Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Eminovici printr-o berărie din Fabric trecea

1. Cei ce scot revista piteșteană Calende au avut stră-lucita și sumbra idee de a consacra ultimul număr al acesteia (5/1996) unor poeți români morți de timpuriu (treisprezece, pentru a rămâne în registrul fatalității). În șirul ilustru (Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Daniel Turcea, Cristian Popescu, ș.a.), din fericire și din nefericire, își găsește locul și dragul nostru Ion Monoran, cel al cărui destin, zice Nicolae Oprea, „poate constitui paradigma generației dezmoștenite a optzeciștilor întârziați. Aflat în primele rânduri ale revoluționarilor din Piața Operei în 16 decembrie '89 (sic!), el s-a risipit într-o existență boemă și trepidantă. Patru ani mai târziu, tot într-un decem-brie hibernal, s-a stins fără să-și vadă volumul tipărit (Locus periucundus, apărut prin grija prietenilor)”. Parcă ieri se croia din „sintaxă și pahară” monodersilismul timișorean, o viguroasă anticipare a spiritului optzecist.

2. Utilă pentru oricine, cu un plus pentru noi, bănățenii, care am stat niște vremuri în imperiul habsburgic, cartea lui Jacques Le Rider Modernitatea vieneză și crizele identității (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1995). Pe fundalul decăderii politice, dar și într-un climat cultural „reputat conservator”, într-o „atmosferă de invidie, de vrajbă și de stagnare” (Hofmannsthal), Monarhia se prezenta, la pragul dintre secole, ca „un creuzet pentru un nou cod cultural”, nereceptat întotdeauna ca atare de contemporani, dar care astăzi, când există „o ciudată modă vieneză” în Europa și în America de Nord, își află, reformulate și radicalizate, marile teme în postmodernitatea acestor ani.

Dintre bănățeni, în amplul periplu habsburgic îl regăsim doar pe Adam Müller-Guttenbrunn (ar mai fi și Trakl, însă bănățenismul său se pierde în legendă), într-un context deloc măgulitor, ca promotor al unui teatru arian, cu teză, în cali-tatea sa de director la Kaiserjubiläums-Stadttheater. Era și greu pentru o „provincie de est”, ce-a stat până în 1716 sub ocupație turcească, iar de atunci – numai până în 1778 a fost „Kronland” (țară de coroană), epocă în care„s-a zidit temelia vieții moderne a Banatului, când s-au cristalizat elementele care i-au imprimat trăsături aparte, sesizabile până în zilele noastre”.

3. Am citat mai sus din lucrarea lui Costin Feneșan, Cnezi și obercnezi în Banatul imperial, 1716-1778 (Editura Academiei Române, București, 1996), remarcabilă prin faptul că, denunțând demersul istoriografiei bățoase și emfatice, reu-șește (poate și sub influența „Școlii de la Anale”) o reconstituire a mentalităților vremii, o restituire a unei lumi vii printr-o angrenare a documentelor care parcă ține mai mult de arta scriitorului decât de maniera istoricului.

Românii bănățeni și-au dat abia la sfârșitul veacului al XVIII-lea și la începutul celui următor primul cronicar important – Nicolae Stoica de Hațeg, și acela rămas cvasinecunoscut până în zilele noastre. Minoritari mult timp în Timișoara (însă, bi-neînțeles, majoritari în provincie), românii de aici s-au impus cultural abia în secolul nostru, câteodată forțând nota (vezi brâncovenizarea fațadei Teatrului). Dar asta nu înseamnă să vină fitecine, sfidând și disprețuind spiritul locului (atâta cât există), și să ieremizeze spații după spații. Eminovici însuși s-ar fi cutremurat de o asemenea monstruozitate („Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el/ Sub a numelui tău umbră”.): de a fi plasat ca statuie într-o piață centrală ce nu-i aparține. Cât despre denominație, aceasta se justifică și este suficientă pentru Teatrul din Botoșani. Iată câteva propuneri (dacă e să poarte un nume) pentru Teatrul Național din Timișoara (care nu este al meu, nici al vostru, ci al…): Eftimie Murgu, C.D. Loga, Mocioni, Sever Bocu, Sorin Titel. Sau: Camil Petrescu, George Călinescu, Lucian Blaga, Adrian Maniu – legați de Banat și, întâmplător, autori de piese.

A reduce o cultură la un singur nume (chiar dacă stră-lucit) e semn de precaritate și de complexe intelectuale.

 

 „Alt supliment”, nr.2/1997


*Viorel Marineasa - Despre Banat, đn registrul normalEditura Modus P.H.Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank