BANATerra - o posibila enciclopedie a Banatului  -  Realizare: Asociatia Proiectul Rastko Romania - Timisoara
[ index ][ lăcașe de cult ][ biserici reformate]

Biserica reformata din CaransebesBiserica reformată (calvină) din Caransebeș - situată la intersecția străzilor Tribunalului cu V. Alecsandri (fostă Canalului)  a fost inaugurată în 1941. Biserica este constrută în stil neoclasic, cu o singură turlă, fără clopot. Biserica are în dotare un armoniu aflat la corul de deasupra intrării. Interiorul este simplu, specific bisericilor reformate, în sală aflându-se bănci de lemn, iar deasupra ei ridicându-se un amvon.

Construcția bisericii a început în anul 1938, moment în care comunitatea reformată din Caransebeș, destul de mică de altfel, a reușit să atingă un nivel financiar suficient pentru a-și construi propria biserică. Încă din 1936, s-a dat în folosință casa parohială aflată lângă biserică. De construirea bisericii și a casei parohiale s-au ocupat cu vrednicie parohul din acea vreme Torday János  și prim-curatorul Demeter Gyula senior, cel care de  altfel a și donat o însemnată parte din banii necesari ridicării acestui lăcaș de cult. Ei vor rămâne pentru totdeauna în memoria enoriașilor reformați care, de altfel, le-au și cinstit memoria printr-o placă comemorativă montată pe peretele interior al bisericii cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la sfințire.

Structura confesională a Carasebeșului[1] în sec. XVI-XVII era puternic eterogenă, formată din catolici, reformați și  ortodocși. Locuitorii orașului erau în majoritate catolici din care parte s-au convertit la calvinism, atât maghiari cât și români – mici nobili și țărani liberi, iar în jurul orașului, în mediul rural, majoritatea era formată din iobagi români ortodocși cvasi-imposibil de convertit la catolicism sau protestantism.

Astfel, de-a lungul timpului, Caransebeșul  a avut locuitori reformați, atât maghiari cât și români, în special în vremea răspândirii reformei în Ardeal din secolele XVI și XVII, moment în care în special pătura orășenilor formată din mici nobili catolici au îmbrațișat această nouă religie, în concordanță cu crezul principilor ardeleni, iar în consecință numărul reformaților în sec. al XVII-lea l-a ajuns pe cel al catolicilor. În atare situație, datorită inexistenței unei biserici reformate în oraș și pe fondul unor certuri locale, Dieta de la Turda a decis în 1564 ca biserica catolică existentă atunci în oraș (nu cea actuală, ci cea din cuprinsul cetății) să fie folosită alternativ, într-o zi de catolici iar în altă zi de reformați. 

Desigur, numărul reformaților a scăzut brusc după anul 1658, moment în care Caransebeșul a intrat sub stăpânire turcă, întrucât marea majoritate a acestora  s-a refugiat în Ardeal, în comitatele Hunedoara și Alba.

O revigorare a vieții reformate în oraș s-a produs după anul 1872, când în Caransebeș s-au așezat alți locuitori de etnie maghiară, parte din ei reformați. Aceștia au folosit în scop de rugăciune biserica catolică iar după anul 1912, odată cu terminarea zidirii bisericii evanghelice, pe aceasta din urmă, până la construirea bisericii reformate. Numărul reformaților din Caransebeș este în prezent mic, de circa 80 suflete, iar comunitatea nu are un pastor stabilit în oraș. 

De câțiva ani buni, comunitatea reformată a permis folosirea lăcașului său de cult și de către cultul ortodox ucrainean care în prezent nu are o biserică proprie.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] Monár Antal, ”Jezsuita misszió Karánsebesen (1625–1642)”

Materiale trimise de către René Demeter

All content copyright 2006 Proiectul Rastko Romania. All rights reserved.