- Hram: „Adormirea Maicii Domnului“ (15 august)
- Adresa: Caransebes (Prin parcul :Teius; Se traverseaza calea ferata in directia Nord - Est, circa 3 km.), jud. Caraş-Severin, 1650
- Numărul de vieţuitori: 3
- Acces: Rutier - D.N. Orşova - Caransebeş; C.F.R.-Caransebeş
- Posibilităţi de cazare: 8
-Stareţ: Singhel Justinian Tibil

	Text şi fotografii: Dan Pura 2007

_____________________________________________
 

Mănăstirea ortodoxă din Teiuş (Caransebeş) – se află în partea sudică a zonei Teiuş, după calea ferată, la circa 10 minute de mers pe jos de la Crucea Verde, într-un loc ferit, într-o oază de linişte nu departe de freamătul oraşului. Aici se găseşte un adevărat complex monahal în stil brâncovenesc a cărui construcţie a început în luna august al anului 1999, sub episcopul dr. Laurenţiu Streza. După sfinţirea locului lucrările s-au derulat continuu, construindu-se, pe rând, o capelă improvizată din tablă în care se ţineau slujbele, corpul de chilii, iar din anul 2000 a început construcţia altarului de vară cu hramul „Înălţarea sfintei cruci”, cu forma bine inspirată a unei mari cruci. În anul 2001 locul capelei improvizate a fost luat de o frumoasă biserică din lemn construită în stil maramureşean cu hramul „Sf. şi Marele Mucenic Mina”. Biserica principală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost terminată şi sfinţită de episcopii dr. L. Streza şi Vasile Vadick al Karlovitzului.
Credincioşii obişnuiesc sa vină aici în pelerinaj din toate colturile ţării, atraşi poate si de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Eleusa (Miluitoarea) cu Pruncul. Icoana a fost donata în anul 2006 de familia Boscaiu, stabilită acum in Statele Unite ale Americii. Înainte de a părăsi ţara, familia Boscaiu a adus la mănăstire icoana pe care se afla inscripţionat anul 1767. Stareţul mănăstirii consideră ca pictura sfânta e mult mai veche, deoarece culoarea folosita la scrierea anului diferă mult de cea folosita de iconograf la realizarea ei. Părintele Justinian Tibil crede de asemenea, că provine de la Muntele Athos, pe filiera sârbească, iar datarea de la 1767 reprezintă anul in care ea a fost adusă pe meleagurile noastre. Icoana a fost descoperita cu zeci de ani in urma, zidita in podul unei case de pe strada Traian Doda din oraş si a rămas ascunsă până în 2004, când a fost donată mănăstirii.
Fondurile din care s-a realizat acest complex monahal au ca izvor bunăvoinţa credincioşilor care au adus un real sprijin prin importante donaţii. În continuare, lucrările progresează cu scopul realizării altor chilii, a unui muzeu şi a unei biblioteci mănăstireşti.
Drumul de acces la mănăstire a fost asfaltat în anul 2005 sub administraţia primarului Marcel Vela, edil caransebeşean cu o afinitate religioasă demonstrată în multiple rânduri, iar drept urmare mănăstirea reprezintă nu doar un îndrăgit loc de reculegere sufletească ci şi un bun punct terminus pentru orăşeanul plecat la o sănătoasă plimbare în aer liber, pe jos sau cu bicicleta. Singurul nostru regret este că aceste ieşiri la şpaţir sunt tot mai rare în ultima vreme, cu atât mai mult în rândul tinerilor, fiind mai degrabă alese pentru distracţie locurile mai apropiate de centrul oraşului şi imbâcsite de fum din baruri.