Pe o asemenea idee au mers, conform indicaţiilor
venite de sus, şi istoricii oficiali din epoca apusă şi nu
prea, cu motivaţia, chipurile, de a nu complica problema unităţii
statale a României. Adevărul e că Banatul a avut o istorie aparte,
fără ca în acest fel să fie mai puţin românesc.
Pentru a lămuri lucrurile dintr-un foc, dar şi sub impresia
dezbaterilor de ultimă oră din Parlament – amestec tragi-comic
de caragialiadă şi vendetă – blocate la momentul 1848, o să
revin şi eu tocmai asupra lui, servindu-mă de analiza pertinentă
a unei personalităţi politice interbelice pe nedrept uitate, fostul
ministru al Banatului, Sever Bocu. În acel an revoluţionar, bănăţeanul
Eftimie Murgu, ale cărui idei europene “se mişcau de la
Odessa la Viena, a încercat schimbarea bruscă a unei inamicităţi
seculare (dintre români şi unguri – n.n) într-o amiciţie ce
nu convenea spiritului ardelean, căci amintirea suferinţelor era
prea aproape, iar primejdia slavă prea departe. Criticat de corifeii
transilvăneni, el duce ideea alianţei româno-maghiare peste
impopularitatea ei, până la completa impopularitate proprie”.
Restul se poate completa cu ajutorul manualelor.
(Spre ştiinţa pişicherilor grupaţi în jurul Gropii lui Oatu
şi a prostănacilor lor admiratori, precizez că Bocu a înfiinţat în
1917 (!) la Kiev, gazeta România Mare şi a coordonat operaţiunile
de alcătuire a batalioanelor de voluntari ardeleni şi bănăţeni.)
În treacăt fie zis, prosperitatea provinciei avea să-l scoată din
sărite pe Octavian Goga, în ipostaza sa de politician, care recomanda
să i se sloboadă sânge pentru a nu se îneca în propria-i
untură, ca după asta să nu mai calce multă vreme prin Banat.
2. De ce Timişoara? Să mă ierte Dumnezeu că, într-un
moment de exasperare, i-am acuzat în bloc de suficienţă pe
oamenii locului.
S-o luăm de departe. Într-un oraş cu o industrie înfloritoare,
înconjurat de cele mai prospere sate ale României,
şansele de penetrare a mentalităţii comuniste au fost din start
considerabil diminuate. Dej, Ceauşescu şi slugile lor au înţeles
atâta lucru. De aceea au recurs la măsuri speciale de constrângere.
De aceea au năpustit asupra Timişoarei şi a întregii zone,
în posturi de diriguire, o întreagă şleahtă de arivişti sălbatici,
hotărâţi să-i umilească şi să-i sărăcească pe unii dintre cei mai
gospodari şi mai cuminţi oameni de pe pământ. În ciuda aparenţelor
de terfelire şi de supunere, s-a format un strat de
rezistenţă în adâncime, abia mocnind.
Amărâţi veniţi din alte regiuni în căutarea unor urme
de prosperitate menţinute miraculos ajungeau în curând să se
simtă timişoreni şi bănăţeni. Dacă ei mai aveau ezitări, copiii lor
nu. Şmecheria cu şovinismul n-a ţinut niciodată aici. (Străbunica
mea, născută într-un sat preponderent românesc, aflat la 3 km
de Timişoara, absolventă a 4 clase, vorbea curent germana în
varianta hoch, dar şi şvăbeşte, ungureşte şi sârbeşte – cu vreun
consătean, cu maistori de la oraş, cu doamnele din piaţă, ba,
câteodată, seara, mai păcătuia citind vreun roman modern cu
“szerelém” ori buchisea dintr-o carte de rugăciuni în chirilice.)
În 16 decembrie 1989, timişorenii erau inşii cel mai bine
hrăniţi din România. Altceva îi interesa. Cauza pastorului reformat
a constituit un excelent pretext. Au urmat zilele infernale care
i-au trecut pe oameni dincolo de spaimă. Zile care i-au obligat
să urască şi să gândească la fel. Tensiunea de atunci nu mai poate
fi egalată, dar rămân, în bună parte, datele numitorului comun:
cine-i protejează pe ucigaşi? Nu ne mai duce nimeni cu sferturi
de adevăr, cu ţesături de palavre confecţionate de meşterii în
dezinformare. Cum să vă credem când v-aţi înconjurat de cei ce
se plimbau la braţetă cu purtătorii de automate: n-o să ne mai
transformaţi în cai de bătaie pe care să vă exersaţi numerele
puterii.
Dacă te duci în hyde-park-urile oraşului, vei fi surprins
să constaţi că persoane făcând parte din categorii sociale diferite
comunică, profund şi cu plăcere, fără să afli semnele antipatiei
sau stânjenelii ce se instalează de obicei în astfel de situaţii.
3. Cred că prea le scoatem celorlalţi ochii cu modelul
Timişoara. Aşa le-am trezit multora reacţii de împotrivire şi de
lehamite. (Să ne amintim cât de prost asimilam în copilărie
pilda colegului diligent cu care părinţii căutau să ne stimuleze.)
Altitudinea morală a unui exemplu poate apărea ca exagerată
şi sfidătoare pentru o societate, plină de incuri imprevizibile şi
aflată în căutare de noi strategii ca să-şi ascundă culpele.
 
“Amfiteatru”, anul II, nr. 3/1999
 
_________________
 
*Viorel Marineasa - Despre Banat, în registrul normal
Editura Modus P.H.
Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Timișoara - Bilet de eliberare din penitenciar

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank