Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ivănescu, Valentin - Löffler Ottmar - Martini Alfred - Buziaş, nostalgii feroviare

            Cuvânt înainte

 


În urmă cu mai bine de un secol şi jumătate, drumul de fier a modificat fizionomia reliefului, a localităţilor şi a modului nostru de viaţă în societate, înlesnind comunicarea între oameni şi permiţând în egală măsură circulaţia eficientă a mărfurilor. Aceasta a condus la spectaculoasa dezvoltare a economiei, unicii beneficiari rămânând oamenii.
Cartea pe care v-o oferim este o evocare a amintirilor despre Buziaş şi „trenul mic” şi se adresează atât celor care au cunoscut locomotiva cu abur în toată splendoarea şi forţa ei, dar şi celor mai tineri care au astăzi la dispoziţie trenuri Intercity ultramoderne şi pentru care „atmosfera aburului cu miros de fum de cărbune şi ulei cald”, le este total necunoscută.
Buziaşul a fost unica staţiune balneară din ţară care cândva a avut un tren şi o cale ferată proprie. O bună bucată de vreme, „trenul mic” a însoţit activitatea lucrătorilor din băi şi a celor din fabrica de îmbuteliat apă minerală, nelipsind din viaţa de zi cu zi a acestora. De ce „trenul mic”? Apelativul i-a fost atribuit de către localnici, nu pentru că ar fi fost de dimensiuni mai reduse decât un tren obişnuit, ci tocmai pentru a-l deosebi de celelalte trenuri care soseau în gara Buziaş, care rulau cu viteze mai mari şi aveau în compunerea lor locomotive mai puternice şi vagoane mai multe. Pe vremea aceea exista o „gară mare” (gara Buziaş) şi o „gară mică” (halta Buziaş Băi). Aşezarea gării Buziaş la câţiva kilometri de centrul oraşului nu a fost întâmplătoare. La construcţia de căi ferate contribuiau cu bani şi comunele limitrofe. Societatea care a avut concesiunea a cerut primăriei Buziaşului suma de 50.000 de coroane. Dacă suma s-ar fi plătit, gara ar fi fost amplasată undeva pe dealul Bânţonilor, aproape de locul unde se află astăzi spitalul oraşului. În astfel de condiţii, „trenul mic” nu ar mai fi existat. Dar comuna nu a avut posibilitatea să dea suma cerută, iar societatea menajându-şi interesele proprii a aşezat gara pe locul unde se află şi în prezent.
Construcţia căii ferate a „trenului mic” de către proprietarul de atunci al Băilor Buziaş, Jakob Muschong, a fost o consecinţă a faptului că produsele fabricii Phoenix, apa minerală şi tuburile cu dioxid de carbon, care începuseră să aibă o căutare tot mai mare pe piaţă, puteau fi distribuite mult mai rapid şi mai uşor pe calea ferată. În plus, lumea care venea la cură balneară a devenit tot mai numeroasă, iar transportul persoanelor cu omnibusul sau cu trăsurile trase de cai devenise ineficient şi învechit. Prin urmare, cei 2,3km ai căii ferate private au fost practic o prelungire ulterioară a „liniei sănătăţii” Timişoara-Buziaş, inaugurată în toamna anului 1896.
Pentru a oferi o imagine de ansamblu despre zona Buziaşului şi a prezenta cât mai complet şi mai coerent date referitoare la tema abordată, am considerat că este necesar să facem şi unele digresiuni, deoarece Buziaşul este şi un nod feroviar din care pornesc linii în patru direcţii diferite: Timişoara, Lugoj, Gătaia şi „Apemin Phoenix” (linie industrială).
Menţionăm că fără contribuţia nemijlocită şi amicală a unor persoane, elaborarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă. Aşadar, dorim să aducem mulţumirile noastre sincere celor care prin amintirile lor au reuşit să ne ajute să scoatem la lumină imagini şi date esenţiale despre „trenul mic”.
Mulţumim Primăriei Oraşului Buziaş, în special d-lui primar prof. Viorel Alger Ilaş şi sponsorilor noştri, pentru ajutorul material acordat tipăririi acestei cărţi.
Un sprijin deosebit l-am primit din partea domnilor: ing. Şerban Lăcriţeanu, ing. Ilie Popescu, Ioan Danciu, Milentie Ivan, Florin Lupescu şi Mircea Goloşie, care ne-au pus la dispoziţie informaţii şi fotografii inedite cu tematică feroviară din colecţiile personale.
După mai bine de jumătate de secol de servicii loiale aduse locuitorilor Buziaşului şi nu numai lor, „trenul mic” a fost totuşi prea devreme „pensionat”. L-au înlocuit autobuzele a căror „eficienţă” a fost dovedită de-a lungul timpului. La această nedreaptă şi timpurie „trecere în rezervă” au contribuit incompetenţa, nepăsarea şi ignoranţa autorităţilor comuniste faţă de ceea ce înaintaşii noştri au construit cu atâta trudă şi pasiune. Dacă ar fi existat puţin respect faţă de istorie, iar „Etelka” şi „George” ar fi fost păstrate, amândouă locomotivele ar fi avut un binemeritat loc într-un muzeu feroviar sau ele ar fi putut fi admirate de generaţiile următoare în parcul Băilor Buziaş, unde odinioară era „gara mică”.
Dedicăm această lucrare atât constructorilor şi celor care de-a lungul timpului au făcut serviciul pe această linie de cale ferată, dar şi tuturor iubitorilor de istorie feroviară şi nu numai...

Autorii

_______________________

NOTĂ BANATERRA: Datorită dimensiunii fişierelor în format .pdf foarte mari, am fost nevoiţi să renunţăm la aproape toate imaginile din cadrul textelor. 

AtaşamentMărime
partea_i.pdf3.91 MO
partea_a_ii-a.pdf141.09 KB
partea_a_iii-a.pdf2.41 MO

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank