Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Noi vrem să ne descentralizăm, dar algoritmul nu ne lasă

Stăteam anul trecut pe vremea asta la un pahar de

vorbă cu Daniele Pantaleoni, simpaticul lector de italiană de la
Universitatea de Vest, şi cu celălalt Daniel (Vighi) în casa
ultimului, „colţ cu Observatorul”. Le demonstram că de pe
urma unei subvenţii ministeriale pentru editarea unei cărţi nu
te alegi cu mai nimic, doar cu nervii şi cu alte ponoase: cheltui
bani cu deplasările în capitală pentru semnarea contractului,
pentru rectificarea contractului, pentru finalizarea contractului,
dai telefoane peste telefoane ca să-i pui în legătură pe doi
funcţionari scorţoşi dintr-o instituţie centrală, aflaţi pe acelaşi
culoar, la două uşi distanţă etc. În final, am parafrazat dramatic:
„Daniele, şi voi bateţi drumurile Romei pentru a obţine o biată
subvenţie?” Răspunsul domnului Pantaleoni ne-a lăsat perplecşi
(asta după ce aflaserăm că „are” ca-n palmă Bucovina, Delta
Dunării, Valea Oltului): „Vreţi să ştiţi o chestie? Eu n-am fost
niciodată la Roma.” Pentru Pantaleoni, toate drumurile duc în
România, mi-am zis.
Între timp, Daniele „udinesianul” şi-a dres acea lacună,
dar, în România, centralismul (şi nu numai în ce priveşte bietele
cărţi) aş zice că a rămas intact. Ba pe alocuri şi-a înăsprit
tendinţele, aşa cum o vedem pe propria piele (vezi Vama Cenad
– Kiszombor; vezi puţinătatea sumelor repartizate Timişului din
taxa pentru drumuri; vezi neplăcerea guvernanţilor când e vorba
de investiţii tip Solectron şi Continental; vezi argumente de
genul „noi vrem să ne descentralizăm; dar nu e momentul, dar
nu ne lasă cei de sus, disciplina de partid, algoritmul”). Cum se
vede, „complexul Ceauşescu” faţă de infatuatul oraş Timişoara
s-a transmis altor „eşti”. Mai primim câte o vizită simandicoasă
dinspre Capitală, înalta personalitate îi face complice cu ochiul
localnicului, apoi nu se mai întâmplă nimic. Veţi spune că-s
multe frustrări provinciale în rândurile de faţă, eu cred însă că,
pentru oamenii cu scaun la cap şi cu vedere „lungă”, nu trebuie
să existe adversităţi de substanţă între Centru şi comunităţile
locale, măcar gândindu-ne la un exemplu ilustru în ce ne
priveşte, al tânărului gazetar Camil Petrescu de după primul
război mondial, care, venit la Lugoj şi la Timişoara, „descoperă
provincia” (Gheorghe Jurma) în pagini care sunt de actualitate
şi astăzi (viitorul mare prozator şi dramaturg merge până acolo
încât se identifică structural cu interesele locului, scriind „Noi
bănăţenii…”).
[O paranteză cu trei ramificaţii. În '76 şi în '78 am fost
în Polonia. M-a frapat câte „capitale” (spirituale, culturale,
economice) avea, încă de pe atunci, acea ţară. (O mătuşă prin
alianţă, bucureştenizată până la provincialism, cam în aceeaşi
perioadă îmi vorbea despre o nepoată de-a sa care lucrează
într-un minister din Timişoara.) Anul trecut, în timpul C.M. de
fotbal, prin bazarurile din sudul Franţei se vindea cu deosebit
succes un tricou cu text pe două coloane, în două culori, din
care reieşea cât de ridicol şi de stupid e parizianul în comparaţie
cu marseiezul.]
Aflaţi în ipostaza de copil hăbăuc al bătrânei Europe, ne
va fi greu să practicăm descentralizarea. Toţi se prefac că o
doresc, dar fitilele survin de te miri unde, chiar şi de la cei,
chipurile, bine intenţionaţi. Apoi, noi, românii, avem o capacitate
rară de a mima formele fără să atingem fondul, în ciuda
speranţelor lui E. Lovinescu. Până la urmă (împinşi de la spate
cu şuturile de rigoare de conjunctura internaţională, deşi
normal ar fi ca iniţiativa să aparţină societăţii civile şi statului
deopotrivă), vom parcurge respectiva etapă. Însă, ca să fiţi
convinşi de onestitatea mea (şi de faptul că nu rămân la
sintagma „Capitala nesăţioasă”), voi desemna în treacăt câteva
din capcanele descentralizării – asta pentru că ştiu în ce lume
specială trăiesc: suficienţa locului; agresivitatea acestei suficienţe;
aranjamente impenetrabile între fini şi nănaşi; a te afla
la cheremul micilor satrapi; descentralizarea răzbunărilor, a
resentimentelor; lipsa de comunicare între diferitele paliere
sociale rezultate în urma descentralizării; înlocuirea marelui
centralism cu micul centralism.
Şi ăsta-i de-abia începutul.
 
Focus Vest”, an I, nr.1, 29 octombrie 1999

 

_________________

*Viorel Marineasa - Despre Banat, în registrul normal
Editura Modus P.H.
Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank