Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Mândroane, Maria - A plecat dintre noi Iosif Cireşan-Loga

 

       Cu adânc regret anunţăm ca joi, pe data de 26 noiembrie, în jurul orei 15 a încetat din viaţă veteranul condeierilor plugari Iosif Cireşan Loga. În data de 28  condeierul a fost înmormântat în satul său natal, Duleu. O înmormântare simplistă şi parcă prea grabită. Au lipsit de la acest trist eveniment mulţi dintre oamenii care ar fi trebuit să-l reprezinte şi să-l cinstească, pentru o viaţă de om în carea ars pe altarul culturii populare. S-au uitat repede şi mult prea repede, toate câte le-a facut acest spiritus-loci. Pentru orăşelul în care a trăit şi pe care l-a iubit atât. Pentru oameni, pentru gazetă, pentru Cenaclu, pe care l-a condus, pentru mişcarea de rezistenţă, din munţii Arienişului s.a.
      Ce păcat! A murit cu amărăciunea de-a fi fost marginalizat şi părăsit, ca un obiect oarecare. La ultima noastră întâlnire, din ziua Festivalului Tata Oancea, 13 noiembrie, 2009, sărmanul meu căpitan de cursă lungă avea întipărită pe faţă o expresie jalnică, pe care n-am mai văzut-o niciodată. Suferea fiindcă nimeni nici măcar nu se gândise să-i trimită şi lui o invitaţie la Festivalul pe care, altădată, l-a reprezentat cu atâta bucurie.   M-a privit lung şi mi-a spus: „viaţa se scurge din mine!...eu n-o mai duc mult”. De patru ani sănătatea îi era plecară. Eram obişnuita cu căderile lui dar şi cu voinţa extraodinară de a se ridica aproape în acelaşi timp. Am negat, auzindu-l vorbind cu atâta deznădejde, înţelegând că era mai degrabă supărat. L-am încurajat, promiţându-i cartea care se găseşte deja sub tipar. Era un truc care a funcţionat în toţi aceşti ani, de când era bolnav. Setea de viaţă şi dorinţa de a-şi vedea scoasă de sub tipar încă o carte, dorinţa de a mai fi încă odata prezent la Festivalul condeierilor plugari, dorinţa de a-şi mai vedea odata Casa muzeu care îi poartă numele... i-a dat mereu avântul care-i motiva dorinţa de a trăi. Şi-a înfruntat cu eroismul care îl caracteriza, boala incurabilă şi bătrâneţea. Nu a vrut, până în ultimul moment să fie o povară pentru nimeni. S-a închistat în sine, şi-a acoperit durerile, cum a ştiut mai bine. Dădea impresia ca se va ridica, încă odată, aşa cum făcuse mereu... Avea o tarie incredibilă, care pe mine m-a uimit, tot timpul mai avea ceva şi încă ceva de oferit, voia mereu să se asigure că în urma lui, tot ceea ce apărase el în viaţă va avea forţa de a răzbate şi a înfrânge stavilele, de orice fel şi că Fenomenul va avea continuitate, identitate...
      Cu toate astea la ultima întâlnire veteranul mişcării condeierilor plugari mi s-a părut prea cuminte, pentru firea pe care o cunoşteam deja atât de bine. Retras şi parcă nedorind să stânjenească pe cineva cu neputinţele lui el se pregătea tacit pentru Marele Drum. În urma întâlnirii dintre noi a mai primit câteva vizite, două, trei. Erau prietenii lui de suflet, care l-au înţeles şi iubit cu adevărat până la sfârşit. Printre ei Tiberiu Popovici, din Bocşa, profesorul Ion Albu, din Berzovia. În rest?! E foarte trist! Să fie oare bătrâneţea aşa o boală molipsitoare încât nu doar că alungă dar şi anihilează meritele incontestabile ale unui om de talia condeierului plugar Iosif Cireşan-Loga?
      Un lucru rămâne cert bunul meu căpitan de cursă lungă. De când ne cunoştem ne-ai oferit cea mai frumosă lecţie de viaţă. Această lecţie era aceea a frustului uman, a verticalitaţii, a luptei şi credinţei în Dumnezeu, armonie şi dreptate etc Şi toate s-au concretizat azi, poate ca o biruinţă a tuturor confratilor tăi, condeierii plugari, trecuţi prea uşor sub tăcere şi uitare. Urma trecerei tale prin viaţă este unageneratoare, sub auspiciile  căreia noi cei care am rămas să apărăm şi să întărim fenomenul, mergem mai departe. Îţi datorăm, cu toţii enorm! Casa muzeu Iosif Cireşan-Loga, Arhiva Iosif Cireşan-Loga, cu zecile de manuscrise, pe care ne străduim să le redăm tiparului şi nu în ultimul rând culoare identitară pe care deja ne-am însusit-o, zic eu, cu recunoştiinţă şi adâncă reponsabilitate. Odihneşte-te în pace Bunule! Lupta înaintaşilor noştri n-a fost zadarnică! Sperăm ca viitorul să fie cel care va vorbi, prin fapte. Mai avem multe, încă foarte multe de făcut, foarte multe de împlinit. Există în Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara Casa Muzeu Iosif Cireşan-Loga împreună cu arhiva condeierului. Există şi o arhivă a condeierilor plugari. Dorim însă ca peste ani să putem vorbi de un Muzeu al Condeierilor plugari iar arhiva, cu publicaţiile condeierilor să fie una pe măsura Fenomenului, pe care încercăm să-l repunem în drepturile lui fireşti.
      În faţa pierderii suferite acum cuvintele rămân însă puţine iar dragostea şi recunoştiinţa noastră împleteşte o rugăciune spre Dumnezeu, pentru ca cărarea ta, Bunule, să ducă printre îngeri iar suferinţa din acestă viaţă să fie recompensată cu armonie şi pace veşnică. O lacrimă de pioşenie!
        
Ce-ai dus, Bătrâne
 
Ce-ai dus şi tu, Bătrâne,
În Lumea fără Dor,
Bătând timid din aripi,
Şe astăzi nu mai dor! 
Prin viaţa ta, modestă, de ţăran,
Ai dus poveri şi doruri mulce
Şî ce-ai crescut prîn trudă, făr hotar
Autudidact şî condeier dă frunce. 
Prăcum un Hrist pră cruşe răstâgnit
În încercări făr număr, şe s-or topit în fiinţă,
Prîn toace şi mai tare viaţa  ţ-ai călit,
Izbândă prîn iubire şî creginţă! 
Ne-ai stat model dă demnă  senectuce,
Oglindă pântr-o viaţă-nflăcărată,
Leagăn dă luptă  şî virtuce,
C-o inimă cât ţara toată! 
Ţăran plugar, năobosît,
Un căpitan dă  cursă lungă,
În juru tău, noi, condeierii, ne-am unit
Şî am făcut, prăcum odinioară, să ne curgă, 
Prinos dîn zăstrea noastră  românească,
Dorinţă dă progres şî armonie,
Copii legaţi dă glia strămoşască
Şî înălţati în lume dîn a ei tărie. 
Prîn trista dăspărţîre,
Ni-ş astădz’ cu toţî măi săraşi,
La drum nu măi avem căruţă
Iar dîn căruţă lipsăsc saşi... 
Sămânţăle pierduce-n drum,
Am vrea din nou să mai răsară, 
Cu rădăşina dă ţăran,
Şi-o stat cu şinstă prăsta ţară; 
Dar rândurile s-or rărit,
Am mai rămas puţâni pră  cale,
Lumina dă la Răsărit
Îi poartă-n staua călătoare... 
Ce oginesce Bunule d-acu
Că-n viaţă-ţ’ mulce obosăli ai strâns,
Steluţa apărută-n drum,
Ce luminează dinagins 
Nu ce-om zuita, noi, care ce-am iubit
Şî rugă înălţăm spră Dumnedzău,
Odihnă-n paşe suflit chinuit
Că prîntră noi tu vei trăi mereu!
     Poezia a fost difuzată la emisiunea Duminica la prânz 
 
                        etnolog Maria Mandroane

Imagine aleatoare

Fizeş, sigiliul localităţii (a)

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank