Între membrii societăţii de profil din urbea de pe Bega se numără persoane de toate profesiile, vârstele şi categoriile sociale
Într-o casă din cartierul Elisabetin se întâlnesc, în fiecare joi, oameni veniţi din diverse medii, pe care îi uneşte o pasiune, care unora li se pare stranie, altora le suscită un interes amestecat cu teamă, alteori chiar îndoială. Sunt membrii Societăţii de Parapsihologie, admiraţi şi huliţi deopotrivă, pentru unii şarlatani, pentru alţii vrăjitori. Nici una, nici alta. O lume aparte, cu preocupări, e drept, bizare.
Cineva în faţa unei oglinzi, în strădania de a-şi învinge propria imagine, încearcă să-şi treacă în revistă trecutul, să-şi înfăţişeze prezentul într-o altă dimensiune, apoi viitorul în accepţiunea destinului implacabil. Este un experiment pe care parapsihologii timişoreni l-au inclus de ceva-vreme în tematica de studiu. Cel care - îmi explică Madaras Béla, unul din vicepreşedinţii societăţii - are darul de la natură de a relata ceva despre cineva din trecutul, viitorul sau prezentul său, este „mediumul” experimentului. În viziunea parapsihologilor, atât trecutul, cât şi viitorul şi prezentul se află pe aceeaşi „axă fără timp şi spaţiu”. „Este o trăire ca într-o peliculă cinematografică, pe care o percepe doar mediumul”, spune Madaras. „Ecranul timpului poate fi oglinda sau chiar luciul unei ape”, continuă el explicaţia fenomenului. De fapt, experimentul datează din antichitate, când discipolii pitagoreici şi chiar chinezii practicau vizualizarea pe medii maladive. Scribii din epocă vorbesc chiar de tămăduiri spectaculoase. Literatura de specialitate susţine în acelaşi timp că în laboratoarele de parapsihologie din Germania şi Franţa, bunăoară la Hanovra, unde fiinţează o respectată şcoală de profil, asemenea experimente se efectuează de o seamă de ani, unele cu rezultate consemnate în presă... După unii autori parapsihologi şi chiar medici, experimentul vizualizării ar încerca evitarea expunerii pacientului la efectele nocive ale unor raze emise de aparatura medicală sofisticată... Adevăr, fantezie, ficţiune împerecheată cu o doză de entuziasm? Rămâne de văzut...
Fascinaţia necunoscutului
Dacă e să-i credem pe parapsihologii timişoreni, calea spre necunoscut trece obligatoriu prin telepatie şi acceptarea noţiunii de levitaţie, un termen care ne duce la o altă practică, spiritismul. Atât Madaras Béla, cât şi Aurel Costinaş, cel din urmă preşedintele Societăţii timişorene de Parapsihologie, neagă vehement asocierea cu spiritismul. „Acolo avem de-a face într-adevăr cu şarlatania”, spune Madaras, „aici este vorba despre psihokinezie”. Un grup de lucru din cadrul societăţii a încercat cu puţini ani în urmă să demonstreze că, de fapt, controversata psihokinezie există în realitate. Ambii, susţinând că dispun de reale capacităţi paranormale, au recurs la un experiment care viza ridicarea unei simple mese de la podea. Madaras spune că experimentul a reuşit doar parţial, deoarece unii participanţi erau stresaţi şi copleşiţi chiar de probleme cotidiene. Experimentul rămâne pentru moment doar un exerciţiu de voinţă, spune el... Parapsihologii timişoreni încearcă de mai multă vreme să-şi convingă auditoriul, de altfel destul de numeros, peste
2 000-3 000 de participanţi la o întrunire, că singura cale de a învinge necunoscutul este credinţa, fireşte nu una fanatic-religioasă, ci pur şi simplu încrederea în puterea voinţei... „Eul fiecăruia dintre noi este capabil de miracole”, spune Madaras (!?) şi face o dezvăluire de-a dreptul uluitoare: prin puterea încrederii în sine a învins forţa destinului, accesând în cursul unei meditaţii o imaginară „bancă de date a Universului”, o cunoaştere pe care a împărtăşit-o în numeroase interviuri cu diverse publicaţii şi posturi de radio şi televiziune din ţară. „Într-adevăr există un destin pe care-l avem fiecare. Este un cod care, indiferent că-l percepem sau nu, se află în subconştientul fiecărei fiinţe raţionale”, spune Madaras. Este convins că destinul poate fi prevăzut, dar nimeni şi nimic nu-i poate opri evoluţia... Tehnicianul electromecanic din Timişoara, aidoma altor confraţi, este convins, de asemenea, că „stă în puterea fiecăruia dintre noi să privim în viitor, cu forţa proprie a minţii”.
Constatările parapsihologilor timişoreni suscită, de câtva timp, chiar şi interesul unor cercuri din lumea ştiinţifică. Ei neagă, de pildă, cu toată convingerea teoria sfârşitului lumii şi cred în ciclurile refacerii neîncetate a Universului. Alţi autori prevăd o inevitabilă glaciaţiune. Exploratorul timişorean, profesor dr. Petru Urdea, a făcut o descoperire epocală, care cel puţin în parte confirmă viziunile parapsihologilor timişoreni. Jumătate din teritoriul Canadei şi aproximativ 40 la sută din cel al Rusiei sunt afectate de îngheţ peren. Se pot face astfel aprecieri privind evoluţia climei în cicluri. Peste „doar” 10 000 de ani, pe planeta noastră s-ar putea instala o nouă eră glaciară. Uriaşele blocuri de gheaţă „rătăcitoare” şi imensele crăpături generate de îngheţ în Alpii Scandinaviei numite de localnici „frostblistere” sunt primele semne „ale epocii de gheaţă” care ne aşteaptă, confirmă Urdea... Madaras îmi relatează în continuare, între altele, că a reuşit, utilizând informaţii „culese” din „banca universală de date”, să-şi „vadă” viitoarea soţie şi chiar localitatea din care aceasta urma să provină, apoi că va avea un fiu. În cele din urmă a prevăzut cu imensă tristeţe momentul decesului bunicii sale, care îi influenţase benefic evoluţia vieţii. Îmi mai istoriseşte o întâmplare, când a avut o trăire paranormală la limita senzaţionalului. Având împreună cu familia domiciliul forţat din motive politice la Petroşani, a trecut printr-o trăire de déja-vu, pe care de fapt o evocă adesea parapsihologii antrenaţi în meditaţii. A întâlnit atunci o persoană care-i apăruse într-adevăr în cursul unei meditaţii şi care, susţine domnia sa, cunoştea amănunte din viaţa familiei sale. A reîntâlnit acea persoană după un şir de ani, la o întrunire a parapsihologilor arădeni. Momentul i-a întărit anumite convingeri legate de metempsihoză (!?), de altfel o temă preferată de parapsihologii de pretutindeni. Este, de asemenea, cunoscută în cer-curile parapsihologilor povestea fetiţei franceze care rostea în vis fraze într-un dialect arab. Se spune cu titlu de certitudine (?) că o echipă de orientalişti, plecaţi pe firul relatărilor copilului, au descoperit într-un sat din Arabia Saudită un dialect similar cu cel căutat. Fetiţa, se spune în continuarea relatării, a recunoscut străzi şi case dintr-o copilărie anterioară... După unii autori de literatură de profil, trăirile amintite evocă într-adevăr teoria metempsihozei şi trimit în acelaşi timp, în mod bizar, la teoria lui Kant, care scrie că „trecerea gândurilor şi sentimentelor prin conştiinţă, sub forma unor imagini, determină în noi perceperea unui anumit timp”. Câtă dreptate avea distinsul filozof? Să le dăm crezare celor care susţin că reuşesc să pătrundă tainele fenomene-
lor... paranormale? Până la proba „miracolului” decisiv, preocuparea celor care se plasează la hotarul dintre ştiinţă şi găsirea adevăratei cunoaşteri rămâne în domeniul întrebărilor...
Dacă e să-i credem pe parapsihologii timişoreni, calea spre necunoscut trece obligatoriu prin telepatie şi acceptarea noţiunii de levitaţie, un termen care ne duce la o altă practică, spiritismul. Atât Madaras Béla, cât şi Aurel Costinaş, cel din urmă preşedintele Societăţii timişorene de Parapsihologie, neagă vehement asocierea cu spiritismul. „Acolo avem de-a face într-adevăr cu şarlatania”, spune Madaras, „aici este vorba despre psihokinezie”. Un grup de lucru din cadrul societăţii a încercat cu puţini ani în urmă să demonstreze că, de fapt, controversata psihokinezie există în realitate. Ambii, susţinând că dispun de reale capacităţi paranormale, au recurs la un experiment care viza ridicarea unei simple mese de la podea. Madaras spune că experimentul a reuşit doar parţial, deoarece unii participanţi erau stresaţi şi copleşiţi chiar de probleme cotidiene. Experimentul rămâne pentru moment doar un exerciţiu de voinţă, spune el... Parapsihologii timişoreni încearcă de mai multă vreme să-şi convingă auditoriul, de altfel destul de numeros, peste
2 000-3 000 de participanţi la o întrunire, că singura cale de a învinge necunoscutul este credinţa, fireşte nu una fanatic-religioasă, ci pur şi simplu încrederea în puterea voinţei... „Eul fiecăruia dintre noi este capabil de miracole”, spune Madaras (!?) şi face o dezvăluire de-a dreptul uluitoare: prin puterea încrederii în sine a învins forţa destinului, accesând în cursul unei meditaţii o imaginară „bancă de date a Universului”, o cunoaştere pe care a împărtăşit-o în numeroase interviuri cu diverse publicaţii şi posturi de radio şi televiziune din ţară. „Într-adevăr există un destin pe care-l avem fiecare. Este un cod care, indiferent că-l percepem sau nu, se află în subconştientul fiecărei fiinţe raţionale”, spune Madaras. Este convins că destinul poate fi prevăzut, dar nimeni şi nimic nu-i poate opri evoluţia... Tehnicianul electromecanic din Timişoara, aidoma altor confraţi, este convins, de asemenea, că „stă în puterea fiecăruia dintre noi să privim în viitor, cu forţa proprie a minţii”.
Constatările parapsihologilor timişoreni suscită, de câtva timp, chiar şi interesul unor cercuri din lumea ştiinţifică. Ei neagă, de pildă, cu toată convingerea teoria sfârşitului lumii şi cred în ciclurile refacerii neîncetate a Universului. Alţi autori prevăd o inevitabilă glaciaţiune. Exploratorul timişorean, profesor dr. Petru Urdea, a făcut o descoperire epocală, care cel puţin în parte confirmă viziunile parapsihologilor timişoreni. Jumătate din teritoriul Canadei şi aproximativ 40 la sută din cel al Rusiei sunt afectate de îngheţ peren. Se pot face astfel aprecieri privind evoluţia climei în cicluri. Peste „doar” 10 000 de ani, pe planeta noastră s-ar putea instala o nouă eră glaciară. Uriaşele blocuri de gheaţă „rătăcitoare” şi imensele crăpături generate de îngheţ în Alpii Scandinaviei numite de localnici „frostblistere” sunt primele semne „ale epocii de gheaţă” care ne aşteaptă, confirmă Urdea... Madaras îmi relatează în continuare, între altele, că a reuşit, utilizând informaţii „culese” din „banca universală de date”, să-şi „vadă” viitoarea soţie şi chiar localitatea din care aceasta urma să provină, apoi că va avea un fiu. În cele din urmă a prevăzut cu imensă tristeţe momentul decesului bunicii sale, care îi influenţase benefic evoluţia vieţii. Îmi mai istoriseşte o întâmplare, când a avut o trăire paranormală la limita senzaţionalului. Având împreună cu familia domiciliul forţat din motive politice la Petroşani, a trecut printr-o trăire de déja-vu, pe care de fapt o evocă adesea parapsihologii antrenaţi în meditaţii. A întâlnit atunci o persoană care-i apăruse într-adevăr în cursul unei meditaţii şi care, susţine domnia sa, cunoştea amănunte din viaţa familiei sale. A reîntâlnit acea persoană după un şir de ani, la o întrunire a parapsihologilor arădeni. Momentul i-a întărit anumite convingeri legate de metempsihoză (!?), de altfel o temă preferată de parapsihologii de pretutindeni. Este, de asemenea, cunoscută în cer-curile parapsihologilor povestea fetiţei franceze care rostea în vis fraze într-un dialect arab. Se spune cu titlu de certitudine (?) că o echipă de orientalişti, plecaţi pe firul relatărilor copilului, au descoperit într-un sat din Arabia Saudită un dialect similar cu cel căutat. Fetiţa, se spune în continuarea relatării, a recunoscut străzi şi case dintr-o copilărie anterioară... După unii autori de literatură de profil, trăirile amintite evocă într-adevăr teoria metempsihozei şi trimit în acelaşi timp, în mod bizar, la teoria lui Kant, care scrie că „trecerea gândurilor şi sentimentelor prin conştiinţă, sub forma unor imagini, determină în noi perceperea unui anumit timp”. Câtă dreptate avea distinsul filozof? Să le dăm crezare celor care susţin că reuşesc să pătrundă tainele fenomene-
lor... paranormale? Până la proba „miracolului” decisiv, preocuparea celor care se plasează la hotarul dintre ştiinţă şi găsirea adevăratei cunoaşteri rămâne în domeniul întrebărilor...
Parapsihologi în cancelarii şi servicii secrete
Se ştie că de-a lungul istoriei, magi, vizionari, prezicători, futurologi, mai târziu parapsihologi, oameni înzestraţi cu puteri paranormale au populat curţile regale şi imperiale, apoi cancelariile şefilor de stat şi de guvern. Ei au contribuit adesea la bunăstarea psihică a stăpânilor lor, ba nu de puţine ori, pretind istorici dintre cei mai reputaţi, au hotărât ori au întors soarta războaielor, a conflictelor dintre rivali, au prezis victorii şi înfrângeri. Sunt îndeobşte cunoscute „calităţile” paranormale de care se crede că dispunea Grigori Efimovici Rasputin, cel care ani de-a rândul ca „virtual” parapsiholog a hrănit intrigile de la curtea ţarului Nicolae II al Rusiei şi a fost preocupat îndeaproape de... „bunăstarea” intimă a ţarinei. Istoriografii curţii imperiale scriau, în 1916, că Rasputin, cu forţa voinţei sale, le croia sieşi şi altora destinele, supunându-şi necondiţionat slujbaşii curţii. Însăşi moartea sa, moment studiat şi de parapsihologii timişoreni, a rămas încă învăluită în negura tainelor. Martorii scenei, dominată atunci de prinţul Iusupov, asasinul lui Rasputin, decedat în deceniul al 6-lea al secolului trecut, la o vârstă venerabilă, şi câţiva tineri ofiţeri, vorbesc despre revenirea la viaţă a misteriosului călugăr, după ce, împuşcat şi otrăvit, fusese azvârlit în-
tr-un puţ. Adevăr sau fabulaţii, parapsihologii timişoreni îi atribuie lui Rasputin până acum nemaiîntâlnite puteri paranormale, dobândite se pare prin exerciţii de tip yoga, destinate în primul rând supravieţuirii în mediul ostil de la curtea imperială. Chiar şi rezistenţa la efectele cianurii de potasiu, care provoacă o moarte aproape instantanee, prezentă din abundenţă în cina servită călugărului de către prinţ este - după spusele unor cunoscători din mediul parapsihologilor - o dovadă a stăpânirii unor rare forţe paranormale. Studiile parapsihologilor timişoreni în colaborare cu colegi din Franţa şi Olanda au ajuns la concluzia, după aprofundarea mărturiilor contemporanilor călugărului sau magului, cum îl definesc olandezii, că este vorba probabil despre exerciţii yoghine, la care aproape zilnic a fost surprins Rasputin, la ore de dimineaţă devreme. Ei au constatat între altele că mai ales în orele de dimineaţă, meditaţia şi percepţiile de ordin paranormal sunt semnalate la cei cu puterea de a accesa „axa dintre timp şi spaţiu”. Astfel, pretind şi parapsihologii americani, că în cazul lui Rasputin s-a micşorat probabilitatea de a i se împotrivi cineva cu alt tip de voinţă, decât cea dobândită de el, prin exerciţii repetate. Parapsihologii timişoreni spun că răsăritul şi apusul soarelui sunt momente când atmosfera planetară conţine forţe spirituale deosebit de active (?! )...
A fost realmente dotat Rasputin cu asemenea capacităţi? Se emit de amar de ani o seamă de supoziţii, dar... se evocă aproape cu regularitate şi elementul „legendă”. Răspunsurile parapsihologilor contemporani sunt împărţite: da şi nu... Napoleon, Abraham Lincoln, preşedintele Americii între 1861 şi 1865, Stalin, Hitler, liderul chinez Mao Tse Dun, dictatorii Franco şi Ceauşescu, spun legendele, ar fi apelat adesea la serviciile unor parapsihologi. Interesant şi confirmat de parapsihologii timişoreni la una din conferinţele de presă cu ani în urmă, şi chiar de colegii lor francezi, este faptul că domeniul nu le pare a fi străin nici celor mai temute servicii secrete din lume. Se spune că, ocazional, nu s-au lipsit de el nici odiosul KGB, nici reputata CIA şi, după unii autori, nici omniprezentul Mossad. Nu mai puţin reţine atenţia faptul că telepatia ar avea în acest sens un rol deloc de neglijat... Cât e de reală afirmaţia, fireşte, nu va afla nimeni niciodată... Fără răspuns se pare rămân pe veci întrebările legate de cauzele reale ale ultimei catastrofe a navetei spaţiale Columbia, explozia de la Centrala Atomo-Electrică Cernobâl, de aşa-numitul Experiment Philadelphia de teleportare a unei nave de luptă, de multe altele neelucidate.Telepatie sau teleportare ratată, spionaj sau... pur şi simplu eşec uman. În preajma fiecărui obiectiv, înainte de catastrofă au fost semnalate obiecte zburătoare neidentificate; tot atâtea întrebări câte şi-au pus şi parapsihologii timişoreni...
Se ştie că de-a lungul istoriei, magi, vizionari, prezicători, futurologi, mai târziu parapsihologi, oameni înzestraţi cu puteri paranormale au populat curţile regale şi imperiale, apoi cancelariile şefilor de stat şi de guvern. Ei au contribuit adesea la bunăstarea psihică a stăpânilor lor, ba nu de puţine ori, pretind istorici dintre cei mai reputaţi, au hotărât ori au întors soarta războaielor, a conflictelor dintre rivali, au prezis victorii şi înfrângeri. Sunt îndeobşte cunoscute „calităţile” paranormale de care se crede că dispunea Grigori Efimovici Rasputin, cel care ani de-a rândul ca „virtual” parapsiholog a hrănit intrigile de la curtea ţarului Nicolae II al Rusiei şi a fost preocupat îndeaproape de... „bunăstarea” intimă a ţarinei. Istoriografii curţii imperiale scriau, în 1916, că Rasputin, cu forţa voinţei sale, le croia sieşi şi altora destinele, supunându-şi necondiţionat slujbaşii curţii. Însăşi moartea sa, moment studiat şi de parapsihologii timişoreni, a rămas încă învăluită în negura tainelor. Martorii scenei, dominată atunci de prinţul Iusupov, asasinul lui Rasputin, decedat în deceniul al 6-lea al secolului trecut, la o vârstă venerabilă, şi câţiva tineri ofiţeri, vorbesc despre revenirea la viaţă a misteriosului călugăr, după ce, împuşcat şi otrăvit, fusese azvârlit în-
tr-un puţ. Adevăr sau fabulaţii, parapsihologii timişoreni îi atribuie lui Rasputin până acum nemaiîntâlnite puteri paranormale, dobândite se pare prin exerciţii de tip yoga, destinate în primul rând supravieţuirii în mediul ostil de la curtea imperială. Chiar şi rezistenţa la efectele cianurii de potasiu, care provoacă o moarte aproape instantanee, prezentă din abundenţă în cina servită călugărului de către prinţ este - după spusele unor cunoscători din mediul parapsihologilor - o dovadă a stăpânirii unor rare forţe paranormale. Studiile parapsihologilor timişoreni în colaborare cu colegi din Franţa şi Olanda au ajuns la concluzia, după aprofundarea mărturiilor contemporanilor călugărului sau magului, cum îl definesc olandezii, că este vorba probabil despre exerciţii yoghine, la care aproape zilnic a fost surprins Rasputin, la ore de dimineaţă devreme. Ei au constatat între altele că mai ales în orele de dimineaţă, meditaţia şi percepţiile de ordin paranormal sunt semnalate la cei cu puterea de a accesa „axa dintre timp şi spaţiu”. Astfel, pretind şi parapsihologii americani, că în cazul lui Rasputin s-a micşorat probabilitatea de a i se împotrivi cineva cu alt tip de voinţă, decât cea dobândită de el, prin exerciţii repetate. Parapsihologii timişoreni spun că răsăritul şi apusul soarelui sunt momente când atmosfera planetară conţine forţe spirituale deosebit de active (?! )...
A fost realmente dotat Rasputin cu asemenea capacităţi? Se emit de amar de ani o seamă de supoziţii, dar... se evocă aproape cu regularitate şi elementul „legendă”. Răspunsurile parapsihologilor contemporani sunt împărţite: da şi nu... Napoleon, Abraham Lincoln, preşedintele Americii între 1861 şi 1865, Stalin, Hitler, liderul chinez Mao Tse Dun, dictatorii Franco şi Ceauşescu, spun legendele, ar fi apelat adesea la serviciile unor parapsihologi. Interesant şi confirmat de parapsihologii timişoreni la una din conferinţele de presă cu ani în urmă, şi chiar de colegii lor francezi, este faptul că domeniul nu le pare a fi străin nici celor mai temute servicii secrete din lume. Se spune că, ocazional, nu s-au lipsit de el nici odiosul KGB, nici reputata CIA şi, după unii autori, nici omniprezentul Mossad. Nu mai puţin reţine atenţia faptul că telepatia ar avea în acest sens un rol deloc de neglijat... Cât e de reală afirmaţia, fireşte, nu va afla nimeni niciodată... Fără răspuns se pare rămân pe veci întrebările legate de cauzele reale ale ultimei catastrofe a navetei spaţiale Columbia, explozia de la Centrala Atomo-Electrică Cernobâl, de aşa-numitul Experiment Philadelphia de teleportare a unei nave de luptă, de multe altele neelucidate.Telepatie sau teleportare ratată, spionaj sau... pur şi simplu eşec uman. În preajma fiecărui obiectiv, înainte de catastrofă au fost semnalate obiecte zburătoare neidentificate; tot atâtea întrebări câte şi-au pus şi parapsihologii timişoreni...
Instrumentarul
Madaras Béla este unicul deţinător al unui instrumentar specific. Melkabahul - o reţea de fire metalice, în formă de stea în 6 colţuri, de fapt un obiect de cult, un simbol evreiesc, care provine de la vechii etiopieni şi preluat de egipteni, care i-au conferit forma actuală - îi serveşte în momentele de meditaţie. Obiectul se folosea iniţial în temple şi biserici. El mai afirmă că Melkabahul sporeşte forţa psihică, cea a gândului şi a creativităţii umane. Totodată, spune că este un generator de rezonanţă, care reacţionează doar în prezenţa omului şi echilibrează frecvenţa curenţilor cerebrali, până la 80 de Hz, conferind astfel profunzime actului de meditaţie. În instrumentarul său se mai află un glob de sticlă, „ghiontul”, sau cronovizorul, diferite cristale care îi canalizează energia, recepţionând chiar mesaje şi accesând „baza de date a Universului”... Preocupări alternative, puncte de sprijin în elucidarea unor taine ce se vor pe veci ferecate? Cert este că, vrem nu vrem, ele au început să încapă, firav, e drept, în atenţia cercetării din diverse domenii. În ţări ca S.U.A., Germania sau Franţa, în prezent funcţionează numeroase şcoli de parapsihologie oficial recunoscute. Doar vremea şi odată cu ea desluşirea secretelor lumilor paralele, care se spune că ne-ar înconjura, vor decide în final: adevăr sau iluzie...
Madaras Béla este unicul deţinător al unui instrumentar specific. Melkabahul - o reţea de fire metalice, în formă de stea în 6 colţuri, de fapt un obiect de cult, un simbol evreiesc, care provine de la vechii etiopieni şi preluat de egipteni, care i-au conferit forma actuală - îi serveşte în momentele de meditaţie. Obiectul se folosea iniţial în temple şi biserici. El mai afirmă că Melkabahul sporeşte forţa psihică, cea a gândului şi a creativităţii umane. Totodată, spune că este un generator de rezonanţă, care reacţionează doar în prezenţa omului şi echilibrează frecvenţa curenţilor cerebrali, până la 80 de Hz, conferind astfel profunzime actului de meditaţie. În instrumentarul său se mai află un glob de sticlă, „ghiontul”, sau cronovizorul, diferite cristale care îi canalizează energia, recepţionând chiar mesaje şi accesând „baza de date a Universului”... Preocupări alternative, puncte de sprijin în elucidarea unor taine ce se vor pe veci ferecate? Cert este că, vrem nu vrem, ele au început să încapă, firav, e drept, în atenţia cercetării din diverse domenii. În ţări ca S.U.A., Germania sau Franţa, în prezent funcţionează numeroase şcoli de parapsihologie oficial recunoscute. Doar vremea şi odată cu ea desluşirea secretelor lumilor paralele, care se spune că ne-ar înconjura, vor decide în final: adevăr sau iluzie...
Reconstituire prin vizualizare
Atentatul de la 11 septembrie 2001 asupra Pentagonului a fost vizualizat de către un tânăr român, Voicu Popescu, specialist în calculatoare, grafică tridimensională şi tehnica vizualizării. El a coordonat un nucleu specializat din cadrul Universităţii americane Purdue, reconstituind astfel clipele din timpul şi după impactul aparatului Boeing 747 cu clădirea Pentagonului. Acel moment nu fusese filmat de nimeni şi nici imortalizat în vreun alt fel. Cu prilejul acelei vizualizări, a fost infirmat zvonul că n-ar fi fost vorba despre un atentat, ci despre o explozie provocată voluntar. În urma experimentului, un canal de televiziune american a iniţiat un proiect de realizare a unui documentar despre tragedia de la 11 septembrie.
Atentatul de la 11 septembrie 2001 asupra Pentagonului a fost vizualizat de către un tânăr român, Voicu Popescu, specialist în calculatoare, grafică tridimensională şi tehnica vizualizării. El a coordonat un nucleu specializat din cadrul Universităţii americane Purdue, reconstituind astfel clipele din timpul şi după impactul aparatului Boeing 747 cu clădirea Pentagonului. Acel moment nu fusese filmat de nimeni şi nici imortalizat în vreun alt fel. Cu prilejul acelei vizualizări, a fost infirmat zvonul că n-ar fi fost vorba despre un atentat, ci despre o explozie provocată voluntar. În urma experimentului, un canal de televiziune american a iniţiat un proiect de realizare a unui documentar despre tragedia de la 11 septembrie.
Societatea şi cutumele ei
Societatea de Parapsihologie Timişoara se autodefineşte ca organizaţie social-culturală şi a fost înfiinţată în primăvara anului 1990, printr-o hotărâre definitivă a Judecătoriei Timişoara. Obiectivele societăţii şi mijloacele ei de exprimare se referă, între altele, la informarea membrilor şi a publicului asupra cunoştinţelor şi a realizărilor în domeniu pe plan mondial, culegerea de date legate de fenomene parapsihice, între care evoluţia unor obiecte neidentificate până în prezent (OZN), în ţară şi în străinătate, pe baza unor trăiri personale şi a observaţiilor, constituirea unor grupuri de experimentare şi studiu în condiţii de control ştiinţific şi evaluarea rezultatelor experimentale prin rapoarte bine documentate, precum şi valorificarea lor prin comunicări. Poate fi membru al societăţii orice persoană cu cetăţenie română şi domiciliul stabil în România, având vârsta de 18 ani. Nu pot fi membri persoane alienate mintal şi cei care au fost supuşi unor tratamente psihiatrice.
Societatea de Parapsihologie Timişoara se autodefineşte ca organizaţie social-culturală şi a fost înfiinţată în primăvara anului 1990, printr-o hotărâre definitivă a Judecătoriei Timişoara. Obiectivele societăţii şi mijloacele ei de exprimare se referă, între altele, la informarea membrilor şi a publicului asupra cunoştinţelor şi a realizărilor în domeniu pe plan mondial, culegerea de date legate de fenomene parapsihice, între care evoluţia unor obiecte neidentificate până în prezent (OZN), în ţară şi în străinătate, pe baza unor trăiri personale şi a observaţiilor, constituirea unor grupuri de experimentare şi studiu în condiţii de control ştiinţific şi evaluarea rezultatelor experimentale prin rapoarte bine documentate, precum şi valorificarea lor prin comunicări. Poate fi membru al societăţii orice persoană cu cetăţenie română şi domiciliul stabil în România, având vârsta de 18 ani. Nu pot fi membri persoane alienate mintal şi cei care au fost supuşi unor tratamente psihiatrice.
Gerhard Binder
Agenda nr. 23/4 iunie 2005
Versiune pentru tipărire
