Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch Magyar Română Српски 

LIVE

Timisoara - Piata Victoriei- webcam

Timişoara, live

 

 

BANATERRA
Site-uri partenere

Știri din vest

Banat-Media

Limitele Banatului românesc. Problematica limitei nordice

     Provincia istorică Banat este situată în partea de vest a teritoriului locuit de români, reprezentând teritoriul cuprins între Dunăre la sud, Mureş la nord, Tisa la vest şi Carpaţi la est.
     Banatul reprezintă provincia cea mai vestică a României, fiind situat în bazinul mijlociu al Dunării.
     Are o suprafaţă de 28526 kmp, din care 18966 kmp aparţin în prezent României, 9276 kmp Serbiei, iar 284 kmp (colţul nord-vestic, la confluenţa Mureşului cu Tisa) Ungariei.
     În ceea ce priveşte Banatul românesc, într-o accepţiune largă, acesta este încadrat de frontiera României cu Ungaria şi Serbia (la vest), Valea Dunării (la sud), Valea Mureşului (la nord) şi culmile Munţilor Carpaţi (la est).
     Dacă limitele vestică, sudică şi respectiv estică ale Banatului românesc sunt clare, ori unanim acceptate, limita nordică cu Crişana, ridică o serie de discuţii, după cum urmează:
     a) Limita vestică a Banatului este clară, suprapunându-se frontierelor naturale şi convenţionale ale României cu Ungaria şi Serbia; astfel: pe de o parte, frontiera naturală cu Ungaria, pe Mureş (de la Nădlac până în aval de Cenad) şi cu Serbia, pe Nera (de la Lescoviţa - localitate aparţinătoare de Naidăş - până la Baziaş), iar pe de altă parte, frontiera convenţională cu Ungaria, de  la Cenad la Beba Veche şi cu Serbia, de la Beba Veche la Lescoviţa;
     b) Limita sudică a Banatului este de asemenea clară, fiind evidenţiată de fluviul Dunărea (care formează de la Baziaş la Vârciorova, frontiera naturală între ţara noastră şi Serbia);
     c) Limita estică a Banatului separă această provincie de Oltenia (suprapunându-se culmii Munţilor Mehedinţi, cursului superior al râului Cerna şi culmii Godeanu) şi de Transilvania (coincizând cu, culmile Gugu-Pietrii, cumpenele apelor dintre bazinele Streiului şi Begăi, Munţii Poiana Ruscă şi Dealurile Frăgulii, până la localitatea Zam); mai trebuie precizat faptul că, o parte din populaţia românească din nordul-estul Banatului a gravitat de-a lungul timpului spre Hunedoara, iar din sud-estul acestuia, spre Drobeta Turnu Severin. Prin urmare, din punct de vedere dialectal, subdialectul bănăţean ar include şi nord-vestul Olteniei şi vestul Hunedoarei;
     d) Limita nordică a Banatului:
     Delimitarea nordică a Banatului este discutabilă şi trebuie făcută numai după o analiză din mai multe perspective, cum ar fi: perspectiva fizico-geografică, perspectiva istorică, cea economică, factorul uman etc.
     Perspectiva istorică şi factorul uman, respectiv existenţa „conştiinţei de bănăţean”, reprezintă două aspecte foarte importante.
     Aşadar, deşi din punct de vedere istoric, comitatul Aradului a aparţinut abuziv, în anumite perioade de timp, Ungariei, iar regiunea de la sudul Mureşului, Casei de Habsburg, totuşi, relaţiile dintre cele două regiuni nu au fost izolate, ci continue, cu migraţii dintr-o parte în alta. Există strânse legături economice şi sociale între locuitorii din nordul şi sudul Mureşului, cu asemănări în grai, obiceiuri şi port popular. „Conştiinţa de bănăţean” nu se opreşte la Mureş, locuitorii din municipiul Arad şi împrejurimi considerându-se fie bănăţeni, fie arădeni, mai puţin crişeni sau ardeleni.
     Pe de altă parte, toate dicţionarele, enciclopediile şi tratatele de geografie, apărute în perioada interbelică, precizau că oraşul şi chiar judeţul Arad, fac parte din Banat.
     În mod firesc, judeţul Arad este o zonă de interferenţă a elementului bănăţean, cu cel crişean şi ardelean, formând o regiune de tranziţie spre Crişana. Deoarece elementul bănăţean a format nucleul de bază al Aradului, crişenii şi populaţia din „Ţara Moţilor” coborând spre Arad mai târziu, începând cu perioada interbelică, putem considera Aradul şi spaţiul geografic înconjurător ca o regiune cu mentalităţi bănăţene.
     Pe baza unor anchete sociale, efectuate în mai multe localităţi din judeţul Arad, s-a ajuns la concluzia că locuitorii ce formează vechile familii arădene din municipiul Arad (care astăzi deţin peste 35% din populaţia oraşului şi care definesc antroponime tipice bănăţene), au provenit în majoritate de la sud de Mureş, aproximativ 40% considerându-se în prezent bănăţeni, 30% ardeleni şi cca. 20% crişeni. În cartierele Aradul Nou şi Sânnicolaul Mic, peste 90% din locuitori se consideră bănăţeni, chiar dacă au provenit recent din alte spaţii geografice ale ţării.
     Municipiul Arad nu poate fi împărţit în două entităţi separate (cartierele din sudul Mureşului să fie tratate în cadrul Banatului şi cele de la nordul acestuia să fie atribuite Crişanei), deoarece funcţionează ca un sistem politico-administrativ, economic şi cultural bine închegat, o mare parte a populaţiei deplasându-se zilnic, din sudul în nordul oraşului şi invers.
     Continuând ancheta şi asupra altor localităţi de la nord de Mureş (Nădlac, Macea şi Radna), s-a ajuns la concluzia că majoritatea locuitorilor acestor localităţi se consideră bănăţeni.
     Mai la nord, sondarea opiniei publice din oraşul Pâncota spre exemplu, a relevat faptul că peste 70% din locuitorii anchetaţi se consideră crişeni, motiv pentru care acest oraş este considerat dincolo de limita nordică a Banatului, adică în Crişana.
     Din punct de vedere economic, întotdeauna partea situată la nord de linia Periam-Căprioara a gravitat spre Arad, de unde necesitatea includerii administrative a localităţilor extinse de-a lungul văii Mureşului în judeţul Arad.
     Pe plan cultural, Aradul a fost, ca şi Lugojul, unul din principalele centre ale românilor bănăţeni în perioada dualismului austro-ungar, deoarece se puteau stabili în oraş doar persoane înstărite, cu avere, care formau masa românilor din Banatul de la sud de Mureş.
     Până după 1930, românii bănăţeni din părţile Timişului, aparţineau Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, fapt care a determinat deplasarea spre un oraş cu episcopie. Este o realitate faptul că, după 1918, s-au stabilit în Arad şi numeroşi români din „Ţara Zarandului” şi din „Ţara Moţilor”, elementul bănăţean din oraşul Arad şi din zona învecinată prezentând puternice influenţe crişene şi ardelene.
     „Cântărind” toate problemele menţionate, o concluzie acceptabilă este că nu se poate delimita municipiul Arad în „Aradul de sud” (format din cartierele Aradul Nou, Mureşel, Sânnicolaul Mic şi Subcetate) şi „Aradul de nord” (situat la nord de Mureş).     
     Întregul municipiu Arad trebuie considerat ca un centru de convergenţă al populaţiei flotante, precum şi oraş de convergenţă istorico-economică şi culturală pentru toată partea nordică a Banatului.
     În prezent, localnicii agricultori şi cei flotanţi din jurul Aradului se consideră bănăţeni, doar muncitorii industriali proveniţi în Arad din zona Chişineu Criş şi a spaţiilor montane nu se consideră bănăţeni.
     Totodată, majoritatea elevilor din municipiul Arad, care provin din alte zone, sunt fie din zona sud-mureşană, fie din Câmpia Aradului şi ţinuturile Zarandului şi Bradului. Deoarece această majoritate, provine din spaţiul oraşelor Lipova, Nădlac, Curtici şi Pâncota, putem considera că Aradul şi regiunea desemnată ca aparţinând Banatului de la nord de Mureş, concordă şi sub aspectul învăţământului mediu şi chiar superior.
     Pacienţii spitalelor municipiului Arad provin, cu precădere, din localităţile situate în apropierea municipiului, şi secundar, din zonele montane şi de câmpie mai îndepărtate.
     Din punct de vedere fizico-geografic, Câmpia Înaltă a Aradului face parte din Câmpia de Vest, având caracteristici asemănătoare Câmpiei Banatului de la sud de Mureş. 
     Deşi Mureşul segmentează Câmpia de Vest, acest râu nu se poate considera ca o limită de separare a Banatului de Crişana, dat fiind faptul că vechile braţe ale Mureşului, care formează ape divagante pot fi întâlnite pe ambele părţi ale acestuia.
     Influenţele climei submediteraneene se resimt şi în spaţiul geografic al Câmpiei Aradului, de unde derivă faptul că, limitele fitogeografice nordice ale Banatului nu pot fi amplasate pe Mureş.
     De asemenea, românii de pe cele două maluri ale Mureşului nu pot fi despărţiţi doar prin separarea naturală efectuată de acest râu, pentru că, în timp, ei au prezentat legături strânse de o parte şi de alta a râului.
     Populaţia de pe cele două maluri ale Mureşului a întreţinut în timp, relaţii economice (la târgurile din sudul Mureşului participând inclusiv populaţia din nord şi invers), geodemografice (mişcările de populaţie între sud şi nord fiind intense, crişenii arădeni şi bihorenii stabilindu-se în ultimele decenii în masă la sud de Mureş, asemeni deplasărilor pentru muncile sezoniere agricole şi forestiere ale bărbaţilor din Crişana-Maramureş; în trecut fenomenul a fost invers, fapt redat de patronimice bănăţene la nordul Mureşului ca Breştin, Lipovan, Jebelean, Fiscutean, Chevereşan etc.) şi sociale (căsătorii între locuitorii celor două maluri).
     Problema delimitării convenţionale a Banatului de Crişana, apare la câmpie (contactul cu crişenii, situaţi de o parte şi de alta a Crişului Alb), dar şi în Munţii Zarandului (contactul cu zărăndenii, oarecum izolaţi totuşi de populaţia bănăţeană, în Depresiunea Zarandului).
     Nu în ultimul rând, menţionăm faptul că, în perioada anilor ”50-”60, s-a cosiderat ca făcând parte din regiunea Timişoara, întreaga zonă asupra căreia sa discutat în rândurile precedente, respectiv ţinutul situat la sud de aliniamentul Grăniceri-Sântana-Pâncota.
     În acest context, şi luând în calcul cele menţionate până acum, se consideră acceptabilă şi pertinentă concluzia, conform căreia, limita convenţională nordică Banatului românesc  este  dată  de  cumpăna  de  ape  Highiş-Drocea (în Munţii Zarandului)  şi  nordul  Câmpiei   Aradului  (aliniamentul  localităţilor  Sânmartin-Macea-Şiria)  spre  contactul  cu  lunca  Crişului  Alb  (având  în vedere faptul că populaţia de pe cele două maluri ale Crişului Alb se consideră  „crişeni”) (fig. 1).

  

Fig. 1: Banatul românesc: principalele localităţi şi punctele extreme
   (prelucrare după Creţan, 1999, cu modificări) 
 
            
     Bibliografie:
 
     Creţan R., Etnie, confesiune şi comportament electoral în Banat. Studiu geografic (sfârşitul sec. al - XIX - lea şi sec. al - XX - lea), Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 1999
     Atlas geografic - Republica Socialistă România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
 
 
     Neagu Vasile, 21.08.2009                       

Copyright © 2006-2014. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Promovează-ne!
Share this
Imagine aleatoare
Mâtnicul Mare - sigiliul localității
Sondaj
Considerați că este necesară o restructurare a datelor de pe site-urile Banaterra?:
Statistici
Română
  • 2194 imagini
  • 4151 articole
Vizitatori

Display Pagerank