Morisena - mănăstire de călugăriţe situată lângă localitatea timişeană Cenad, lângă DN6 Timişoara-Sânnicolau Mare-Cenad. Hram: „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” - 24 iunie
A fost înfiinţată în anul 2003. La 24 iunie 2005 s-a târnosit biserica prin P.S. Episcop-vicar Lucian Lugojanu. Tot atunci s-au binecuvântat corpul de clădire şi paraclisul de vară, toate construite în plin câmp, pe un loc arabil altă dată.
 

„Într-un fel, Banatul - ca şi, la altă scară, Renania în apusul continentului, Macedonia în inima Peninsulei Balcanice sau Galiţia în pragul nesfârşirilor ruseşti este, el singur, o mică lume dătătoare de măsură" - scria istoricul Răzvan Theodorescu în „Cuvântul înainte" la „Armonia lumii" lui Gerard din Cenad, veneţianul care, venind la Morisena (Cenadul de astăzi), avea să găsească aici călugări „greci" adică de religie ortodoxă, în mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, ridicată îndată după anul 1000 de voievodul Ahtum. O mică lume dătătoare de măsură este însuşi Cenadul, cândva capitală a unui voievodat ce se întindea pe pământul actualelor entităţi administrativ-teritoriale Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Békés de Sud, Csongrád, Voivodina, între Vidin, Belgrad, Széged, Széntes, Gyoma, Gyula, Ineu, Gurahonţ, munţii Poiana Ruscă şi Retezat, cu piemontul oltean până în Valea Dunării, la Calafat. Aici, la Cenad, la mănăstirea sus-pomenită, se foloseau, pe atunci, cele trei limbi de cultură, cele trei idiomuri „sacre" ale Europei anului 1000, greaca, slava şi latina.

Prosperitatea economică a Cenadului acelor ani era asigurată prin vămuirea mărfurilor duse în aval pe Mureş, Cenadul controlând inclusiv plutele de pe Tisa, dar şi prin hergheliile de cai vândute ungurilor. Lunca mlăştinoasă a Mureşului, dens populată, era acoperită cu păduri dese de stejari până la Pecica, păduri din care o parte se mai poate vedea şi astăzi, în lunca Mureşului, la Cenad. În această zonă se găseau mai multe mănăstiri de rit bizantin, respectiv la Miniş, Ceala, Mocrea şi Bodrogul Vechi. Însuşi generalul Cannadinus, cel care l-a trădat pe Ahtum, va acorda un privilegiu monahilor ortodocşi de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, întărindu-le a treia parte din veniturile vamale ale cetăţii şi va întemeia o alta, tot „grecească", pe locul luptei de la Oroszlamos (astăzi Majdan, în Serbia) închinată Sfântului Gheorghe şi populată cu monahi de la Cenad.

„Puternicul şi înţeleptul duce sau principe al Banatului, Optum (Ahtum, n.n.), vrând să dea mai multă strălucire oraşului Mureşana (Morisena, Cenadul de astăzi, n.n.), capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopatului ortodox-român ce rezida în acel oraş şi, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos, de a intensifica viaţa bisericească şi monahală în Banatul Timişan" - scrie Pr. Gheorghe Cotoşman, doctorand în teologie, în monografia istorică „Din trecutul Bănatului - Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", apărută în 1933. „În acest scop el aduce din Grecia meşteri cari ridică, pe ruinele basilicei antice, o biserică cu dimensiuni mărite, în stilul roman-bizantin, şi alături de ea o mănăstire, ambele închinate în cinstea Sf. Ioan Botezătorul". Acelaşi autor mai aminteşte de alte câteva mănăstiri în zonă: Glad în Banatul iugoslav, la Pordeanu, Igriş şi Saravale. Istoriograful maghiar Katona scrie, la rândul său, că egumenul mănăstirii de la Cenad era totodată şi episcop ortodox.

Creştinarea ungurilor şi înclinarea balanţei în favoarea Romei anunţă mari schimbări şi în viaţa monahală din Cenad. Prin 1036, mai afirmă Cotoşman, după ce regele ungur Ştefan îi pune la dispoziţie episcopului latin Gellert (Gerard) mănăstirea şi biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, acesta le încredinţează călugărilor benedictini, în frunte cu abatele Filip, aduşi din Italia. După ridicarea catedralei Sf. Gheorghe, la nord de biserica Sf. Ioan Botezătorul (pe locul actualei biserici ortodoxe sârbeşti din Cenad), Gellert pune biserica Sf. Ioan Botezătorul sub patronajul Sfintei Fecioare Maria. Potrivit altor surse istorice, Gerard, numit episcop, se instalează la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul aducând cu el zece-unsprezece ieromonahi de la Oradea, Zalovár, Bákonybel şi Pannonhálma. Chiar dacă venitul episcopal era asigurat şi prin încasarea taxelor de vămuire a sării, mănăstirile ortodoxe erau scutite de vama pe sare şi au putut continua comerţul la mare distanţă, „dovadă confirmarea pe care o obţinea mănăstirea cnejilor arădeni de la Bistra (Bizerea) la 1183, pentru sarea adusă cu plutele de la Nistra din Slovacia" - după cum scrie istoricul Radu Constantinescu. Militantismul catolic şi războiul propagandistic între Sacerdoţiu şi Imperiu, de după marea schismă de la Niceea, au adus, pe la 1200, la aşezământul cistercian de la Igriş, la câţiva kilometri de Cenad, călugări francezi, astfel că aici s-au putut citi Cicero şi Seneca, Anselm de Canterbury şi Yves de Chartres, climatul scolastic fiind cu aproape nimic mai diferit decât cel din Anglia, de pildă.

La o mie de ani după ce Ahtum ridica la Cenad mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, la iniţiativa protopopului Gheorghe Sutac din Sânnicolau Mare, a preotului ortodox român de la Cenad, Gheorghe Covaci, şi cu sprijinul unui comitet de iniţiativă din localitate, format din cetăţeni de frunte ai comunei, în primăvara lui 2002 se va pune piatra de temelie a unei mănăstiri pentru bărbaţi, care va purta tot hramul Sf. Ioan Botezătorul. Există deja mai multe intenţii de donaţie a câte trei hectare de pământ din partea mai multor săteni, în cele mai diferite locaţii. Dar, pentru a subzista, o mănăstire cu cel puţin zece călugări are nevoie de minimum zece hectare de teren. Totodată, cu deosebită chibzuinţă trebuie ales locul viitoarei construcţii: departe de tumultul civilizaţiei, pe un loc solid, ferit de inundaţii, eventual aproape de o baltă pentru peşte etc. În prima fază, ne-a declarat părintele protopop Sutac, va exista o baracă, unde vor locui doi călugări aduşi de la o altă mănăstire, probabil bănăţeană. Se estimează că lucrările de construcţie vor dura un deceniu, finanţarea venind, evident, din donaţii şi sponsorizări. Un lucru important este faptul că Î.P.S. Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, şi-a dat acordul scris, iar administraţia Cenadului sprijină pe deplin această iniţiativă.

Cel care a instituit un aşa-zis regulament al vieţii monahale şi criteriile care permit intrarea în viaţa monahală, criterii denumite voturi, a fost Sfântul Vasile cel Mare. Acestea sunt trei, şi anume: sărăcia de bunăvoie (călugării nu au voie să deţină în proprietate nici măcar o carte), ascultarea (supunerea necondiţionată faţă de superiori) şi castitatea (interdicţia căsătoriei). Cât despre viaţa în sine a monahilor şi monahiilor, aceasta se petrece prin săvârşirea zilnică a Sfintei Liturghii, prin învăţământ şi muncă manuală. Maxima „ora et labora" caracterizează trăirea monahală. „În mănăstiri – spune P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se urmăreşte pregătirea intelectuală şi morală a monahilor, dar se pune mare preţ şi pe darurile practice ale acestora. În mănăstire, munca este astfel organizată încât nimeni, nici chiar bătrânii – nu pot rămâne fără ascultare".