BANATerra - o posibila enciclopedie a Banatului  -  Realizare: Asociatia Proiectul Rastko Romania - Timisoara
[ index ][ lăcașe de cult ][ biserici ortodoxe românești ]

Biserica Sf. Gheorghe din CaransebesBiserica ortodoxă română Sf. Gheorghe din Caransebeș - se află situată pe str. Muntele Mic nr.2, la intersecția străzilor Ep. N. Popea și Muntele Mic. În limbajul curent al orășenilor, dintotdeauna această biserică a fost numit㠄catedrală”[1], iar după reînființarea episcopiei în Caransebeș, această denumire este tot mai des folosită, chiar și în lucrări monografice. Reprezintă un monument istoric și de artă, unul din reperele cele mai de seamă ale orașului.

Istoria acestui lăcaș de cult se pierde în negura vremii, perioada zidirii sale fiind destul de incertă. Prima atestare sigură a acesteia apare în 1738[2], însă unii autori[3] susțin că zidirea bisericii ar fi avut loc între 1444 și 1449, în vremea banului de Severin, Mihai Csornai care, împreună cu Dan Andrei, judele de atunci al orașului, precum și cu contribuția nobililor locali de confesiune ortodoxă ar fi pus bazele creării edificiului întrucât din cauza permanentelor lupte cu turcii ortodocșii nu ar fi avut biserică în Caransebeș. Mai mult, biserica este pusă în legătură directă, sugerându-se identitatea, cu  o mănăstire[4] amintită documentar încă din 1429 aflată pe malul Erugii, ideea fiind finisată prin citarea  preotului Daja Mișcovici care în 1752 a făcut referire la această biserică prin sintagma „mănăstire de piatră”. 

Bustul episcopului Ioan PopasuConsiderăm că toate aceste legături sunt confuze, mănăstirea atestată documentar la 1429 nefiind una și aceeași cu biserica Sf. Gheorghe, întrucât mănăstirea este cert identificată temporal ca existând la 1429, caz în care legenda construirii bisericii între 1444 și 1449 - de altfel singura sursă care plasează construcția ei în acea perioadă - devine caducă. Mănăstirea de care se face vorbire a fost cu siguranță una catolică franciscană întrucât documentele vremii[5] care emană de la călugări franciscani atestă că acest ordin era prezent la Caransebeș în acele timpuri, concluzia fiind că biserica mănăstirii franciscane se afla la cca. 50 metri de Erugă și anume la 20 metri în fața actualei Biserici Catolice, ruinele ei fiind descoperite cu ocazia sistematizării centrului civic al orașului din anii 1980.

Biserica Sf. Gheorghe a fost afectată în urma incursiunilor turcești din 1738 și 1788, când i s-a dat foc, fiind refăcută în stil baroc, adăugându-i-se turnul peste pronaos iar în 1796 a fost resfințită prin episcopul Iosif Ioanovici de Sakabent. Zugrăvirea ei s-a făcut pe cheltuiala lui Manoilă Stancovici de către pictorul Dimitrie Diaconovici din Vasiova[6]. Pardoseala bisericii a fost placată cu piatră de Kehleim. Învelitoarea bisericii, ce inițial era din șindrilă, a fost înlocuită cu una de tablă zincată în 1857, iar turnul ceva mai devreme, în 1832 a fost acoperit cu tablă de cupru. Nava bisericii a fost zugrăvită de renumitul pictor Dimitrie Turcu, pictură remodelată și împrospătată în 1926 de Ioachim Miloia, în 1955 de Atanasie Demian și, în cele din urmă, în 1985 de către Virginia Videa.

Iconostasul a fost sculptat de către Eisterlehner din lemn de tei și paltin după planurile lui F. Hess, picturile fiind realizate de către pictorul academic vienez Gutsch între 1863 și 1864.

În 1860 biserica este lovită de un trăsnet iar în noaptea zile de 9 noiembrie 1950 are de suferit din cauza unui incendiu. În 1951 sculptorul Paul Pocker din Lugoj reface în forma  anterioară tronul afectat. 

Bustul arhimandritului Iosif OlariuBiserica are 31 metri lungime, 9 metri lățime, iar înălțimea turnului este de 35 metri. Dispune de trei clopote. Primul clopot a fost turnat prima dată în 1817, apoi returnat în 1843 în curtea bisericii, iar localnicii au aruncat în bronzul topit monede de argint pentru ca acesta să sune mai melodios. Al doilea clopot a fost turnat în 1869, al treilea în 1876, iar al patrulea în 1881, toate trei în Timișoara. Cu ocazia Primului Război Mondial s-au topit o parte din clopote pentru a compensa necesarul de bronz, ele fiind returnate după terminarea războiului.

În curtea bisericii sunt păstrate cinci pietrele funerare, ele aparținând soției lui Manoilă Stancovici, mărinimosul donatar, căpitanului George Radoicovici și fiului acestuia, precum și lui Iosif Mamula, colonel în armata austriacă. În mai 2007, cu ocazia unor săpături efectuate în curtea bisericii s-a descoperit un sicriu de zinc perfect conservat precum și alte oseminte ale unor persoane îngropate în acel loc. Curtea bisericii a fost împrejmuită cu un gard de cărămidă și piatră în 1879,  intrarea fiind realizată sub forma monumentală a unui portico. În primăvara anului 2007, cu ocazia amenajarea pieții din fața ei, biserica a fost pusă în valoare peisagistică prin demolarea parțială a gardului și integrarea sa în spațiul citadin. În piața Sf. Gheorghe sunt amplasate busturile episcopului Ioan Popasu și a arhimandritului Iosif Olariu, de o parte și de alta a unui mic parc în centrul căruia a fost amplasată o fântân㠄gură de leu”.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] Pesty Frigyes – „A Szörényi Bánság és Szörény vármegye története“, Budapesta, 1878, pag. 211
[2] Andrei Ghidiu, Iosif Bălan – „Monografia orașului Caransebeș”, Caransebeș, 1909, reeditare Timișoara, 2000, pag. 39
[3] Lucian, Episcopul Caransebeșului, M.Vlăsceanu, P. Bona – „Catedrala episcopală Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Caransebeș”, Timișoara, 2007, pag. 17 și 25. Autorii citează din cronica protopopului Ioan Tomici (1771-1839).
[4] Pesty Frigyes – op. cit. pag. 207
[5] Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, fondul familiei Macskási
[6] A. Ghidiu, I. Bălan – op. cit. pag. 40
 

Materiale trimise de către René Demeter

All content copyright 2006 Proiectul Rastko Romania. All rights reserved.