Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Casa Bocu

Am ajuns la Lipova în 19501. Un an de zile m-am supus,

fără un succes palpabil, canonului de a frecventa Das Kindergarten
(= grădiniţa de copii, în limba germană) de pe strada Hasdeu.
Venit de pe sate (Coştei, Birchiş), ca urmare a "transferurilor în
interesul serviciului" la care fusese obligat tatăl meu, contactul
cu Lipova mi-a dat impresia că am nimerit într-un oraş imens, şi
nu în mica burgadă de pe Mureş, de care pomeneşte Sever
Bocu.
Lipova avea/are numeroase tentaţii/puncte de referinţă,
care păreau/par să o supradimensioneze în comparaţie cu
viaţa aparent bicisnică, restrânsă în evenimente, pe care ţi-o
poate oferi o aşezare având cam tot atâţia locuitori cât o
comună mai răsărită. Să enumerăm: Cetatea Şoimoş (reşedinţă
regală pentru Carol Robert de Anjou şi pentru Isabella, văduva
lui Ioan Zapolya; pe Cioaca Tăutului, copii fiind, dădeam fără
greş de un moş povestaş, care ne arăta hărţi zdrenţuite şi ne
îmbia cu fructe de pădure ce aveau virtuţi tămăduitoare)2, bazarul
turcesc (numit de localnici Subdughene, relicvă a ocupaţiei
otomane dintre 1613 şi 1716)3, Mânăstirea Franciscană (cea
evocată în romanul Mara al lui Ioan Slavici; străbunica mea,
născută în 1872, cam de-o vârstă cu Sever Bocu, povestea că,
deşi ortodoxă, făcuse de multe ori pelerinajul, de Sfânta Maria
Mică, de la Chişoda la Radna, adică 60 de kilometri pe jos),
Băile Lipova (acolo, în pădurice, ne duceam încă din ianuarie să
culegem ghiocei şi brânduşe, iar măcar o dată pe săptămână
făceam drumul dus-întors cărând damigene cu sauzăvasăr,
cum ziceau şvabii, adică apă acră, apă minerală), Crucea lui
Bocu (ridicată în 1933, pentru a-i cinsti pe memorandiştii condamnaţi
de autorităţile maghiare la 1894)4, Biserica Românească5...
lăsăm câteva locuri libere, din economie de spaţiu, şi ajungem
la Casa Bocu.
Revin la 1950. Atunci ne-am mutat la Lipova, pe strada
Matei Corvin, nr. 49, în casa lui Peter Eckert, neamţ ce luptase
în armata română până la Praga, drept pentru care l-au împroprietărit
cu 9 hectare de pământ, dar apoi i-au luat cam tot pe-atâta,
deoarece pe tatăl său autorităţile l-au considerat chiabur; soţia
i-a fost deportată, ca etnic german, la reconstrucţie, în Uniunea
Sovietică.
Pe Bocu l-a arestat Securitatea în acel an, în noaptea
de 5 spre 6 mai. Am învăţat repede că nu e bine să rostesc în
public cuvântul Bocu, că nu se recomandă să trec pe lângă casa
ce i-a aparţinut, unde stă de pază un ostaş sovietic în poartă, ci
e recomandabil să-mi văd de treabă pe vizavi. Trăgând cu urechea
la conversaţiile celor mari, am aflat că mii de exemplare din
biblioteca misterioasei persoane au ars două zile şi două nopţi,
că doamna Marilina cu nepoţii au fost duşi departe, nu se ştie
unde. La o populaţie de 11000 de locuitori, Lipova avea o
garnizoană a armatei sovietice de ocupaţie (1945-1958) alcătuită
din 12000 de militari. În Casa Bocu se afla şcoala copiilor de
ofiţeri ruşi. Pentru că ajunsesem mai târziu un elev diligent,
profesoara de limba rusă, Nadejda Stepanovna, m-a trimis cu
un mesaj la şcoala sovietică, pentru directoarea de acolo. Am
intrat cu o sfială glisând spre spaimă în Casa lui Bocu, manipulat
de ideea încălcării unei duble interdicţii, vizitând adică zona
exclusivă a ocupantului, şi aflând câte ceva despre omul scos,
nu se ştie de ce, în afara lumii. Sigur, veneam dintr-o sală de
clasă cu duşumele ţăpligoase, date cu motorină, şi iată-mă alunecând
printre şemineuri şi sobe fanteziste de teracotă, între
pereţi lambrisaţi, abia păşind pe parchetul din lemn de trandafir,
fără să ştiu care bogătaş mă umileşte: ocupantul prezent sau
"monstrul" dispărut.
*
Trecând peste aceste impresii din copilărie, legătura
mea cu universul lui Sever Bocu a fost una temeinică. Dar nu
imediată. Au mai trecut nişte ani, până când, hotărât să fac
proză în manieră optzecistă, dar aruncându-mă asupra unor
teme revolute, am pornit într-o căutare frenetică a unor modele
interbelice care să reinventeze o contrapondere valabilă faţă
de linia falsă şi improductivă a ofertei naţional-comuniste de
tip ceauşist. Mai mult, alertat de ficţiunea poporului unic şi de
perspectiva omogenizărilor teritoriale, m-am gândit, ca şi mulţi
alţii, că n-ar strica o regrupare a regionalismului redutabil, nu
unul îngust, surpat în sine, ci altul, care să vorbească despre
varietate şi diversificare. (Câteva sugestii ale lui Petru Novac
Dolângă m-au îndreptat spre statura impresionantă a lui Sever
Bocu.) Aşa cum observa Caius Dobrescu, scriind romanul În
pasaj6, care are în centru aventura existenţială a lui Bocu, am
făcut-o cu "scopul de a regăsi în trecut repere morale de care a
fost văduvit prezentul"7.
*
Pentru Claudio Magris, Banatul "este un mozaic de
popoare, o suprapunere şi o stratificare de neamuri, de puteri,
de jurisdicţii; un pământ în care s-au întâlnit şi s-au ciocnit
imperiul otoman, autoritatea habsburgică, încăpăţânata voinţă
de independenţă – şi apoi de dominaţie – ungară, renaşterea
sârbă şi cea româna"8. Mai mult, în viziunea lui Urs Altermatt,
Banatul ar fi un spaţiu tipic pentru acea „Europă intermediară”9
cu graniţe fluide, aflate la răscrucea marilor imperii. Nu mult
diferit vedea lucrurile Sever Bocu, care constata că provincia sa
mult iubită se află "în drumul Bagdadului, vestitul drum al
Bagdadului dinainte de război, punct important de tranzit al
Europei Centrale şi de proprie penetraţie în Balcani şi Asia
Mică"10.
La Conferinţa de Pace de la Paris (1919), unde Sever
Bocu şi-a asumat rolul de apărător al integrităţii Banatului,
provincia, disputată de mai multe ţări, a fost împărţită aproape
la întâmplare de către Marile Puteri între România şi Iugoslavia,
încât s-a ajuns la următoarea situaţie: "La St. Aubert călătorul
va părăsi graniţa iugoslavă, la Jimbolia intră în România, după
Jimbolia părăseşte România, la Klari intră în Iugoslavia, peste
10 minute părăseşte Iugoslavia şi e iar în România, după o
jumătate de oră părăseşte iar România şi ajunge în Iugoslavia.
După 8 revizii vamale şi poliţiale, în sfârşit e la destinaţie…"11
Desigur că ar fi fost dificil să se ajungă la un partaj just,
într-o zonă ce se comportă asemeni "creuzetului [ce] nu
încetează de a fierbe, de a amalgama, de a topi, de a arde şi de
a consuma", astfel că, de-a lungul anilor, al deceniilor, ce să
mai spunem de secole, „se schimbă statutele oraşelor şi cifrele
naţionalităţilor şi ale religiilor”12.
Dar, deşi luptător vajnic pentru cauza Banatului, Sever
Bocu nu a părăsit ipostaza unui democrat perfect, gata oricând
să respecte datele tratatelor şi ale convenţiilor încheiate, mai
mult, convins că patriotismul românilor nu trebuie să aducă
atingere sentimentelor similare ale altor naţiuni: "Eu desfătuiesc
neamul meu să treacă la o politică şovină [...]. Să ne ferim de
un naţionalism arogant, orgolios, brutal. Un asemenea orgoliu
ajunge în contradicţie cu divinitatea însăşi, fiindcă el atacă
dreptatea. Să rezumăm patriotismul nostru la două noţiuni:
dreptate şi iubire"13. Sau: "Nu-i permis ca majoritatea să abuzeze
de forţa pe care i-o dă numărul. Cei care urlă şi strigă contra
minorităţilor abuzează de această forţă, aducând – inconştient
– o pată tocmai pe ceea ce a constituit baza morală a tratatelor
de pace"14.
*
Pe de altă parte, gândind deschis, Sever Bocu voia cam
ce suntem îndemnaţi să facem în Europa Unită a anului 2005 şi,
de multe ori, abia dacă simulăm că facem. "Eu sunt un regionalist.
Baza programului meu e regionalismul. Eu cred că
provinciile vor trăi, vor progresa şi vor muri pe această chestie
a descentralizării"15. O spusese imediat după Marea Unire, dar
nu a fost luat în seamă, şi anume că noua constituţie trebuia să
mizeze pe "forma descentralizării administrative [...] pe provincii"
16, aceasta şi din considerentul că "un om care nu-şi
iubeşte întâi satul, provincia sa natală restrânsă, nu-şi iubeşte
ţara"17. Consecinţele centralizării, avertiza Bocu, vor fi dramatice/
traumatice pentru oraşele de la vest, care "alcătuiesc azi o
puternică cultură de graniţă": vor ajunge, "pe urmele Iaşilor,
ruine glorioase în profitul unui singur oraş, al Bucureştilor"18.
*
E înduioşătoare buna-credinţă şi naivitatea lui I.D.
Suciu, cel care prefaţează exemplar volumul al II-lea din
Drumuri şi răscruci. Discursuri, partea 1, Bucureşti, 1945 (carte
interzisă de regimul antonescian), închipuindu-şi că, odată cu
terminarea războiului, democraţia adusă de aliaţi se va
reinstala în România şi crezând – probabil – că şi sovieticii
adoptă aceleaşi valori. Nu au trecut nici cinci ani şi Sever Bocu
a fost închis la Sighet, unde a şi murit după scurt timp.
 
(Prefaţă la Sever Bocu,
„Drumuri şi răscruci”, Editura Marineasa, 2005)
 
 
Note:
1 Oraş aşezat în judeţul Arad, pe ambele maluri ale Mureşului
(deci aparţinând zonei de interferenţă a Banatului cu Transilvania),
la întâlnirea Munţilor Zarandului cu Podişul Lipovei.
Pentru o documentare aprofundată asupra localităţii, trebuie
consultate lucrările: Victor Bleahu, Monografia oraşului Lipova,
Editura Marineasa, Timişoara, 2001 şi Mircea Olariu, Ghid-album
al oraşului Lipova şi al împrejurimilor, Editura Marineasa,
Timişoara, 2002.
2 Victor Bleahu, op. cit., p. 24l.
3 Mircea Olariu, op. cit., p. 31.
4 Victor Bleahu, op. cit., p. 233.
,,1892, ianuarie 20-21 Conferinţa Extraordinară a Partidului
Naţional Român din Transilvania, organizată la Sibiu [...] Se
decide redactarea unui Memorandum care să fie înaintat
împăratului. Acest document [...] descrie situaţia celor trei
milioane de români din Ardeal, represiunea la care sunt supuşi
de către autorităţile statului maghiar şi inventariază Încă
o dată revendicările celor mai numeroşi locuitori ai ţării"
(Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, coord., Cronologia Europei
Centrale, 1848-1989, Polirom, Iaşi, 2001, p. 105).
,,1894, mai 7-25 Proces la Cluj, intentat de oficialităţile maghiare
memorandiştilor români. [...] 14 membri ai Comitetului
Central al Partidului Naţional Român din Transilvania sunt
condamnaţi la închisoare. Verdictul stârneşte mari proteste
din partea opiniei publice româneşti" (Ibidem, p. 108).
La 31 mai 1942, În şedinţa festivă a Despărţărnântului „Astra”
din Lipova, Sever Bocu a ţinut un discurs lămuritor: "Nu 1848
i-a distrus pe Habsburgi [...], ci 1866, Dualismul. Fără Dualism,
Monarhia după toate probabilităţile supravieţuia şi războiului
mondial. Dovadă e că lumea e în căutarea încă şi azi a unui echilibru
în Valea Dunării, căci cel al statelor mici de la Versailles
ce se substituia unei mari puteri care era Austria, să recunoaştem,
s-a dovedit ineficace.
[...] Cu un minunat instinct, părinţii noştri de la 1892 iniţiau
această mişcare memorandistă. Habsburgii, dacă profitau de
ea, în al doispre-zecelea ceas, erau salvaţi. N-au făcut-o. Spre
norocul nostru. Aceasta punea revolverul în mâinile unui
Prinkipo oarecare, ale unui băieţandru care împingea cu un
deget simplu un mare stat, o mare putere de şase veacuri,
direct în prăpastie. [...] Crucea de sus, de la Rugă, a Memorandului,
este menită să eternizeze în piatră avântul nostru
de atunci." (Sever Bocu, Drumuri şi răscruci. II, Discursuri,
partea 1, Bucureşti, 1945, pp. 293-309 passim)
5 Sever Bocu scrie cu patos: "Ea ne transmite ecoul a şase
veacuri de civilizaţie, a unei bune părţi de ev mediu, a unei
alternanţe de grandoare şi decadenţă, în care s-au înălţat şi
au pierit state, tronuri şi atâtea valori pe scena îngustă a
unui mic orăşel şi pe cea şi mai îngustă a unei mici biserici"
(Drumuri şi răscruci, II, p. 378).
6 Viorel Marineasa, În pasaj, Editura Militară, Bucureşti, 1990.
7 Caius Dobrescu, Modernitatea ultimă, Univers, Bucureşti,
1998, pp. 245-247.
8 Claudio Magris, Danubius, traducere de Adrian Niculescu,
Univers, Bucureşti, 1994, p. 297.
9 Urs Altermatt, Previziunile de la Sarajevo. Etnonaţionalismul
în Europa, traducere de Johann Klusch, Cuvânt înainte de
Andrei Corbea, Polirom, Iaşi, 2000, p. 170.
10 "Vestul", 11/1931, nr. 270, apud I.D. Suciu, "Introducere"
la Sever Bocu, Drumuri şi răscruci, JI, Discursuri, partea 1,
Bucureşti, 1945, p. XVI.
11 Sever Bocu, Pentru integritatea Banatului, Timişoara, 1923,
apud I.D. Suciu, loc. cit., p. VII.
Trecând în revistă consecinţele destrămării Imperiului Habsburgic,
Jacques Le Rider (Mitteleuropa, Polirom, Iaşi, 1997,
pp. 63-85 passim) îl citează copios pe Jean Bérenger (Histoire
de l'empire des Habsbourg, Paris Fayard, 1990), cel căruia i
s-a părut "o mare eroare de apreciere" faptul că guvernele
Antantei au creat "o mulţime de state succesoare" în locul
imperiului, pentru a contracara Germania şi pentru a opune
un cordon sanitar revoluţiei bolşevice, culminând cu Masaryk,
"inventatorul Cehoslovaciei" (în treacăt fie spus, Masaryk a
fost prietenul de bază al lui Sever Bocu în dramaticele "opt
luni la Kiev" din timpul primului război mondial, când s-au
luat hotărâri capitale în privinţa naţiunilor şi a etniilor din
imperiul austro-ungar, prinse într-un ireversibil val centrifug).
În schimb, Victor-Lucien Tapié laudă tocmai "profunda înţelepciune"
a lui Masaryk în strategia destrămării imperiului.
12 Claudio Magris, op. cit., p. 298. V. şi Urs Altermatt, op. cit.,
p. 170.
13 Sever Bocu, "Vestul", VIII/1937, nr. 1989, apud I.D. Suciu,
op. cit., p. XVI.
14 Idem, "Vestul", VII/1936, nr. 1587, apud I.D. Suciu, op. cit.,
p. XV.
15 Sever Bocu, "Vestul", V/1934, nr. 1137, apud I.D. Suciu, op.
cit., p. XVII-XVIII.
16 Idem, "Banatul", an 1/1919, nr. 76, apud I.D. Suciu, loc. cit,
p. XVII.
17 Idem, "Vestul", 1/1930, nr. 131, apud I.D. Suciu, loc. cit., p.
XVII.
18 Idem, "Vestul", 1/1930, nr. 168, apud. I.D. Suciu, loc. cit.,
p. XVII.

 

_________________

*Viorel Marineasa - Despre Banat, în registrul normal
Editura Modus P.H.
Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Vârșeț - Viile de pe deal

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank