Peşte de fund al apelor foarte liniştite şi cu substrat mâlos. Este foarte rezistent la deficitul de oxigen, fiind capabil să respire aer atmosferic înghiţindu-l. Datorită acestui fapt, scos din apă scoate sunete ca un fel de ţipăt, de aici numele popular care i s-a dat. 
Corpul este foarte alungit, amintind de un şarpe, cu solzi mărunţi acoperiţi de un mucus bogat. Coloritul peştelui este o adaptare la viaţa de fund, brun cu striaţiuni  şi dungi longitudinale de culoare gălbui deschisă. Gura este prevăzută cu şase mustăţi şi patru lobi ai buzelor, înotătoarele sunt rotunjite şi vărgate. Exemplarele tinere ar putea fi confundate cu zvârluga (Cobitis elongatoides), la aceasta însă desenul lateral este format din pete iar mustăţile sunt mai scurte.  
Hrana constă din viermi, larve, crustacei şi insecte acvatice pe care le culege din mâl.
Este frecvent în zona Timişoara, în aproape orice canal şi în Bega. Este o specie protejată, fiind în regres numeric ca urmare a restrângerii tot mai severe a habitatului.
Statut: Directiva Habitate (Anexa 2), Convenţia de la Berna (Anexa 3)
Locaţie: Behela, Lac Dumbrăviţa, rar Bega, foste canale irigaţii
Situaţie actuală: specie rară, în declin

Lucian Pârvulescu - Raport cu privire la fauna de pești, amfibieni și reptile din Timișoara și zonele imediat învecinate

Timișoara, 2009

Sursa: Primăria Timișoara (Direcția de Mediu)